Mărturii IV

Spiritul de economie și tăgăduirea de sine

Economia în cheltuirea banilor este o excelentă ramură a înțelepciunii creștine. Acest aspect nu este suficient luat în considerare de cei care ocupă poziții de răspundere în instituțiile noastre. Banii sunt un excelent dar de la Dumnezeu. În mâinile copiilor Săi, ei înseamnă hrană pentru cei flămânzi, apă pentru cei însetați și haine pentru cei goi, înseamnă un mijloc de apărare pentru cei oprimați și unul de însănătoșire pentru cei bolnavi. Banii nu trebuie să fie cheltuiți în mod inutil sau să fie risipiți pentru satisfacerea mândriei și a ambiției. 4M 571.1

Pentru a veni în întâmpinarea nevoilor reale ale oamenilor, totul trebuie să aibă la bază motivele stricte ale principiilor religioase. Când se află împreună cu oamenii din lume, creștinul nu trebuie să fie confundat cu cel necredincios. Contrastul dintre cei doi trebuie să rămână evident și categoric. Ei slujesc unor stăpâni diferiți. Unul se străduiește să păstreze calea smerită a ascultării de cerințele lui Dumnezeu — calea simplității, a blândeții și a smereniei — imitând Modelul, Hristos Isus. Celălalt este în toate privințele opus primului. El este slujitorul lumii, dornic și ambițios să-i urmeze moda în îmbrăcăminte extravagantă și în satisfacerea apetitului. Acesta este câmpul de lucru pe care Hristos li l-a repartizat celor care au legătură cu sanatoriul. Noi nu trebuie să micșorăm distanța care ne desparte de cei lumești, ajungând la standardul lor, coborând de pe calea înaltă care a fost trasată pentru ca răscumpărații Domnului să meargă pe ea. Dar farmecul vieții creștine — principiile aplicate în lucrarea noastră de fiecare zi, ținerea apetitului sub controlul rațiunii, păstrarea simplității în îmbrăcăminte și angajarea în conversații sfinte — va fi o lumină care va străluci continuu pe calea celor care au obiceiuri greșite. 4M 571.2

Sunt acolo oameni slabi și încrezuți, care nu au o gândire profundă și nici principii puternice și care sunt suficient de nechibzuiți încât să se lase influențați de adepții modei și corupți de la simplitatea Evangheliei. Dacă văd că, atât cât le permit circumstanțele, aceia care declară că sunt reformatori își satisfac apetitul și se îmbracă după obiceiurile lumii, sclavii îngăduinței de sine se vor simți îndreptățiți și încurajați în obiceiurile lor pervertite. Ei vor ajunge la concluzia că, în definitiv, nu sunt prea departe de calea cea bună și că nu este nevoie să facă o schimbare prea mare. Cei care sunt poporul lui Dumnezeu trebuie să înalțe cu hotărâre standardul adevărat și să exercite o influență de așa natură încât să corecteze obiceiurile greșite ale celor care se închină pe altarul modei, rupând astfel vraja în care Satana ține aceste suflete sărmane. Cei lumești trebuie să vadă un contrast evident între extravaganța lor și simplitatea reformatorilor care sunt urmașii lui Hristos. 4M 571.3

Secretul succesului în viață stă în atenția deosebită acordată lucrurilor mici. Dumnezeu a făcut frunza cea simplă, floarea delicată și firul de iarbă cu tot atâta grijă câtă a arătat atunci când a creat lumea. Structura simetrică a unui caracter puternic și frumos este clădită pe faptele personale de îndeplinire a datoriei. Toți trebuie să învețe să fie credincioși în cele mai mici lucruri la fel cum sunt și în cea mai înaltă îndatorire. Lucrarea lor nu poate să treacă de examinarea lui Dumnezeu dacă nu include o grijă credincioasă, atentă și bine calculată pentru lucrurile mici. 4M 572.1

