Mărturii IV

Necinstea în biserică

„Iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor.” Unii dintre cei care mărturisesc adevărul nu rezistă ispitei în acest punct. Printre oamenii lumești din această generație, cele mai mari infracțiuni sunt comise din cauza iubirii de bani. Dacă nu pot să strângă averi prin muncă cinstită, pentru a le obține, oamenii recurg la fraudă, la înșelăciune și la crimă. Cupa nelegiuirii este aproape plină, iar dreptatea retributivă a lui Dumnezeu este gata să coboare asupra celor vinovați. Văduvele sunt jefuite de veniturile lor modeste de către avocați și de către cei care li se declară prieteni, dar care sunt conduși de un interes personal, iar săracii sunt făcuți să sufere lipsa celor necesare vieții din cauza necinstei practicate pentru satisfacerea extravaganței. Teribilul raport al nelegiuirii din lumea noastră este suficient ca să facă să înghețe sângele în vine și să umple sufletul de groază, dar faptul că și în rândurile celor care susțin a crede adevărul se strecoară aceleași rele și sunt tolerate aceleași păcate, într-o măsură mai mică sau mai mare, cheamă la o adâncă umilire a sufletului. 4M 489.2

Un om care se teme sincer de Dumnezeu va prefera să trudească zi și noapte, să îndure lipsuri și să mănânce pâinea sărăciei decât să-și tolereze o pasiune pentru câștig care va conduce la asuprirea văduvei și a orfanului sau care îl va priva pe cel străin de drepturile lui. Căminul nostru se află în locașurile pe care Isus S-a dus să le pregătească pentru noi. Viața aceasta nu este decât un abur care trece. 4M 490.1

Pentru unii, a aduna bogății a devenit o adevărată manie. De fiecare dată când se încalcă regula de aur, Hristos este Cel nedreptățit în persoana sfinților Săi. Fiecare ocazie în care am obținut vreun avantaj pe seama semenilor noștri, fie ei sfinți sau păcătoși, va fi trecută ca fraudă în cărțile din ceruri. Dumnezeu dorește ca viața noastră să reprezinte viața Marelui Model prin a face bine altora și prin a îndeplini un rol sfânt în înălțarea omului. Această lucrare este însoțită de o onoare și de o slavă care poate că nu vor fi văzute și conștientizate niciodată în această viață, dar care vor fi pe deplin apreciate în viața viitoare. Raportul faptelor de bunătate și al acțiunilor generoase va ajunge în veșnicie. Exact în măsura în care omul câștigă un avantaj dezavantajându-l pe semenul lui, sufletul său se va împietri față de influența Duhului lui Dumnezeu. Câștigul astfel obținut este o pierdere îngrozitoare. 4M 490.2

Există oameni aflați în poziții importante care nu au avut grijă de interesele altora. Ei s-au lăsat cu totul absorbiți de propriile interese și au neglijat să apere reputația bisericii. Au fost egoiști și avari, fără să aibă ca singur scop slava lui Dumnezeu. Într-o anumită măsură, biserica, luată ca întreg, este responsabilă pentru greșelile făcute de membrii ei la nivel individual, deoarece a încurajat răul prin faptul că nu a ridicat glasul împotriva lui. Nu ne bucurăm de favoarea lui Dumnezeu din mai multe motive. Duhul Său este întristat de mândria, de extravaganța, de necinstea și de înșelăciunea care sunt tolerate de unii care susțin că sunt evlavioși. Toate aceste lucruri aduc dezaprobarea lui Dumnezeu asupra poporului Său. 4M 490.3

Necredința și păcatele vechiului Israel au fost prezentate înaintea mea și am văzut că greșeli și nedreptăți similare există și în Israelul modern. Pana inspirației a notat nelegiuirile lor, pentru folosul celor care trăiesc în aceste zile din urmă, ca noi să ne putem feri de exemplul lor rău. Acan a poftit și a ascuns o placă de aur și o frumoasă manta babiloniană, care au fost luate ca pradă de la dușmani. Dar Domnul rostise un blestem asupra cetății Ierihon și îi poruncise poporului să nu ia pradă de la dușmani pentru propria folosință. „Feriți-vă numai de ceea ce va fi dat spre nimicire, căci, dacă veți lua ceva din ceea ce va fi dat spre nimicire, veți face ca tabăra lui Israel să fie dată spre nimicire și o veți nenoroci. Tot argintul și tot aurul, toate lucrurile de aramă și de fier să fie închinate Domnului și să intre în vistieria Domnului.” 4M 491.1

