Mărturii IV

Lucrarea din Battle Creek

Mulți dintre cei care au venit la Battle Creek nu au făcut-o cu scopul de a purta poveri. Ei nu au venit pentru că ar fi simțit o preocupare specială pentru prosperitatea lucrării de aici, ci au venit pentru interesul lor, pentru că au dorit avantaje pentru ei înșiși. Ei speră să profite de beneficiile care derivă din instituțiile aflate aici, fără să poarte personal vreo responsabilitate. 4M 511.3

Unii dintre cei care s-au așezat în Battle Creek pentru a beneficia de ocazii mai favorabile se fac vinovați de egoism și chiar de înșelăciune în modul în care se poartă cu frații noștri care au venit de departe. Dacă sunt avantaje de câștigat, instituțiile noastre sunt cele care ar trebui să aibă parte de ele, și nu persoane care nu au participat cu nimic la ridicarea lor și care nu au față de ele decât un interes egoist. Mulți dintre cei care vin la Battle Creek nu constituie niciun ajutor pentru lucrare din punct de vedere religios. În inimă, ei sunt precum Core, Datan și Abiram și, dacă li s-ar prezenta o ocazie favorabilă, ar urma exemplul acestor oameni nelegiuiți. Este adevărat, acțiunile lor necinstite pot fi ascunse de ochii fraților, dar Dumnezeu le vede purtarea și, în cele din urmă, le va răsplăti după faptele lor. 4M 512.1

Unii dintre cei care se află de mult în Battle Creek și care ar trebui să poarte niște responsabilități ocupă poziții de încredere doar cu numele. Ei au fost făcuți supraveghetori ai instituțiilor noastre, dar conduita lor arată că nu au niciun interes special și nicio grijă pentru ele. Gândurile lor se concentrează asupra lor înșiși. Dacă ar fi să îi judecăm după faptele lor, am ajunge la concluzia că ei își consideră energiile mult prea prețioase pentru a fi folosite în interesul acestor instrumente alese de Dumnezeu dacă nu își pot asigura avantaje vremelnice pentru ei. Ei neglijează să apere fortăreața nu pentru că nu o pot face, ci pentru că nu se îngrijesc decât de ei și sunt mulțumiți să se legene singuri în leagănul siguranței trupești. 4M 512.2

Nu ar trebui să rămână în acest post important oameni care fac din propriile satisfacții și avantaje ținta și obiectivul lor în viață. Nu au niciun drept să fie aici, deoarece stau direct în calea lucrării lui Dumnezeu. Cei care îi neglijează pe săracii Domnului, care nu simt nicio grijă pentru văduvă și pentru orfan, care nu fac din aceștia preocuparea lor și nu fac eforturi pentru a vedea dreptate și egalitate între oameni, sunt vinovați de faptul că Îl neglijează pe Hristos în persoana sfinților Săi, deoarece nu cercetează cauza pe care nu o cunosc. Ei nu au responsabilități și nu fac niciun efort pentru a susține ce este drept. Dacă la conducerea lucrării nu se manifestă cea mai serioasă grijă pentru protejarea intereselor cauzei, biserica va ajunge la fel de coruptă ca bisericile altor confesiuni. 4M 512.3

Toți aceia care locuiesc în Battle Creek vor avea de dat socoteală într-un mod teribil, dacă tolerează păcatul la un frate. Este alarmant că indiferența, somnolența și apatia caracterizează oameni care se află în poziții de răspundere și că există o creștere continuă a mândriei și o nesocotire îngrijorătoare a avertizărilor Duhului lui Dumnezeu. Barierele pe care Cuvântul lui Dumnezeu le așază în jurul poporului Său sunt doborâte. Oameni care cunosc bine modul în care Dumnezeu Și-a condus poporul în trecut, în loc să întrebe de cărările vechi și să apere poziția noastră de popor deosebit, au dat mâna cu lumea. Cel mai alarmant aspect, în această stare de lucruri, este faptul că nu se aud voci care să mustre, să îndemne și să avertizeze. Ochii poporului lui Dumnezeu par orbiți, în timp ce biserica este dusă cu repeziciune de curent pe calea celor lumești. 4M 513.1

Dumnezeu nu dorește ca interesele instituțiilor și ale bisericii Sale să fie apărate de oameni de lemn, ci are nevoie de oameni vii, lucrători, de oameni capabili și cu o percepție rapidă, de oameni care au ochi pe care îi deschid să poată vedea și o inimă sensibilă la influențele Spiritului Său. El îi socotește pe oameni strict responsabili de apărarea intereselor cauzei Sale din Battle Creek. 4M 513.2