Toți cei care au legătură cu instituțiile noastre trebuie să aibă grijă cu gelozie ca nimic să nu fie irosit, chiar dacă acel lucru nu face parte din lucrarea încredințată lor. Fiecare poate face ceva pentru a economisi. Toți trebuie să-și facă lucrarea nu pentru a primi laude din partea oamenilor, ci în așa fel încât să poată face față cercetării atente a lui Dumnezeu. 4M 572.2

Într-o ocazie, Hristos le-a dat ucenicilor Săi o lecție demnă de toată atenția în ce privește economia. El a făcut o minune pentru a-i hrăni pe cei cinci mii care Îi ascultaseră învățăturile. Cu toate acestea, după ce toți au mâncat și s-au săturat, El nu a îngăduit ca resturile rămase să fie aruncate. Cel care, prin puterea Sa divină, a putut să hrănească o mare mulțime, atunci când a fost nevoie, le-a poruncit ucenicilor să adune firimiturile pentru ca nimic să nu se piardă. Această lecție a fost dată în aceeași măsură pentru folosul nostru ca și pentru folosul celor din vremea lui Hristos. Fiul lui Dumnezeu are grijă de împlinirea nevoilor vieții acesteia. El nu a neglijat firimiturile rămase după masă, deși ar fi putut să mai ofere un asemenea ospăț oricând ar fi vrut. Cei care lucrează în instituțiile noastre ar face bine să ia seama la această lecție: „Strângeți firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.” Aceasta este datoria tuturor, iar cei ce ocupă un post de conducere trebuie să dea exemplu. 4M 572.3

Cei ale căror mâini sunt deschise ca să răspundă cererii de mijloace pentru susținerea cauzei lui Dumnezeu și pentru ajutorarea celor care sunt în suferință sau nevoiași nu sunt cei care sunt găsiți risipitori, neglijenți și delăsători în gestionarea activității lor. Ei sunt întotdeauna atenți să mențină echilibrul între cheltuieli și venituri. Sunt economi din principiu, consideră că este datoria lor să economisească pentru a avea ce să dea altora. 4M 573.1

Unii dintre angajați, asemenea copiilor lui Israel, au permis apetitului pervertit și vechilor obiceiuri de necumpătare să triumfe. Ei poftesc, la fel ca vechiul Israel, după prazul și ceapa din Egipt. Toți cei care au legătură cu aceste instituții trebuie să adere strict la legile vieții și ale sănătății, ca să nu ofere prin exemplul lor nicio scuză sau aprobare pentru obiceiurile greșite ale altora. 4M 573.2

Păcătuirea în lucrurile mici este primul pas care îndepărtează sufletul de Dumnezeu. Prin acest singur păcat al lor, de a mânca din fructul interzis, Adam și Eva au deschis larg stăvilarele nenorocirii peste lumea noastră. Unii pot considera că acela a fost un păcat mic, neînsemnat, dar vedem că, prin consecințele lui, nu a fost nicidecum mic. Îngerii cerului au o sferă de acțiune mai largă și mai înaltă decât avem noi, dar și pentru ei, și pentru noi, corect înseamnă același lucru. 4M 573.3

Nu este o dovadă de zgârcenie dacă administratorii mustră greșelile existente și cer din partea tuturor lucrătorilor corectitudine, economie și tăgăduire de sine. Nu este o înjosire a demnității să aperi interesele instituțiilor noastre în aceste privințe. Este normal ca aceia care sunt ei înșiși credincioși să caute credincioșie și la ceilalți. Stricta integritate trebuie să guverneze întreaga conduită a administratorilor și să le fie impusă tuturor celor care lucrează sub îndrumarea lor. 4M 573.4

Oamenii principiali nu au nevoie să fie limitați de lacăte și de chei, nu trebuie să fie supravegheați și păziți. Ei vor acționa cinstit și onorabil întotdeauna: și atunci când sunt singuri și nu stă nimeni cu ochii pe ei, și atunci când sunt în public. Ei nu-și vor păta sufletul pentru niciun câștig și pentru niciun avantaj egoist. Ei disprețuiesc orice faptă josnică. Chiar dacă nimeni altcineva nu ar afla, ar ști ei înșiși, iar aceasta le-ar distruge respectul de sine. Cei care nu sunt conștiincioși și credincioși în lucrurile mici nu se vor schimba în bine nici în aspectele în care acționează legi, restricții și pedepse. 4M 573.5