Dar Acan, din seminția lui Iuda, a luat din lucrurile blestemate și mânia Domnului s-a aprins împotriva copiilor lui Israel. Când au pornit să lupte împotriva dușmanului, armatele lui Israel au fost bătute și puse pe fugă, iar unii dintre luptători au fost omorâți. Aceasta a adus o mare descurajare asupra poporului. Iosua, conducătorul lor, era nedumerit și tulburat. În cea mai mare umilință, el a căzut cu fața la pământ și s-a rugat: „Ah! Doamne 4M 491.2

Dumnezeule, pentru ce ai trecut pe poporul acesta Iordanul, ca să ne dai în mâinile amoriților și să ne prăpădești? De am fi știut să rămânem de cealaltă parte a Iordanului! Dar, Doamne, ce voi zice după ce Israel a dat dosul înaintea vrăjmașilor lui? Canaaniții și toți locuitorii țării vor afla, ne vor înconjura și ne vor șterge numele de pe pământ. Și ce vei face Tu Numelui Tău celui mare?” 4M 491.3

Răspunsul dat de Domnul lui Iosua a fost: „Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe fața ta? Israel a păcătuit; au călcat legământul Meu pe care li l-am dat, au luat din lucrurile date spre nimicire, le-au furat și au mințit și le-au ascuns printre lucrurile lor.” Acan furase ceva ce fusese rezervat pentru Dumnezeu, pentru a fi pus în vistieria Sa. De asemenea, el ascunsese acest lucru, trecându-l sub tăcere; atunci când a văzut că tabăra lui Israel a dat de necaz, el nu și-a mărturisit vina, deși știa că Iosua repetase înaintea poporului cuvintele Domnului, care spusese că, dacă vor lua pentru ei ceea ce fusese rezervat pentru Dumnezeu, tabăra lui Israel va avea de suferit. 4M 492.1

În timp ce se bucură de câștigul obținut în mod nedrept, siguranța pe care se baza începe să se clatine. Acan aude că urmează să fie făcută o investigație. Aceasta îl neliniștește. Își repetă din nou și din nou în sinea lui: Ce îi interesează pe ei? Eu răspund pentru faptele mele. Afișează un aer plin de curaj și, în cea mai convingătoare manieră, îl condamnă pe cel vinovat. Dacă ar fi mărturisit, poate că ar fi fost salvat, dar păcatul împietrește inima, iar el continuă să-și susțină nevinovăția. În mijlocul unei mulțimi atât de mari, el crede că va scăpa nedescoperit. Sunt aruncați sorții pentru descoperirea vinovatului și cad asupra seminției lui Iuda. Inima lui Acan începe acum să tremure de teama vinovăției, deoarece el face parte din această seminție, dar continuă să se amăgească singur că va scăpa. Sorții sunt aruncați din nou și este luată familia din care face parte și el. Acum, pe fața lui palidă, Iosua citește vinovăția. Sorții aruncați din nou îl identifică exact pe acest nefericit. Iată-l acolo, arătat de degetul lui Dumnezeu ca fiind cel vinovat, cauza tuturor acelor necazuri. 4M 492.2

Dacă, atunci când a cedat ispitei, ar fi fost întrebat dacă dorea să aducă înfrângere și moarte în tabăra lui Israel, Acan ar fi răspuns: „Nu, nu! Dar ce este robul tău, câine, ca să facă o nelegiuire atât de mare?” Dar a cochetat cu ispita pentru a-și satisface lăcomia și, când s-a ivit ocazia, a mers mai departe decât își propusese în inima lui. Exact în același fel, membrii bisericii sunt în mod imperceptibil conduși să-L întristeze pe Duhul lui Dumnezeu, să-și înșele semenii și să atragă dezaprobarea lui Dumnezeu asupra bisericii. Niciun om nu trăiește pentru sine. Rușinea, înfrângerea și moartea au fost aduse asupra lui Israel prin păcatul unui singur om. Acea protecție care planase asupra lor în timpul bătăliei a fost retrasă. Diferitele păcate care sunt cultivate și practicate de cei care se declară creștini atrag dezaprobarea lui Dumnezeu asupra bisericii. În ziua în care vor fi deschise cărțile din ceruri, Judecătorul nu-i va spune omului în cuvinte care îi este vina, ci doar va îndrepta spre el o privire pătrunzătoare, cercetătoare, și orice faptă, orice tranzacție a vieții va fi în mod viu întipărită în memoria păcătosului. Nu va mai fi nevoie ca acea persoană să fie identificată, ca pe vremea lui Iosua, în seminția și în familia ei, ci își va mărturisi cu propriile buze decăderea, egoismul, lăcomia, necinstea, prefăcătoria și înșelăciunea. Păcatele sale, ascunse de oameni, vor fi atunci aduse la cunoștința tuturor așa cum sunt, ca de pe acoperișul casei. 4M 492.3

