Mărturii pentru biserică 9

29 — Cuvinte de avertizare

Hristos le-a spus ucenicilor Săi: „Iată, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Fiți dar înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii” (Matei 10,16). 9M 239.1

Atacurile lui Satana împotriva susținătorilor adevărului vor deveni tot mai înverșunate și mai hotărâte către sfârșitul timpului. Așa cum în timpul lui Hristos preoții cei mai de seamă și conducătorii instigau poporul împotriva Lui, tot așa și astăzi, conducătorii religioși vor stârni înverșunarea și prejudecățile împotriva adevărului pentru acest timp. Oamenii vor fi împinși la acte de violență și de împotrivire la care nici nu s-ar fi gândit vreodată, dacă nu le-ar fi fost insuflată dușmănia așa-zișilor creștini împotriva adevărului. 9M 239.2

Ce cale să urmeze susținătorii adevărului? Ei au Cuvântul cel veșnic și neschimbător al lui Dumnezeu și trebuie să dovedească faptul că au adevărul așa cum este el în Isus. Cuvintele lor nu trebuie să fie aspre și ironice. Atunci când prezintă adevărul, ei trebuie să manifeste iubirea, blândețea și bunătatea lui Hristos. Lăsați ca adevărul să facă lucrarea de tăiere; Cuvântul lui Dumnezeu este ca o sabie ascuțită cu două tăișuri și își va tăia singur calea spre inimă. Cei care știu că au adevărul nu ar trebui ca, prin folosirea unor expresii aspre și severe, să-i dea lui Satana ocazia de a le răstălmăci lucrarea. 9M 239.3

Ca popor, noi trebuie să ne purtăm așa cum S-a purtat Răscumpărătorul lumii. Atunci când a intrat în discuție cu Satana pentru trupul lui Moise, Hristos n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară. A fost provocat din plin să facă acest lucru, iar Satana a fost dezamăgit, pentru că nu a putut trezi în Hristos un duh de răzbunare. Satana era gata să răstălmăcească tot ce făcea Isus, dar Mântuitorul nu avea să-i dea nicio ocazie, nici măcar aparența unei scuze. Nu avea să Se abată de la calea cea dreaptă a adevărului pentru a urma ocolișurile, răstălmăcirile, denaturările și subterfugiile lui Satana. 9M 239.4

Citim în profeția lui Zaharia că, atunci când Satana cu toată sinagoga lui s-a ridicat să se împotrivească rugăciunilor lui Iosua, marele preot, și să I se opună lui Hristos, care era gata să rostească o hotărâre în favoarea lui Iosua, „Domnul i-a zis Satanei: ‘Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?’” (Zaharia 3,2). 9M 240.1

Felul în care S-a purtat Hristos chiar și cu vrăjmașul sufletelor ar trebui să fie un exemplu pentru noi în toate relațiile noastre cu alții: să nu rostim niciodată acuzații împotriva nimănui; cu atât mai puțin ar trebui să folosim asprime sau severitate față de aceia care poate că sunt la fel de dornici ca noi să cunoască drumul cel drept. 9M 240.2

Cei care au fost educați în adevăr prin învățătură și prin exemplu trebuie să aibă multă îngăduință față de cei care nu au avut altă ocazie de a cunoaște Scripturile, în afară de interpretările date de preoții sau pastorii lor sau de alți membri ai bisericii și care au primit drept adevăr biblic tradiții și născociri. Ei sunt surprinși de prezentarea adevărului, care este pentru ei ca o nouă revelație, și nu pot suporta să li se prezinte de la început tot adevărul, în caracterul său cel mai izbitor. Totul pentru ei este nou și ciudat și total diferit de tot ce au auzit de la călăuzitorii lor spirituali, și de aceea sunt înclinați să creadă ce le-au spus aceștia — că adventiștii de ziua a șaptea sunt păgâni și nu cred în Biblie. Să le fie prezentat adevărul așa cum este el în Isus, rând cu rând și precept cu precept, puțin aici, puțin dincolo. 9M 240.3

