Mărturii pentru biserică 9

Unitate în diversitate

Pe de altă parte, conducătorii poporului lui Dumnezeu trebuie să se ferească de pericolul de a condamna metodele lucrătorilor individuali care sunt conduși de Domnul să facă o lucrare specială, pe care doar puțini sunt pregătiți să o facă. Frații aflați în poziții de răspundere să fie reținuți în a critica acele acțiuni care nu sunt în perfectă armonie cu metodele lor de lucru. Să nu considere niciodată că orice plan ar trebui să reflecte personalitatea lor. Să nu se teamă să acorde încredere și metodelor folosite de alții, pentru că, neacordându-i încredere unui frate lucrător care, cu umilință și într-o consacrare plină de zel, face o lucrare deosebită în felul stabilit de Dumnezeu, ei împiedică înaintarea lucrării Domnului. 9M 259.1

Dumnezeu poate să-i folosească și îi va folosi și pe aceia care nu au primit o educație deplină în școlile oamenilor. A ne îndoi de puterea Lui de a face acest lucru înseamnă să manifestăm necredință în mod deschis, înseamnă să limităm puterea Celui Atotputernic pentru care nimic nu este imposibil. O, dacă s-ar manifesta mai puțină prudență de felul acesta, inutilă și plină de neîncredere! Ea lasă nefolosite multe dintre resursele bisericii și închide calea, astfel încât Duhul Sfânt să nu-i poată folosi pe oameni; îi ține în lenevire pe aceia care sunt dornici și nerăbdători să lucreze pentru Hristos, îi descurajează și îi face să nu intre în lucrare pe mulți care ar putea deveni lucrători eficienți împreună cu Dumnezeu, dacă li s-ar da ocazia. 9M 259.2

Profetului i s-a părut complicat și de neînțeles când a văzut roți în interiorul altor roți și înfățișarea unor ființe vii în legătură cu ele. Dar mâna Înțelepciunii Infinite se vede printre roți și rezultatul lucrării ei este o ordine desăvârșită. Fiecare roată, condusă de mâna lui Dumnezeu, lucrează într-o desăvârșită armonie cu toate celelalte. Mi s-a arătat că uneltele omenești sunt înclinate să caute să obțină prea multă putere și încearcă să controleze ele lucrarea. [Oamenii] Îl lasă pe Domnul Dumnezeu, Puternicul Lucrător, prea mult în afara metodelor și planurilor lor și nu-I încredințează Lui tot ce ține de înaintarea lucrării. Nimeni nu ar trebui să-și imagineze nici măcar o clipă că este în stare să conducă acele lucruri care Îi aparțin marelui EU SUNT. În providența Sa, Dumnezeu pregătește o cale, astfel încât lucrarea să poată fi făcută de ființe omenești. Apoi, fiecare om să stea la postul datoriei lui și să facă partea care îi revine în acest timp, știind că Dumnezeu este instructorul lui. 9M 259.3