Sunt unii în Battle Creek care nu s-au supus niciodată pe deplin mustrării. Ei urmează calea pe care au ales-o singuri. Într-o măsură mai mare sau mai mică, aceștia au exercitat întotdeauna o influență împotriva celor care s-au ridicat să-l apere pe cel drept și să-l mustre pe cel greșit. Influența lor asupra persoanelor care vin aici și care sunt aduse în contact cu ei, fiind chiriași sau luați în pensiune, este foarte rea. Ei le umplu mintea acestor nou-veniți cu întrebări și îndoieli legate de mărturiile Duhului lui Dumnezeu. Dau o interpretare falsă Mărturiilor și, în loc să-i ajute să devină mai consacrați față de Dumnezeu și să asculte de glasul bisericii, ei îi învață să fie independenți și să nu țină seama de opiniile sau de discernământul altora. Influența acestei categorii de oameni a lucrat pe neobservate. Unii nu sunt conștienți de răul pe care îl fac, dar, fiind ei înșiși neconsacrați, mândri și răzvrătiți, îi conduc și pe alții pe o cale greșită. O atmosferă otrăvitoare este inhalată de aceste persoane neconsacrate. Sângele sufletelor se află pe veșmintele unora ca aceștia, iar în ziua judecății finale, Hristos le va spune: „Depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege!” Ei vor fi uluiți, dar pretinsa lor viață creștină a fost o înșelăciune, o minciună. 4M 513.3

Dacă toți cei din Battle Creek ar rămâne credincioși față de lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu și loiali intereselor bisericii, recunoscând valoarea sufletelor pentru care a murit Hristos, ar fi exercitată o influență cu totul diferită. Dar aici vedem repetată, într-o mare măsură, experiența copiilor lui Israel. În timp ce stăteau înaintea muntelui Sinai ascultând glasul lui Dumnezeu, copiii lui Israel au fost atât de puternic impresionați de prezența Lui sacră, încât s-au dat înapoi îngroziți și au strigat la Moise: „Vorbește-ne tu însuți și te vom asculta, dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.” Acolo, în fața muntelui, ei au făcut un jurământ solemn de supunere față de Dumnezeu, dar nici nu au încetat bine tunetele, trâmbițele și glasul Domnului, că și-au și plecat genunchii în fața unui idol. Conducătorul lor fusese chemat departe de ochii lor și fusese învăluit într-un nor gros, unde stătea de vorbă cu Dumnezeu. 4M 514.1

Colaboratorul lui Moise, căruia îi fusese încredințată în mod solemn conducerea poporului în absența lui, i-a auzit plângându-se 4M 514.2

că Moise îi părăsise și exprimându-și dorința de a se întoarce în Egipt, dar, de teamă să nu ofenseze poporul, a tăcut. El nu a avut curaj să ia poziție de partea lui Dumnezeu, ci, pentru a mulțumi poporul, a făcut un vițel din aur. Părea că doarme și că nu vede începutul nelegiuirii. Când primul cuvânt de răzvrătire a fost rostit, Aaron ar fi putut să îl mustre, dar atât de frică i-a fost să nu-i supere pe oameni, încât a lăsat să se înțeleagă că s-a unit cu ei și, în cele din urmă, a fost convins să facă un vițel din aur la care aceștia să se închine. 4M 514.3

Pastorii trebuie să fie străjeri credincioși, care să vadă răul și să-i avertizeze pe oameni. Pericolele care îi pândesc trebuie prezentate continuu în fața lor și explicate. Sfatul dat lui Timotei a fost: „… mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura.” 4M 515.1

Au fost relații de căsătorie care s-au stabilit în Battle Creek și cu care Dumnezeu nu a avut nimic a face. În unele cazuri, căsătoriile au fost nepotrivite, iar în altele, imature. Hristos ne-a avertizat că această stare de lucruri va exista chiar înainte de venirea Sa. Ea constituie unul dintre semnele zilelor din urmă. O situație similară a existat înainte de potop. Mintea oamenilor era fascinată de subiectul căsătoriei. Când există atât de multă nesiguranță, atât de multe pericole, nu avem niciun motiv să facem mare paradă sau să ne etalăm, chiar dacă cei doi ar fi perfect potriviți unul pentru celălalt, dar lucrul acesta rămâne să fie probat. 4M 515.2

