Mărturii IV

Pastori care se îngrijesc de ei înșiși

Frate și soră F,

Mi-au fost arătate marea îndurare și infinita dragoste a lui Dumnezeu manifestate în faptul că vi s-a dat o altă încercare. Va fi nevoie în mod categoric să vă prindeți strâns de puternicul Vindecător, ca să puteți avea tărie fizică și spirituală. Voi aveți o sănătate precară, dar vă aflați în pericolul de a crede că sunteți mai bolnavi decât sunteți în realitate. Voi nu aveți puterea de a îndura, deoarece nu ați cultivat un spirit răbdător, plin de speranță și curajos. Voi cedați în fața slăbiciunilor, în loc să vă ridicați deasupra lor. Ispitele vă vor asalta din dreapta și din stânga, dar, printr-o perseverență răbdătoare în a face binele, puteți să vă învingeți defectele de caracter. Mi s-a arătat că picioarele voastre se îndreaptă hotărât pe calea pierzării, dar Dumnezeu nu v-a abandonat pe niciunul dintre voi. Neasemuita îndurare pe care v-a arătat-o, oferindu-vă o altă ocazie de a vă dovedi loialitatea față de El, vă cheamă să trăiți în umilință și să vegheați asupra voastră înșivă. V-ați răsfățat și v-ați făcut pe plac atât de mult, încât acum trebuie să acționați în direcția opusă. 4M 341.1

Tu, frate F, ai fost foarte egoist, iar lucrul acesta este vrednic de dispreț în ochii lui Dumnezeu. Tu și soția ta v-ați poticnit din nou și din nou în acest rău. Puterile voastre au fost în mare măsură pipernicite prin îngăduință de sine și prin satisfacerea propriilor dorințe. Niciunuia dintre voi nu îi lipsesc rațiunea și judecata, dar voi v-ați urmat mai degrabă înclinațiile decât calea datoriei și nu ați reușit să vă reprimați trăsăturile de caracter greșite și să vă întăriți puterea morală care este slăbită. 4M 341.2

Frate F, tu ești din fire un om nerăbdător, irascibil și exigent în cămin și, după o scurtă perioadă de acomodare, manifești aceste trăsături și în alte locuri unde mergi. Adeseori vorbești într-o manieră nervoasă, arogantă. Trebuie să te pocăiești de toate acestea. Poți să iei totul de la început. În îndurarea Sa nemărginită, Dumnezeu ți-a dat o nouă șansă. Soția ta are mult de luptat împotriva firii ei și ar trebui să ai grijă ca nu cumva să o arunci chiar tu pe terenul lui Satana. Tachinările, criticarea și declarațiile aspre trebuie să fie părăsite. Când ai de gând să câștigi biruința asupra voinței tale pervertite și asupra defectelor caracterului tău? Cu progresele pe care le faci acum, timpul tău de probă se poate încheia înainte ca tu să fi făcut acele eforturi hotărâte, absolut necesare pentru a obține biruința asupra eului. În providența lui Dumnezeu, tu vei fi pus în situații în care trăsăturile tale de caracter vor fi puse la probă și dovedite. Tu nici nu vezi, nici nu îți dai seama de efectul pe care îl au cuvintele tale necugetate, pripite, nemulțumite, prin care te plângi mereu. 4M 341.3

Tu și soția ta aveți o altă ocazie de aur să suferiți de dragul lui Hristos. Dacă veți face acest lucru plângându-vă, nu veți avea parte de nicio răsplată, dar, dacă o veți face de bunăvoie, cu bucurie, având spiritul pe care l-a avut Petru după apostazia lui, biruința va fi a voastră. El a trăit tot restul vieții cu simțământul că L-a tăgăduit cu lașitate pe Hristos, iar când a fost chemat să sufere ca martir pentru credința lui, avea mereu înaintea lui fapta aceasta umilitoare și s-a rugat să nu fie crucificat în același fel în care suferise Domnul lui, temându-se că aceasta ar fi o onoare prea mare după apostazia lui. Cererea lui a fost să fie crucificat cu capul în jos. Ce simțământ al păcatului de a-L fi tăgăduit pe Domnul său avea Petru! Ce convertire a trăit! De atunci înainte, viața lui a fost o viață de pocăință și de umilință. 4M 342.1