Cei care scriu pentru revistele noastre să nu folosească ironii și aluzii lipsite de amabilitate, care cu siguranță vor răni și vor ridica în calea noastră un zid, care ne va împiedica să facem lucrarea pe care ar trebui să o facem ca să ajungem la toate categoriile de oameni, inclusiv la catolici. Lucrarea noastră este aceea de a rosti adevărul cu iubire și de a nu amesteca acest adevăr cu elementele nesfinte ale inimii firești, de a nu vorbi într-un spirit care se aseamănă cu cel al dușmanilor noștri. Toate cuvintele înțepătoare se vor întoarce asupra noastră îndoit, atunci când puterea va fi în mâinile acelora care o pot exercita pentru a ne face rău. Din nou și din nou, mi-a fost dată solia că noi nu trebuie să spunem niciun cuvânt, nu trebuie să publicăm nicio frază, mai ales ca aluzii ofensatoare, care i-ar putea stârni pe dușmanii noștri împotriva noastră și le-ar putea aprinde pasiunile până la incandescență, decât dacă lucrul acesta este neapărat necesar pentru apărarea adevărului. Lucrarea noastră va fi curând oprită și va veni asupra noastră un timp de strâmtorare cum nu a mai fost niciodată și despre care nu avem nici cea mai mică idee. 9M 240.4

Domnul dorește ca lucrătorii Lui să-L reprezinte pe El, marele Lucrător Misionar. Manifestarea asprimii face întotdeauna rău. Calitățile esențiale pentru o viețuire creștină trebuie să fie învățate zi de zi în școala lui Hristos. Cel care este neatent și nepăsător în rostirea cuvintelor sau în scrierea lor spre publicare, ca să fie difuzate în lume, dând drumul unor expresii care nu vor mai putea fi niciodată luate înapoi, se descalifică singur pentru a i se încredința lucrarea sfântă care le-a fost încredințată urmașilor lui Hristos din acest timp. Cei care folosesc în mod obișnuit cuvinte aspre și înțepătoare își formează obiceiuri care se vor întări prin repetare și de care vor trebui să se pocăiască. 9M 241.1

Ar trebui să ne cercetăm cu atenție căile și spiritul pe care-l manifestăm și să vedem în ce fel aducem la îndeplinire lucrarea care ne-a fost încredințată de Dumnezeu, lucrare de care depinde soarta veșnică a sufletelor. Asupra noastră stă cea mai înaltă obligație. Satana stă pregătit, arzând de zel, pentru a inspira întreaga confederație a agenților săi, ca să îi facă să se unească apoi cu oamenii răi și să aducă, în scurt timp, o mare suferință asupra celor care cred adevărul. Orice cuvânt neînțelept care este rostit de frații noștri va fi contabilizat de prințul întunericului. 9M 241.2

Aș vrea să pun o întrebare: Cum îndrăznesc inteligențele omenești mărginite să rostească, în mod neglijent, cuvinte riscante și nechibzuite, care vor stârni puterile iadului împotriva sfinților lui Dumnezeu, când Arhanghelul Mihail nu a îndrăznit să spună împotriva lui Satana niciun cuvânt de ocară, ci a zis: „Domnul să te mustre!” (Iuda 9)? 9M 242.1

Ne va fi imposibil să evităm dificultățile și suferința. Isus a spus: „Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!” (Matei 18,7). Dar pentru că prilejurile de păcătuire (jignirile, insultele — n. trad.) vor veni, noi trebuie să fim atenți să nu stârnim temperamentul firesc al acelora care nu iubesc adevărul, prin cuvinte neînțelepte și prin manifestarea unui spirit lipsit de amabilitate. 9M 242.2

Adevărul prețios trebuie să fie prezentat în puterea lui naturală. Erorile înșelătoare care sunt atât de răspândite și care duc lumea în robie trebuie să fie demascate. Se fac toate eforturile posibile pentru a prinde sufletele în capcană prin raționamente subtile, care să le întoarcă de la adevăr către ficțiuni și născociri și să le pregătească pentru a fi amăgite de înșelăciuni puternice. Dar, deși aceste suflete înșelate se întorc de la adevăr către minciună, voi să nu le spuneți niciun cuvânt de critică sau de condamnare. Căutați să le arătați acestor sărmane suflete înșelate pericolul în care se află și să le descoperiți cât de mult Îl întristează pe Isus Hristos prin purtarea lor; dar faceți totul cu o duioșie plină de compasiune. Printr-o metodă de lucru potrivită, unele dintre sufletele care au fost ademenite de Satana pot să se elibereze de sub puterea lui. Dar nu le criticați și nu le condamnați. Atitudinea de a lua în râs starea în care se află cei greșiți nu va deschide ochii orbilor și nici nu-i va atrage la adevăr. 9M 242.3