Când cei care declară că sunt reformatori și că duc o viață smerită imită obiceiurile și moda bogaților lumii, aceasta aduce ocară asupra credinței noastre. Sunt unii cărora Dumnezeu le-a dat un cuvânt de avertizare. Dar oare aceasta i-a oprit? Nu! Ei nu se tem de Dumnezeu, deoarece sunt ca vrăjiți de puterea lui Satana. Iar unii din Battle Creek i-au influențat pe acești sărmani să-și urmeze propria judecată și, făcând astfel, au încetat să fie folositori și și-au atras dezaprobarea lui Dumnezeu. 4M 515.3

Dumnezeu dorește ca oamenii să cultive tăria de caracter. Cei care sunt doar niște oportuniști nu vor primi răsplata bogată promisă. El vrea ca aceia care trudesc pentru cauza Lui să fie oameni plini de zel și cu o percepție ascuțită. Ei trebuie să fie cumpătați în mâncare. Alimentele bogate și grele nu trebuie să-și găsească locul pe masa lor. Iar când creierul este solicitat continuu și exercițiul fizic lipsește, ei trebuie să mănânce puțin chiar și din alimentele ușoare. Claritatea de gândire a lui Daniel, fermitatea scopului, precum și capacitatea sa intelectuală în ce privește dobândirea cunoștințelor se datorau, într-o mare măsură, simplității alimentației sale, în directă legătură cu o viață de rugăciune. 4M 515.4

Eli era un om bun, curat din punct de vedere moral, dar era prea îngăduitor. El și-a atras dezaprobarea lui Dumnezeu pentru că nu și-a întărit punctele slabe ale caracterului. Nu a vrut să rănească sentimentele nimănui și nu a avut curajul moral să mustre și să condamne păcatul. Fiii lui erau oameni josnici, ticăloși, dar, cu toate acestea, el nu i-a îndepărtat din pozițiile de încredere în care se aflau. Acești fii profanau casa lui Dumnezeu. El știa acest lucru și era întristat din cauza lor, deoarece iubea curăția și neprihănirea, dar nu a avut suficientă tărie morală ca să pună capăt răului. Iubea pacea și armonia și a devenit din ce în ce mai puțin sensibil față de necurăție și față de nelegiuire. Dar marele Dumnezeu ia problema în mâinile Sale. Când mustrarea cade asupra lui prin intermediul unui copil, Eli o primește, simțind că o merită. Nu manifestă niciun resentiment față de Samuel, mesagerul lui Dumnezeu, ci îl iubește la fel ca înainte și se condamnă pe sine. 4M 516.1

Fiii cei vinovați ai lui Eli au fost uciși în luptă. El a putut suporta să audă că fiii lui au fost uciși, dar nu a putut suporta vestea că a fost luat chivotul lui Dumnezeu. Știa că, în cele din urmă, păcatul neglijenței lui de a sta de partea binelui și de a se împotrivi răului îl privase pe Israel de putere și de slavă. Paloarea morții i-a cuprins chipul, a căzut pe spate și a murit. 4M 516.2

Ce lecție avem aici pentru părinți și tutorii tinerilor și pentru cei care se află în slujba lui Dumnezeu! Atunci când relele existente nu sunt recunoscute și condamnate, deoarece oamenii nu au curajul de a mustra răul ori sunt prea dezinteresați sau prea indolenți ca să-și consume puterile făcând eforturi pentru a curăți familia sau biserica lui Dumnezeu, cei care ar fi trebuit să o facă sunt răspunzători pentru răul care poate să vină ca o consecință a neglijării datoriei lor. Noi suntem la fel de responsabili pentru relele pe care le-am fi putut împiedica la alții, mustrându-i, avertizându-i sau exercitându-ne autoritatea părintească sau pastorală ca și când am fi vinovați de a le fi săvârșit noi înșine. 4M 516.3

Eli ar fi trebuit să încerce să împiedice răul mai întâi prin măsuri blânde, dar, dacă acestea nu aveau succes, ar fi trebuit să supună răul prin măsurile cele mai aspre. Onoarea lui Dumnezeu trebuie păstrată cu sfințenie, chiar dacă lucrul acesta ne-ar despărți de rudele cele mai apropiate. Un singur defect la un om talentat în alte privințe poate să-i distrugă capacitatea de a fi folositor în această viață și să-l facă să audă în ziua lui Dumnezeu nedoritele cuvinte: „Depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege!” 4M 517.1

