Mărturii pentru biserică 9

Cei care împart mai departe darurile lui Dumnezeu

Aceia care sunt cu adevărat convertiți se vor considera canalele prin care Dumnezeu împarte darurile Sale și vor cheltui, pentru înaintarea lucrării, mijloacele pe care El le-a așezat în mâinile lor. Dacă ar fi ascultate cuvintele lui Hristos, în tezaurul Său ar fi suficiente mijloace pentru nevoile cauzei Sale. El le-a încredințat bărbaților și femeilor o abundență de mijloace pentru a împlini planul Său de îndurare și de binefacere. El îi îndeamnă pe administratorii mijloacelor Sale să-și investească banii în lucrarea de a-i hrăni pe cei flămânzi, de a-i îmbrăca pe cei goi și de a le predica Evanghelia celor săraci. Desăvârșirea caracterului nu poate fi obținută fără sacrificiu de sine. 9M 53.2

Nu a existat niciodată în istorie un timp mai important pentru lucrare decât este acum. Mesajul cuprins în capitolul al treilea din Maleahi ni se adresează direct, înfățișându-ne nevoia de sinceritate în relația noastră cu Domnul și cu lucrarea Lui. Frații mei, banii pe care îi folosiți să cumpărați și să vindeți, ca să obțineți câștig, vor fi un blestem pentru voi, dacă rețineți de la Domnul ceea ce este al Lui. Mijloacele care v-au fost încredințate pentru a face ca lucrarea Domnului să înainteze trebuie să fie folosite pentru a transmite Evanghelia în toate părțile lumii. 9M 53.3

Noi suntem martorii lui Hristos și nu trebuie să îngăduim ca interesele și planurile lumești să ne absoarbă timpul și atenția. În joc sunt interese mai mari. „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Sa” (Matei 6,33). Hristos S-a dat pe Sine de bunăvoie și bucuros, ca să împlinească voia lui Dumnezeu. El S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. Având în vedere tot ceea ce a făcut El, să considerăm noi că este greu să renunțăm la noi înșine? Să ne dăm înapoi de la a fi părtași la suferințele lui Hristos? Moartea Sa ar trebui să facă să vibreze fiecare fibră a ființei noastre, făcându-ne dispuși să consacrăm pentru lucrarea Sa tot ceea ce avem și suntem. Când ne gândim la tot ce a făcut El pentru noi, inima noastră ar trebui să fie plină de recunoștință și de dragoste și ar trebui să renunțăm la egoism. Ce datorie ar putea refuza să împlinească inima care se află sub influența constrângătoare a iubirii lui Hristos? 9M 54.1

N-ar trebui ca, tăgăduindu-ne pe noi înșine, să facem tot ce ne stă în putință pentru ca lucrarea plină de îndurare a lui Dumnezeu să înainteze? Putem noi să privim la mila divină, la suferința îndurată de Fiul lui Dumnezeu, fără să fim plini de dorința de a ni se îngădui să sacrificăm și noi ceva pentru El? Nu este o înaltă onoare aceea de a ni se îngădui să conlucrăm cu El? El Și-a părăsit căminul ceresc pentru a ne căuta pe noi. N-ar trebui să devenim și noi subpăstorii Lui, căutându-i pe cei pierduți și rătăciți? Nu ar trebui să arătăm și noi lumii, prin viața noastră, duioșia și compasiunea Lui divină? 9M 54.2

Domnul dorește ca cei din poporul Său să fie chibzuiți și responsabili. El dorește ca ei să practice economia în orice privință. Dacă lucrătorii din câmpurile misionare ar putea să aibă mijloacele care sunt cheltuite pe mobilier scump și pe împodobire de sine, triumful crucii lui Hristos ar fi extins în mare măsură. 9M 54.3

Nu toți pot aduce daruri mari; nu toți pot face lucrări mari, fapte mărețe; dar toți pot să practice sacrificiul de sine; toți pot să dea dovadă de altruismul Mântuitorului. Unii pot aduce daruri mari în tezaurul Domnului, alții pot aduce doar câțiva bănuți, însă orice dar adus cu sinceritate este bine primit de Domnul. 9M 54.4

