Mărturii pentru biserică 9

O avertizare

„Atunci, Isus a început să mustre cetățile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră. ‘Vai de tine, Horazine!’ a zis El. ‘Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir și Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac și cenușă. De aceea vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi. 9M 265.2

Și tu, Capernaume, vei fi înălțat oare până la cer? Vei fi coborât până la Locuința morților, căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi. De aceea vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei decât pentru tine.’ 9M 265.3

În vremea aceea, Isus a luat cuvântul și a zis: ‘Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, Te laud, pentru că așa ai găsit Tu cu cale! Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; și nimeni nu cunoaște deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel, nimeni nu cunoaște deplin pe Tatăl, afară de Fiul și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere. 9M 265.4

Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară.’” (Matei 11,20-30) 9M 265.5

Este întotdeauna sigur să fii blând și smerit cu inima, dar, în același timp, noi trebuie să fim la fel de fermi și de neclintiți ca stânca, în ceea ce privește învățăturile lui Hristos. Trebuie să ascultăm cu strictețe de cuvintele Sale de învățătură. Niciun cuvânt nu trebuie pierdut din vedere. Adevărul va dăinui veșnic. Noi nu trebuie să ne punem încrederea într-o minciună sau într-o amăgire. Cei care fac astfel vor descoperi că au făcut lucrul acesta cu prețul pierderii vieții veșnice. Acum trebuie să trasăm cărări drepte pentru picioarele noastre, ca nu cumva cei ce șchioapătă să fie abătuți din cale. Când cei ce șchioapătă sunt abătuți de pe cărările sigure, cine poartă răspunderea, dacă nu cei care i-au îndrumat pe calea greșită? Ei au nesocotit sfatul Aceluia ale cărui cuvinte sunt viață veșnică, pentru a asculta de lucrările înșelăciunii, care își au originea în tatăl minciunii. 9M 266.1

Am ceva de spus pentru toți aceia care ar putea crede că sunt în siguranță, pentru că își obțin educația la Battle Creek. Domnul a distrus două dintre cele mai mari instituții ale noastre care funcționau la Battle Creek și a dat avertizare după avertizare, tot așa cum Hristos a avertizat Betsaida și Capernaumul. Este necesar să acordăm cea mai mare atenție fiecărui cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Nu poate exista o îndepărtare de la cuvintele lui Hristos, care să nu însemne păcat. Mântuitorul îi îndeamnă stăruitor pe cei greșiți să se pocăiască. Aceia care își smeresc inima și își mărturisesc păcatele vor fi iertați. Nelegiuirile lor vor fi iertate. Dar omul care crede că, dacă și-ar mărturisi păcatele, ar da dovadă de slăbiciune nu va găsi iertare și nu Îl va vedea pe Hristos ca Răscumpărător al lui, ci va merge mai departe și tot mai departe în nelegiuirea lui, făcând greșeală după greșeală și adăugând păcat după păcat. Ce va face unul ca acesta în ziua când cărțile vor fi deschise și orice om va fi judecat potrivit lucrurilor scrise în cărți? 9M 266.2

Capitolul cinci din Apocalipsa trebuie să fie studiat cu atenție. El are o mare importanță pentru aceia care vor lua parte la lucrarea lui Dumnezeu din aceste zile de pe urmă. Sunt unii care sunt înșelați. Ei nu își dau seama ce urmează să se întâmple pe pământ. Cei care au îngăduit ca mintea să le fie întunecată cu privire la ceea ce constituie păcat sunt teribil de înșelați. Dacă nu fac o schimbare hotărâtă, vor fi găsiți în lipsă atunci când Dumnezeu va rosti judecata asupra copiilor oamenilor. Ei au călcat Legea și au rupt legământul cel veșnic și vor primi răsplata potrivit cu faptele lor. 9M 267.1

„Când a rupt Mielul pecetea a șasea, m-am uitat și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele. Și stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic. Cerul s-a strâns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Și toți munții și toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. Împărații pământului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii slobozi s-au ascuns în peșteri și în stâncile munților. Și ziceau munților și stâncilor: ‘Cădeți peste noi și ascundeți-ne de fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului, căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui și cine poate sta în picioare?’” (Apocalipsa 6,12-17) 9M 267.2

„După aceea, m-am uitat și iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini și strigau cu glas tare și ziceau: ‘Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie, și a Mielului!’ Și toți îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor și împrejurul celor patru făpturi vii. Și s-au aruncat cu fețele la pământ în fața scaunului de domnie și s-au închinat lui Dumnezeu și au zis: ‘Amin. A Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înțelepciunea, mulțumirile, cinstea, puterea și tăria, în vecii vecilor! Amin.’ Și unul din bătrâni a luat cuvântul și mi-a zis: ‘Aceștia, care sunt îmbrăcați în haine albe cine sunt oare? Și de unde au venit?’ ‘Doamne’, i-am răspuns eu, ‘Tu știi!’ Și el mi-a zis: ‘Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu și-I slujesc zi și noapte în Templul Lui. Cel ce șade pe scaunul de domnie Își va întinde peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete, nu-i va mai dogorî nici soarele, nici vreo altă arșiță. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieții și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.’” (Apocalipsa 7,9-17) 9M 267.3

În aceste pasaje din Scriptură ne sunt prezentate două grupuri. Unul dintre ele s-a lăsat înșelat și a trecut de partea celor care luptă împotriva Domnului. Cei din acest grup au răstălmăcit soliile care le-au fost trimise și s-au îmbrăcat în hainele îndreptățirii de sine. În ochii lor, păcatul nu era păcătos. I-au învățat pe alții minciuna drept adevăr și, prin ei, multe suflete au fost duse în rătăcire. 9M 268.1

Acum trebuie să luăm seama la noi înșine. Au fost date avertizări. Nu vedem noi împlinirea profețiilor făcute de Hristos și relatate în capitolul 21 din Luca? Câți studiază cuvintele lui Hristos? Câți își înșală propriul suflet și se jefuiesc singuri de binecuvântările pe care le-ar putea primi, dacă ar crede și ar asculta? Timpul de încercare încă întârzie și este privilegiul nostru să ne prindem cu putere de speranța care ne-a fost pusă înainte, prin Evanghelie. Să ne pocăim, să ne convertim și să ne părăsim păcatele, astfel încât ele să poată fi șterse. „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia și astfel, ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un hoț peste toți cei ce locuiesc pe toată fața pământului. Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla, și să stați în picioare înaintea Fiului omului.” (Luca 21,33-36) 9M 268.2

Oare să fie trecute cu vederea avertizările date de Hristos? Să nu facem noi lucrarea stăruitoare a pocăinței acum, cât timp glasul binevoitor al Îndurării încă se aude? 9M 269.1

„Vegheați dar, pentru că nu știți în ce zi va veni Domnul vostru. Să știți că, dacă ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoțul, ar veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea, și voi fiți gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți. Care este deci robul credincios și înțelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând așa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale. Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: ‘Stăpânul meu zăbovește să vină!’, dacă va începe să bată pe tovarășii lui de slujbă și să mănânce și să bea cu bețivii, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă și în ceasul pe care nu-l știe, îl va tăia în două și soarta lui va fi soarta fățarnicilor; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinților.” (Matei 24,42-51) 9M 269.2

*****