Eli era blând, iubitor și amabil și era în mod real preocupat de slujirea lui Dumnezeu și de prosperitatea cauzei Lui. Era un om care avea putere în rugăciune. El nu s-a răzvrătit niciodată împotriva cuvintelor lui Dumnezeu. Dar avea lipsuri: nu avea acea fermitate a caracterului necesară pentru a mustra păcatul și pentru a face dreptate împotriva celui păcătos, astfel încât Dumnezeu să Se poată bizui pe el pentru a-l păstra pe Israel curat. El nu a adăugat la credința lui curajul și puterea de a spune „nu” la timpul potrivit și în locul potrivit. Păcatul este păcat, iar neprihănirea este neprihănire. Trâmbița trebuie să sune și să dea semnalul de avertizare. Noi trăim într-un veac înfricoșător de nelegiuit. Închinarea la Dumnezeu va fi pervertită dacă nu există oameni treji la fiecare post al datoriei. Acum nu este timp pentru nimeni să se lase absorbit într-o comoditate egoistă. Niciunul dintre cuvintele rostite de Dumnezeu nu trebuie lăsat să cadă la pământ. 4M 517.2

Deși susțin a crede Mărturiile, unii din Battle Creek le calcă în picioare. Dar foarte puțini le-au citit cu interes, foarte puțini le-au luat în seamă. Satisfacerea eului, mândria, moda și etalarea sunt amestecate cu închinarea la Dumnezeu. El are nevoie de oameni curajoși, gata de acțiune, care nu privesc la înălțarea idolilor și la apariția atâtor urâciuni fără să-și ridice glasul ca o trâmbiță, arătându-i poporului nelegiuirile lui și celor din casa lui Iacov, păcatele lor. 4M 517.3

Imediat ce Samuel a început să judece în Israel, încă din tinerețea lui, el a chemat adunarea poporului la post, la rugăciune și la adâncă pocăință înaintea lui Dumnezeu. Le-a prezentat oamenilor solemna mărturie primită din gura lui Dumnezeu. Atunci, ei au început să-și dea seama în ce stătea puterea lor. L-au rugat pe Samuel să nu înceteze să strige către Dumnezeu pentru ei. Dușmanii lor s-au ridicat să-i înfrunte în luptă, dar Dumnezeu a ascultat rugăciunea înălțată în favoarea lor. A luptat pentru ei și biruința a fost de partea lui Israel. 4M 517.4

Este o mare lucrare de făcut în Battle Creek. Au fost neglijate datorii, au fost trădate așteptări importante. Au venit aici oameni care nu au sporit cu nimic puterea lucrării lui Dumnezeu, ci au acționat în mod constant pentru a aduna în mâinile lor puținii bani ai altora, jefuind astfel vistieria lui Dumnezeu. Egoismul firesc al inimii este arătat ori de câte ori apare o ocazie favorabilă de a dobândi vreun avantaj personal pe seama dezavantajării altora. Oamenii aceștia au procedat astfel până când au ajuns să se alinieze la standardul lumesc și aproape că nu mai există nicio deosebire între modul lor de a lucra și cel al lumii. 4M 518.1

Membrii noștri din Battle Creek au de purtat responsabilități mai mari decât cei din oricare alt loc. Toți cei care aleg să locuiască aici trebuie să facă acest lucru nu doar pentru că ar fi confortabil și avantajos pentru ei, ci având în vedere doar slava lui Dumnezeu. Ei trebuie să fie pe deplin pregătiți să ridice poveri acolo și atunci când este nevoie și, cu un devotament gata de sacrificiu, să susțină instituțiile pe care Dumnezeu le-a așezat în mijlocul lor. Cei care nu sunt dispuși să facă astfel trebuie să meargă acolo unde nu sunt responsabilități atât de mari de purtat. În acest loc important, unde atât de mult depinde de efortul personal, toți trebuie să își facă partea fără șovăire, trebuie să fie complet treji, pentru ca lucrarea Domnului lor să nu piardă nici măcar un suflet. Mulți nu se ridică la înălțimea standardului Evangheliei. Ei sunt preocupați în mod egoist de interesele lor și neglijează să vadă ce ar putea face ca să fie o binecuvântare pentru semenii lor, dar Hristos nu vrea leneși în via Sa. El cere ca toți să lucreze pentru acum și pentru veșnicie. 4M 518.2