Poate aveți motive să tremurați atunci când Îl vedeți pe Dumnezeu prin Legea Sa. Când Moise a văzut astfel maiestatea lui Dumnezeu, a exclamat: „Sunt îngrozit și tremur!” Legea pronunța sentința de moarte în dreptul călcătorului de lege; apoi, înaintea lui Moise a fost prezentată jertfa ispășitoare. I-a fost descoperit sângele curățitor al lui Hristos, dat ca să-l curățească pe păcătos, iar temerile lui au dispărut așa cum dispare ceața dimineții în fața razelor soarelui care răsare. El a văzut că astfel poate fi și cu păcătosul. Prin pocăință față de Dumnezeu și prin credință în Domnul nostru Isus Hristos, este scrisă iertarea, iar Soarele Neprihănirii Își revarsă razele strălucitoare și vindecătoare asupra lui, împrăștiind îndoiala și teama care înnegurează sufletul. Moise a coborât de pe munte, unde vorbise cu Dumnezeu, cu fața radiind de o strălucire cerească, ce se reflecta asupra poporului. Li se părea că este un înger venit direct din slavă. Acea strălucire divină le producea durere celor păcătoși. Ei au fugit de Moise și l-au implorat să acopere de privirea lor acea slavă strălucitoare ca să nu-i omoare, când se apropiau de el. 4M 342.2

Moise era un om învățat. El fusese bine educat în toată învățătura egiptenilor, dar aceasta nu era singura competență de care avea nevoie ca să fie pregătit pentru lucrarea pe care o avea de făcut. În providența lui Dumnezeu, el trebuia să învețe să fie răbdător, să-și tempereze pasiunile. În școala tăgăduirii de sine și a greutăților, [Moise] urma să primească o educație care avea să fie de cea mai mare importanță pentru el. Aceste încercări aveau să-l pregătească pentru a manifesta o grijă părintească față de toți cei care aveau nevoie de ajutorul său. Nici cunoștințele, nici studiile și nici elocvența nu puteau înlocui această experiență dobândită în încercări, pentru acela care trebuia să vegheze asupra sufletelor ca unul care trebuia să dea socoteală. Făcând munca unui păstor umil, uitând de sine și fiind preocupat de turma care-i fusese dată în grijă, el avea să fie pregătit pentru cea mai înaltă lucrare încredințată vreodată muritorilor — aceea de păstor al turmei pășunii Domnului. Cei care se tem de Dumnezeu în această lume trebuie să fie în legătură cu El. Hristos este cel mai desăvârșit educator pe care l-a cunoscut lumea vreodată. Pentru Moise, a primi înțelepciune și cunoștințe de la El a fost mai de preț decât toată învățătura egiptenilor. 4M 343.1