Influența cea mai de temut în biserică nu este cea a împotrivitorilor pe față, a necredincioșilor și a blasfematorilor, ci a celor care declară că sunt ai lui Hristos, dar sunt inconsecvenți. Aceștia sunt cei care opresc binecuvântarea lui Dumnezeu de la Israel și aduc slăbiciune asupra bisericii, o ocară care nu este îndepărtată ușor. În timp ce Iosua stătea întins cu fața la pământ, revărsându-și sufletul înaintea lui Dumnezeu cu agonia spiritului și cu lacrimi, porunca lui Dumnezeu a fost o mustrare: „Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe fața ta?” 4M 493.1

Bisericile considerate de succes sunt pline de oameni care, deși pretind că Îi slujesc lui Dumnezeu, sunt hoți, criminali, adulteri și desfrânați. Dar, de la cei care mărturisesc credința noastră smerită, se așteaptă un standard mai înalt. Ei trebuie să fie creștini ai Bibliei, să fie sârguincioși în studierea Hărții vieții. Ei trebuie să examineze cu grijă și cu rugăciune motivele care îi îndeamnă la acțiune. Cei care își pun încrederea în Hristos trebuie să înceapă să studieze chiar acum frumusețea crucii. Dacă vor să fie niște creștini vii, trebuie să înceapă să se teamă de Dumnezeu și să asculte de El chiar acum. Dacă vor, ei pot să-și salveze sufletul de la ruină și să aibă succes în câștigarea vieții veșnice. 4M 493.2

Obiceiul care există în lume, de a înșela în comerț, nu este un exemplu pentru creștini. Ei nu trebuie să se abată de la stricta integritate, nici măcar în lucrurile mici. A vinde un articol pentru mai mult decât valorează, profitând de ignoranța cumpărătorului, este fraudă. Câștigurile ilegale, micile șiretlicuri practicate în comerț, exagerarea, competiția, a-i cumpăra mai ieftin marfa unui frate care încearcă să întrețină o afacere cinstită — toate acestea sunt lucruri care întinează curăția bisericii și îi ruinează spiritualitatea. 4M 494.1

Lumea afacerilor nu se află în afara limitelor guvernării lui Dumnezeu. Creștinismul nu trebuie afișat ca la paradă, în Sabat, sau etalat doar la biserică; el este pentru fiecare zi din săptămână și pentru orice loc. Cerințele lui trebuie să fie recunoscute și respectate și la atelierul de lucru, și acasă, și în afacerile încheiate cu frații sau cu lumea. Multora, mediul lumesc atât de captivant a ajuns să le altereze percepția corectă a obligațiilor creștine. Religia lui Hristos va avea o asemenea influență asupra inimii încât le va conduce întreaga viață. Oamenii care au o religie adevărată vor arăta în toate activitățile lor o percepție la fel de clară cu privire la ce este corect ca și atunci când își înalță cererile în rugăciune, la tronul harului. Viața, cu toate capacitățile ei, Îi aparține lui Dumnezeu și trebuie să fie folosită pentru a proclama slava Sa, și nu pervertită în slujba lui Satana, prin înșelarea semenilor noștri. 4M 494.2

Sfătuitorul unora este Satana. El le spune că, dacă vor să prospere, trebuie să-i asculte sfatul: „Nu fiți prea scrupuloși în ceea ce privește onoarea sau cinstea. Vedeți-vă de interesul vostru și nu vă lăsați stăpâniți de milă, de blândețe și de generozitate. Nu trebuie să vă pese de văduvă și de orfan. Nu îi încurajați să privească la voi și să se bazeze pe voi, ci lăsați-i să-și poarte singuri de grijă. Nu îi întrebați dacă au ce mânca sau dacă îi puteți ajuta acordându-le atenție și purtându-vă cu amabilitate. Aveți grijă de voi înșivă. Luați tot ce puteți în mâinile voastre. Jefuiți pe văduvă și pe orfan și lipsiți-l pe cel străin de dreptul lui și veți avea mijloace materiale ca să vă satisfaceți propriile nevoi.” Unii au ascultat acest sfat și L-au disprețuit pe Cel care a spus: „Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume.” 4M 494.3

Satana le oferă oamenilor împărățiile lumii dacă ei vor să-i cedeze lui supremația. Mulți fac acest lucru și sacrifică cerul. Este mai bine să mori decât să păcătuiești, mai bine să duci lipsă decât să înșeli, mai bine să îți fie foame decât să minți. Toți aceia care sunt ispitiți trebuie să-l întâmpine pe Satana cu aceste cuvinte: „Ferice de oricine se teme de Domnul și umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, ești fericit și-ți merge bine.” Aici găsim o condiție, dar și o făgăduință care va fi împlinită fără nicio îndoială. Dacă Îi slujim Domnului, urmarea va fi fericire și prosperitate. 4M 495.1