Atunci când pierd din vedere exemplul lui Hristos și nu adoptă metoda Sa de a da învățătură, oamenii se îngâmfă și se încred în ei înșiși, mergând să lupte împotriva lui Satana chiar cu armele acestuia. Vrăjmașul știe bine cum să întoarcă armele lui împotriva celor care le folosesc. Isus a rostit doar cuvinte de adevăr curat și de neprihănire. 9M 243.1

Dacă vreodată un popor a avut nevoie să umble în umilință înaintea lui Dumnezeu, acesta este biserica Lui — cei aleși ai Lui din această generație. Toți avem nevoie să deplângem lipsa de sensibilitate a facultăților noastre intelectuale, lipsa noastră de apreciere față de privilegiile și față de ocaziile favorabile care ne sunt oferite. Nu avem nimic cu care să ne lăudăm. Îl întristăm pe Domnul Isus Hristos prin asprimea noastră, prin ironiile și înțepăturile noastre necreștinești. Noi trebuie să devenim desăvârșiți în El. 9M 243.2

Este adevărat că ni s-a poruncit: „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trâmbiță și vestește poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov, păcatele ei!” (Isaia 58,1). Solia aceasta trebuie dată; dar, deși trebuie dată, noi trebuie să fim atenți să nu îi atacăm, să nu îi ironizăm și să nu îi condamnăm pe cei care nu au lumina pe care o avem noi. Nu ar trebui să ne abatem din calea noastră pentru a lansa atacuri dure la adresa catolicilor. Printre catolici sunt mulți care sunt creștini conștiincioși și care trăiesc după toată lumina care strălucește asupra lor și Dumnezeu va lucra în favoarea lor. Cei care au avut parte de mari privilegii și oportunități, dar care au neglijat să-și dezvolte puterile fizice, mentale și morale și au trăit după bunul lor plac, refuzând să-și poarte responsabilitățile, se află într-un mai mare pericol și sub o mai mare condamnare înaintea lui Dumnezeu, decât cei care sunt greșiți cu privire la anumite puncte de doctrină, dar care caută să trăiască pentru a le face bine altora. Nu-i criticați pe alții; nu-i condamnați. 9M 243.3

Dacă îngăduim ca motive egoiste, raționamente greșite și scuze false să ne aducă într-o stare pervertită a minții și a inimii, în așa fel încât să nu mai cunoaștem căile și voința lui Dumnezeu, vom fi cu mult mai vinovați decât cel care păcătuiește pe față. Trebuie să avem mare grijă ca nu cumva să îi condamnăm pe aceia care, înaintea lui Dumnezeu, sunt mai puțin vinovați decât noi. 9M 243.4

*****

Să avem întotdeauna în minte gândul că în niciun caz nu trebuie să invităm noi persecuția. Nu trebuie să folosim cuvinte aspre și tăioase. Scoateți-le din orice articol scris, din orice prelegere rostită. Lăsați ca doar Cuvântul lui Dumnezeu să facă lucrarea de tăiere, de mustrare; oamenii, care sunt limitați, să se ascundă și să rămână în Isus Hristos. Ceea ce se vede să fie spiritul lui Hristos. Toți să fie atenți la cuvintele lor, ca nu cumva să stârnească în cei care sunt de altă credință o dușmănie de moarte împotriva noastră și să-i dea lui Satana ocazia să folosească acele cuvinte nechibzuite pe care le-am rostit, pentru a ne ridica bariere în cale. 9M 244.1

*****

Urmează să fie un timp de necaz și de tulburare cum nu a mai fost de când sunt neamurile. Lucrarea noastră este aceea de a căuta să îndepărtăm din toate cuvântările noastre orice ar putea să pară răzbunare, sfidare sau atac împotriva bisericilor sau a indivizilor, pentru că nu aceasta este calea, nici metoda lui Hristos. 9M 244.2

*****

Deoarece poporul lui Dumnezeu, care cunoaște adevărul, nu și-a făcut datoria potrivit luminii date în Cuvântul lui Dumnezeu, este necesar ca noi să fim mai precauți, ca să nu-i jignim pe cei necredincioși înainte ca aceștia să fi auzit argumentele credinței noastre cu privire la Sabat și la duminică. 9M 244.3