Frate și soră F, vă îndemn stăruitor să tratați lucrurile cu seriozitate și să veniți la Dumnezeu prin Isus Hristos: „Nu vă înșelați: «Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul aceea va și secera.” Cel care își risipește talentele și mijloacele materiale în satisfacerea plăcerilor și a pasiunilor josnice va secera stricăciunea. Secerișul lui este sigur. Mintea lui își va pierde sensibilitatea și puterea. Intelectul lui va fi zdruncinat și viața îi va fi scurtată. Dumnezeu vă cere să faceți eforturi mai serioase pentru a vă supune și stăpâni eul. Mi s-a arătat că Dumnezeu și îngerii sunt gata și așteaptă să vă ajute în această importantă lucrare. Dacă amânați, dacă mai întârziați, s-ar putea să fie prea târziu. Timpul vostru de probă a fost prelungit, caracterul vostru acum se formează și, în curând, dragii mei frați, el va fi stabilit pentru totdeauna. O lucrare făcută pe jumătate în ceea ce vă privește nu vă va face să înaintați nici măcar un pas pe calea spre cer. Nehotărârea devine în curând hotărâre în direcția greșită. Mulți hotărăsc să-și slujească lor înșiși și lui Satana prin faptul că nu depun eforturi hotărâte pentru a-și învinge defectele de caracter. În timp ce își satisfac înclinațiile păcătoase, așteptând să fie cândva biruitori, mulți sunt hotărâți pentru pierzare. Frate și soră F, în Numele lui Isus Hristos, voi puteți fi biruitori chiar acum, „în această zi”. Voi nu faceți planuri și nu studiați pentru voi înșivă. Voi nu puteți fi pe deplin ai Domnului în timp ce încurajați într-o măsură oricât de mică egoismul. O iubire ca aceea pe care a arătat-o Mântuitorul trebuie să fie primită cu o mare umilință și cu o bucurie continuă. Ca să fiți fericiți, voi trebuie să vă țineți sub control gândurile și cuvintele. Va fi nevoie de un efort hotărât din partea voastră, pe care trebuie să-l faceți neapărat, dacă vreți să fiți recunoscuți drept copii ai lui Dumnezeu. Nu obosiți în eforturile voastre. Satana luptă pentru sufletul vostru și nu trebuie să-i dați satisfacție. 4M 343.2

Tu, frate F, când începi să lucrezi într-un loc, te bucuri în general de încrederea oamenilor, dar, după ce aceștia ajung să-ți cunoască mai bine defectele de caracter, devine evident că mulți își pierd încrederea în evlavia ta. În felul acesta, se aruncă o umbră asupra tuturor pastorilor bisericii. O ședere scurtă într-un loc nu-ți va știrbi reputația. Când ești angajat într-o muncă serioasă și te confrunți cu împotrivire, mintea îți este absorbită de munca în care ești implicat și nu ai nici timpul și nici ocazia de a te gândi sau de a medita la tine însuți. Dar, când lucrarea respectivă s-a încheiat și începi să te gândești la tine însuți, așa cum ți se pare normal să faci, te alinți singur, devii copilăros, aspru și irascibil și, în felul acesta, faci un mare rău lucrării lui Dumnezeu. Manifești același spirit și în biserică și, astfel, influența ta are mult de suferit în societate, uneori fără să se mai poată repara ceva. Adeseori te-ai implicat în certuri copilărești, chiar în timp ce lucrai pentru a converti suflete la adevăr, și impresia pe care ai lăsat-o asupra celor care au fost martori a fost teribilă. Acum, unul din două lucruri trebuie să fie făcut: fie vei deveni un om consacrat în cămin, în familia ta și în biserică, fiind întotdeauna afectuos și răbdător, fie nu trebuie să te mai stabilești în nicio biserică, deoarece defectele tale de caracter vor deveni vizibile și Mântuitorul, pe care tu declari că Îl iubești și Îl slujești, va fi dezonorat. 4M 344.1

Credința l-a condus pe Moise să vadă lucrurile nevăzute, care sunt veșnice. El a lăsat atracțiile pline de splendoare ale vieții de la curtea faraonului, deoarece acolo era păcatul. A renunțat la prezent și la ceea ce părea bun, care încânta doar pentru a ruina și a distruge. Pentru el aveau valoare atracțiile adevărate, veșnice. În realitate, sacrificiile făcute de Moise nu au fost sacrificii. Pentru el, toate acestea au însemnat să renunțe în prezent la un bine aparent atrăgător pentru un bine sigur, mai înalt, nemuritor. 4M 345.1