Noi stăruim pentru banii care sunt cheltuiți pe lucruri inutile. Frații și surorile mele, nu vă risipiți banii cumpărând lucruri care nu vă sunt necesare! Poate credeți că aceste sume mici nu valorează prea mult, dar multe sume mici fac un total mare. Renunțați la orice cheltuială extravagantă. Nu vă îngăduiți nimic din ceea ce este luat doar de dragul de a vă etala. Banii voștri înseamnă salvarea sufletelor. Trebuie să existe o dăruire sistematică din partea tuturor. Unii poate că nu sunt în stare să dăruiască o sumă mare, dar toți pot pune câte ceva deoparte pentru Domnul, în fiecare săptămână. Lăsați copiii să-și facă partea lor. Părinții să-i învețe pe copiii lor să-și economisească bănuții, ca să-i dea Domnului. Lucrarea Evangheliei trebuie să fie susținută prin tăgăduire de sine și prin sacrificiu. Prin eforturile pline de sacrificiu ale poporului lui Dumnezeu, alții vor fi aduși la credință, iar aceștia, la rândul lor, vor contribui la sporirea darurilor pentru înaintarea lucrării Domnului. 9M 55.1

Dovezi de necontestat arată că sfârșitul este aproape. Trebuie să fie pregătită calea pentru venirea Prințului Păcii. Membrii comunităților noastre nu trebuie să se plângă pentru că sunt chemați atât de des să dăruiască. Ce anume face să fie nevoie de apeluri atât de frecvente? Nu înmulțirea rapidă a acțiunilor misionare? Să întârziem noi creșterea acestei lucrări, prin refuzul de a dărui? Să uităm că suntem lucrători împreună cu Dumnezeu? Din fiecare biserică ar trebui să se înalțe la Dumnezeu rugăciuni pentru creșterea consacrării și a dărniciei. Frați și surori, nu vă rugați pentru o reducere a cheltuielilor în lucrarea Evangheliei. Atâta timp cât sunt suflete de salvat, interesul nostru pentru lucrarea de salvare de suflete nu ar trebui să cunoască vreo scădere. Biserica nu poate să-și reducă responsabilitatea fără a-L nega pe Domnul ei. Nu toți pot merge ca misionari în țări străine, dar toți pot da din mijloacele lor pentru susținerea misiunilor externe. 9M 55.2

Sunt câmpuri noi în care trebuie intrat și avem nevoie de ajutorul vostru. Vom ignora noi datoria care ne-a fost încredințată și vom pierde astfel dreptul la împlinirea făgăduinței care însoțește împlinirea ei? Vor fi copiii lui Dumnezeu nepăsători și lipsiți de preocupare, refuzând să dea din mijloacele pe care le au pentru înaintarea lucrării Lui? Pot face acest lucru fără să întrerupă legătura cu El? Ei pot crede că astfel economisesc, dar este o economisire înfricoșătoare aceea care îi așază în situația de a fi despărțiți de Dumnezeu. 9M 56.1

Frați și surori, este prea târziu să vă dedicați timpul și puterea slujirii de sine! Nu lăsați ca cea din urmă zi să vă găsească lipsiți de comoara cerească. Căutați să împingeți mai departe triumful crucii; căutați să luminați suflete, să lucrați pentru mântuirea semenilor voștri și lucrarea voastră va rezista la proba focului. 9M 56.2

Fiecare lucrător al lui Dumnezeu, sincer și plin de jertfire de sine, este gata să cheltuiască și să se cheltuiască de dragul altora. Hristos spune: „Cine își iubește viața, o va pierde; și cine își urăște viața în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică” (Ioan 12,25). Prin eforturi stăruitoare și chibzuite de a da ajutor acolo unde este nevoie, adevăratul creștin își dovedește iubirea față de Dumnezeu și față de semeni. S-ar putea să-și piardă viața în slujire; dar când Hristos va veni să-Și adune pietrele prețioase și să le ia la Sine, el o va găsi din nou. 9M 56.3

