Romanian Version

Exod 10

1 Domnul a zis lui Moise: “Du-te la Faraon, căci i-am împietrit inima lui și a slujitorilor lui, ca să fac semnele Mele în mijlocul lor,

2 și ca să istorisești fiului tău și fiului fiului tău cum M'am purtat cu Egiptenii, și ce semne am făcut în mijlocul lor. Și veți cunoaște că Eu sînt Domnul.”

3 Moise și Aaron s'au dus la Faraon, și i-au zis: “Așa vorbește Domnul, Dumnezeul Evreilor: ,Pînă cînd ai de gînd să nu vrei să te smerești înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

4 Dacă nu vrei să lași pe poporul Meu să plece, iată, voi trimete mîne niște lăcuste pe toată întinderea țării tale.

5 Ele vor acoperi fața pămîntului, de nu se va mai putea vedea pămîntul; vor mînca ce a mai rămas nevătămat, vor mînca ce v'a lăsat piatra, vor mînca toți copacii, cari cresc pe cîmpiile voastre,

6 îți vor umplea casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi și casele tuturor Egiptenilor. Părinții tăi și părinții părinților tăi n'au văzut așa ceva de cînd sînt ei pe pămînt pînă în ziua de azi.” Moise a plecat și a ieșit dela Faraon.

7 Slujitorii lui Faraon i-au zis: “Pînă cînd are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă pe oamenii aceștia să plece, și să slujească Domnului, Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?”

8 Au întors la Faraon pe Moise și Aaron. “Duceți-vă,” le -a zis el, “și slujiți Domnului, Dumnezeului vostru. Cari și cine sînt ceice vor merge?”

9 Moise a răspuns: “Vom merge cu copiii și cu bătrînii noștri, cu fiii și fiicele noastre, cu oile și boii noștri; căci avem să ținem o sărbătoare în cinstea Domnului.”

10 Faraon le -a zis: “Așa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecați, pe voi și pe copiii voștri! Luați seama, căci este rău ce aveți de gînd să faceți!

11 Nu, nu; ci duceți-vă, voi bărbații, și slujiți Domnului, căci așa ați cerut.” Și i-au izgonit dinaintea lui Faraon.

12 Domnul a zis lui Moise: “Întinde-ți mîna peste țara Egiptului, ca să vină lăcustele peste țara Egiptului, și să mănînce toată iarba pămîntului, tot ce a lăsat piatra.”

13 Moise și -a întins toiagul peste țara Egiptului; și Domnul a făcut să sufle un vînt dinspre răsărit peste țară toată ziua și toată noaptea aceea. Dimineața, vîntul dinspre răsărit adusese lăcustele.

14 Lăcustele au venit peste țara Egiptului, și s'au așezat pe toată întinderea Egiptului; erau în număr atît de mare cum nu mai fusese și nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste.

15 Au acoperit toată fața pămîntului, de nu se mai vedea pămîntul; au mîncat toată iarba depe pămînt și tot rodul pomilor, tot ce lăsase piatra; și n'a rămas nimic verde în copaci, nici în iarba de pe cîmp, în toată țara Egiptului.

16 Faraon a chemat îndată pe Moise și pe Aaron, și a zis: “Am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, și împotriva voastră.

17 Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta; și rugați pe Domnul, Dumnezeul vostru, să depărteze dela mine și urgia aceasta de moarte!”

18 Moise a ieșit dela Faraon, și s'a rugat Domnului.

19 Domnul a făcut să sufle un vînt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele, și le -a aruncat în marea Roșie; n'a rămas o lăcustă pe toată întinderea Egiptului.

20 Domnul a împietrit inima lui Faraon, și Faraon n'a lăsat pe copiii lui Israel să plece.

21 Domnul a zis lui Moise: “Întinde-ți mîna spre cer, și va fi întunerec peste țara Egiptului, așa de întunerec de să se poată pipăi.”

22 Moise și -a întins mîna spre cer; și a fost întunerec besnă în toată țara Egiptului, timp de trei zile.

23 Nici nu se vedeau unii pe alții, și nimeni nu s'a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar, în locurile unde locuiau toți copiii lui Israel, era lumină.

24 Faraon a chemat pe Moise, și a zis: “Duceți-vă, și slujiți Domnului! Să nu rămînă în țară decît oile și boii voștri; copiii voștri vor putea merge și ei împreună cu voi.”

25 Moise a răspuns: “Chiar să ne dai tu însuți jertfele și arderile de tot, pe cari le vom aduce Domnului, Dumnezeului nostru,

26 și turmele noastre tot trebuie să meargă cu noi, și să nu rămînă o unghie din ele; căci din ele vom lua ca să slujim Domnului, Dumnezeului nostru; iar pînă vom ajunge acolo, nu știm ce vom alege ca să aducem Domnului.”

27 Domnul a împietrit inima lui Faraon, și Faraon n'a vrut să -i lase să plece.

28 Faraon a zis lui Moise: “Ieși dela mine! Să nu cumva să te mai arăți înaintea mea, căci în ziua în care te vei arăta înaintea mea, vei muri.”

29 “Da!” a răspuns Moise, “nu mă voi mai arăta înaintea ta.”