Puțini au tăria morală de a rezista ispitei, în special apetitului, și de a practica tăgăduirea de sine. Pentru unii, este o ispită prea puternică să îi vadă pe alții mâncând trei mese pe zi și își imaginează că sunt flămânzi, când, de fapt, ceea ce simt nu este cererea stomacului pentru mâncare, ci dorința minții care nu a fost întărită prin principii ferme și disciplinată prin tăgăduire de sine. Zidurile stăpânirii de sine și ale restricțiilor nu trebuie slăbite și dărâmate în nicio situație. Pavel, apostolul neamurilor, spune: „Mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” 4M 574.1

Cei care nu biruiesc în lucrurile mici nu vor avea puterea morală să se împotrivească ispitelor mai mari. Toți aceia care caută să facă din cinste principiul lor călăuzitor în activitățile de fiecare zi ale vieții trebuie să aibă grijă să nu râvnească „nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva”. Dacă se mulțumesc cu mâncarea și cu îmbrăcămintea strict necesare, le va fi ușor să-și păstreze inima și mâinile curate de orice întinare a lăcomiei și a necinstei. 4M 574.2

Obiceiurile formate în copilărie și tinerețe au mai multă influență în a forma bărbați și femei cu un intelect măreț sau cu unul pipernicit și infirm decât orice înzestrare naturală, deoarece, prin practicarea unor obiceiuri rele, chiar și cele mai bune talente pot să ajungă denaturate și slăbite. Într-o mare măsură, caracterul este determinat de primii ani de viață. Obiceiurile corecte, morale, formate în tinerețe vor marca, în general, drumul individului prin viață. În majoritatea cazurilor, cei care I se închină lui Dumnezeu și onorează binele sunt cei care au învățat această lecție înainte ca lumea să fi reușit să imprime în sufletul lor chipul păcatului. În general, oamenii ajunși la o vârstă matură sunt la fel de insensibili la noi impresii cum este piatra, dar tinerii sunt impresionabili și, în cazul lor, un caracter bun se poate forma ușor. 4M 574.3

Cei care sunt angajați în instituțiile noastre au, în multe privințe, cele mai bune ocazii de a-și forma obiceiuri corecte. Nimeni nu este mai presus de atingerea ispitei, deoarece în orice caracter există puncte slabe care sunt în pericolul de a fi atacate. Cei care mărturisesc Numele lui Hristos nu ar trebui să găsească o mare plăcere în a-și enumera faptele bune, asemenea fariseului care se îndreptățea singur, ci toți ar trebui să simtă nevoia să-și întărească natura morală printr-o veghere continuă. Ca niște santinele credincioase, ei trebuie să-și păzească citadela sufletului fără să considere vreodată că pot să-și slăbească vigilența chiar și pentru o clipă. Unica lor siguranță stă în rugăciunea stăruitoare și într-o credință vie. 4M 575.1

Cei care încep să nu mai fie atenți la pașii lor se vor trezi că, fără să-și dea seama, picioarele li s-au încurcat într-o plasă din care le va fi imposibil să scape. Toți trebuie să aibă ca principiu stabil sinceritatea și cinstea. Indiferent că sunt bogați sau săraci, că au prieteni sau că au rămas singuri, indiferent ce ar veni, ei trebuie să se hotărască, în puterea lui Dumnezeu, să nu lase nicio influență să îi determine să facă vreo faptă greșită. Toți trebuie să-și dea seama că prosperitatea instituțiilor pe care Dumnezeu le-a înființat în mijlocul nostru depinde într-o anumită măsură de fiecare dintre ei, în mod individual. 4M 575.2