Frați și surori, nu cheltuiți mult timp și sume mari de bani pentru voi înșivă, de dragul aparenței! Aceia care fac astfel sunt obligați să lase nefăcute multe lucruri care ar fi adus mângâiere altora, trimițând o caldă licărire asupra spiritului lor obosit. Noi toți avem nevoie să învățăm cum să folosim cu credincioșie ocaziile favorabile, care ne sunt atât de adesea oferite, de a aduce lumină și speranță în viața altora. Cum putem folosi aceste ocazii, dacă gândurile noastre sunt concentrate asupra propriei persoane? Cel care se gândește doar la sine pierde nenumărate ocazii de a face ceea ce ar fi adus binecuvântare asupra lui însuși și asupra altora. Este de datoria slujitorului lui Hristos ca, indiferent de circumstanțe, să își pună întrebarea: Ce pot face pentru a-i ajuta pe alții? După ce a făcut tot ce a putut mai bine, el trebuie să lase rezultatele în seama lui Dumnezeu. 9M 56.4

Dumnezeu a pus la dispoziția oricărui om bucuria de care poate beneficia atât cel bogat, cât și cel sărac — bucuria găsită în cultivarea curăției gândurilor și în fapte neegoiste, bucuria care vine în urma rostirii unor cuvinte de simpatie și a săvârșirii unor fapte de bunătate. De la aceia care împlinesc o astfel de slujire, lumina lui Hristos strălucește pentru a aduce lumină în viețile întunecate de multe necazuri. 9M 57.1

Este posibil să fiți ispitiți să vă investiți banii în pământ. Poate chiar copiii voștri vă vor sfătui să faceți acest lucru. Dar nu le puteți arăta o cale mai bună? Oare banii nu v-au fost încredințați ca să fie folosiți cu înțelepciune și puși la schimbător, astfel încât atunci când Domnul va veni, să găsească talanții dublați? Nu puteți vedea că El vrea ca voi să vă folosiți mijloacele pentru a ajuta la construirea de locașuri de adunare și pentru a înființa sanatorii? 9M 57.2

Este nevoie acum să prețuim sufletele mai mult decât banii. Dacă voi cunoașteți în această lume o lucrare mai înaltă decât aceea de a salva suflete, o lucrare care să aducă rezultate mai bune în ceea ce privește investirea mijloacelor, nu ar trebui să ne spuneți și nouă, ca să-i putem aprecia valoarea? 9M 57.3

Mă tem că mulți dintre ai noștri nu realizează importanța lucrării lui Dumnezeu. Cineva căruia i-am scris solicitându-i bani mi-a răspuns astfel: „Am primit scrisoarea dumneavoastră în care îmi cereți să vă împrumut niște bani. Dar am găsit o parcelă de pământ pe care copiii mei s-au gândit că ar fi bine să o cumpăr și am investit toate economiile mele în acest teren.” Ce bine ar fi fost dacă acest frate și-ar fi investit banii în înființarea de sanatorii, în care se dă mărturie în legătură cu adevărul pentru acest timp sau în școli care le oferă tinerilor noștri cea mai bună influență și în care ei pot fi educați ca să devină misionari pentru Dumnezeu! 9M 57.4

Frați și surori, investiți-vă mijloacele în înființarea de misiuni creștine, de la care lumina adevărului să strălucească mai departe, atrăgând suflete la Dumnezeu! Un suflet cu adevărat convertit va deveni un misionar pentru Dumnezeu și va câștiga alte suflete pentru Mântuitorul. 9M 58.1

Dumnezeu Însuși a făcut planurile pentru înaintarea lucrării Lui și le-a asigurat copiilor Săi un surplus de mijloace, astfel încât, atunci când El le cere ajutorul, ei să poată răspunde, spunând: „Doamne, polul Tău a mai adus alți poli.” (Luca 19,16) 9M 58.2

Dacă aceia cărora le-au fost încredințați banii lui Dumnezeu vor fi credincioși în a aduce în tezaurul Domnului mijloacele care le-au fost împrumutate, lucrarea Sa va înainta cu rapiditate. Multe suflete vor fi câștigate la cauza adevărului și ziua lui Hristos va fi grăbită. Bărbați și femei trebuie să fie aduși sub influența unor lucrători sinceri și plini de zel, care lucrează pentru suflete ca unii care trebuie să dea socoteală. Toți aceia care sunt botezați cu o măsură a spiritului apostolic vor simți îndemnul puternic de a deveni misionari ai lui Dumnezeu. Dacă vor fi sinceri și statornici în credință, dacă nu Îl vor vinde pe Domnul lor pentru câștig, ci vor recunoaște întotdeauna supremația și conducerea divină, Dumnezeu va pregăti calea înaintea lor și îi va binecuvânta în mod îmbelșugat. El îi va ajuta să reprezinte bunătatea, iubirea și mila Lui. Iar slava Domnului va fi răsplata lor. Va fi bucurie în curțile cerești, și această bucurie curată, cerească, va umple și inima lucrătorilor. Pentru a salva sufletele care pier, ei vor fi dispuși să cheltuiască și să se lase cheltuiți, iar inima lor va fi plină de dragoste și de recunoștință. Conștiența prezenței lui Dumnezeu le va curăța și înnobila experiența, îmbogățindu-i și întărindu-i. Harul cerului se va descoperi în lucrarea lor, în biruințele obținute în câștigarea de suflete pentru Hristos. 9M 58.3

Astfel urmează să fie dusă mai departe lucrarea lui Dumnezeu din lumea noastră. Administratori credincioși urmează să pună banii Domnului în tezaurul Său, astfel încât să fie trimiși lucrători în toate părțile lumii. Biserica de aici, de jos, trebuie să-I slujească lui Dumnezeu cu tăgăduire de sine și cu sacrificiu. Astfel, lucrarea va fi dusă mai departe și vor fi câștigate biruințele cele mai glorioase. 9M 59.1

Dragostea pentru sufletele pierdute L-a adus pe Hristos pe crucea Calvarului. Dragostea pentru suflete ne va conduce și pe noi la tăgăduire de sine și la sacrificiu de sine, pentru a salva ce este pierdut. În timp ce Îi dau Domnului înapoi ceea ce este al Său, urmașii lui Hristos își adună comori care vor fi ale lor atunci când vor auzi cuvintele: „Bine, rob bun și credincios… intră în bucuria Stăpânului tău”, „care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Matei 25,21; Evrei 12,2). Bucuria de a vedea suflete mântuite pentru veșnicie va fi răsplata tuturor acelora care vor călca pe urmele Răscumpărătorului. 9M 59.2

„El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da, fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8,32) 9M 59.3

Scump a fost sacrificiul pe care l-a făcut Domnul cerului. Îndurarea divină a fost mișcată până în adâncurile ei de nepătruns; era cu neputință ca Dumnezeu să fi dat mai mult. El „atât de mult a iubit… lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3,16). De ce recunoștința noastră este atât de mărginită? Ea nu este decât o mică unduire la suprafață, în comparație cu imensul val de iubire care se revarsă spre noi de la Tatăl. 9M 59.4

Semnele care prevestesc cea de-a doua venire a lui Hristos se împlinesc cu rapiditate. Să fie lăsați oamenii în necunoștință cu privire la mărețul eveniment care stă în fața lor, astfel încât să fie găsiți cu totul nepregătiți în ziua aceea teribilă? Cerul a adus o jertfă deplină pentru mântuirea lumii. Oare aceia care declară că Îl iubesc pe Dumnezeu și că păzesc poruncile Lui vor rămâne nepăsători față de sufletele oamenilor? Nu, nu pot rămâne astfel. 9M 60.1

Cu un zel neobosit, aceia care au primit lumina adevărului prezent trebuie să meargă să le ducă această lumină și celor care stau în întuneric. Cu eforturi consacrate, prin tăgăduire de sine și prin sacrificiu de sine, ei trebuie să lucreze în puterea Dumnezeului lui Israel. Solia aceasta trebuie să fie dusă în țări străine; trebuie să fie vestită în orașele și târgurile din țara noastră. Cei trudiți și împovărați tânjesc după solia adevărului, care le va da odihnă și pace în Hristos. Cine le va duce solia acelora care nu au auzit-o niciodată? Cine va căuta bucuria și slava lui Dumnezeu, atrăgându-i pe cei păcătoși la picioarele Aceluia care Și-a dat viața ca jertfă pentru fiecare suflet? Cine Îl va înălța pe Mântuitorul înaintea oamenilor, ca fiind „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii?” (Ioan 1,29) 9M 60.2