Moise a îndurat ocara lui Hristos, considerând că aceasta era o bogăție mai mare decât toate comorile Egiptului. El a crezut ce spusese Dumnezeu și niciuna dintre ocările lumii nu l-a putut face să se abată de la integritatea lui. El a trăit pe pământ liber, ca un om al lui Dumnezeu. A avut în sufletul său dragostea lui Hristos, care nu numai că a făcut din el un om cu demnitate, dar a adăugat la demnitatea umană strălucirea și distincția adevăratelor virtuți creștine. Moise a mers pe o cale aspră și periculoasă, dar a văzut lucrurile nevăzute și nu a ezitat. Perspectiva răsplătirii era atrăgătoare pentru el și așa ar putea fi și pentru noi. El Îl cunoștea bine pe Dumnezeu. 4M 345.2

Lucrarea care stă în fața voastră este aceea de a vă folosi restul vieții pentru a vă reforma și înnobila caracterul. O viață nouă începe într-un suflet înnoit. Hristos este Mântuitorul care locuiește înăuntru. Trebuie să vă supuneți toate acele lucruri la care vi se pare greu să renunțați. Cuvintele arogante și dictatoriale trebuie să rămână nerostite. Atunci va fi obținută o mare biruință. Adevărata fericire va fi rezultatul fiecărei renunțări la sine, al fiecărei răstigniri a eului. O victorie câștigată va face ca următoarea să fie mai ușor de câștigat. Dacă ar fi neglijat ocaziile și privilegiile care i-au fost oferite de Dumnezeu, Moise ar fi nesocotit lumina venită din cer și ar fi ajuns un om dezamăgit, nenorocit. Păcatul este de jos, iar atunci când este îngăduit, Satana este venerat în suflet și aprinde acolo chiar flăcările iadului. Dumnezeu nu a dat Legea Sa pentru a împiedica mântuirea oamenilor, ci El vrea ca toți să fie mântuiți. Omului îi sunt puse la dispoziție lumină și ocazii și, dacă le folosește, poate să fie biruitor. Voi puteți arăta prin viața voastră puterea biruitoare a harului lui Dumnezeu. Satana încearcă să-și instaleze tronul în templul sufletului. Acolo unde domnește, el se face auzit și simțit în pasiuni pline de mânie, în cuvinte amarnice care întristează și rănesc, dar, întrucât lumina nu are nicio legătură cu întunericul și Hristos nu are nicio legătură cu Belial, omul trebuie să fie în întregime al unuia sau al altuia. Dedându-se la îngăduință de sine, la lăcomie, la înșelăciune, la minciună sau la orice fel de păcat, el încurajează în sufletul său principiile lui Satana și închide pentru sine ușa cerului. Din cauza păcatului, Satana a fost alungat din cer și niciun om care cultivă și îndrăgește păcatul nu poate merge în cer, fiindcă atunci Satana ar avea din nou un cap de pod acolo. 4M 345.3

Atunci când un om este în mod serios angajat zi de zi în biruirea defectelor de caracter, El Îl venerează pe Hristos în templul sufletului; lumina lui Hristos este în el. Sub razele strălucitoare ale luminii care vine de la chipul lui Hristos, întreaga lui ființă este înălțată și înnobilată. El are pacea cerului în sufletul lui. Mulți dau frâu liber pasiunii, avariției, egoismului și înșelăciunii și tot timpul se scuză și dau vina pe circumstanțele care aduc încercări asupra lor. Acesta este și cazul tău. Dumnezeu a îngăduit să existe împrejurările în care te afli pentru a-ți dezvolta caracterul. Dar tu ai fi putut să-ți determini singur împrejurările, deoarece, rezistând sau împotrivindu-te ispitei, circumstanțele sunt controlate de puterea voinței, în Numele lui Isus. Aceasta înseamnă să biruiești așa cum a biruit Hristos. „Și ceea ce câștigă biruința asupra lumii este credința noastră.” 4M 346.1

Frate F, Dumnezeu are milă de tine. Viața ta a fost o greșeală, nimic din ceea ce ar fi putut și ar fi trebuit să fie. În tine nu a existat bărbăția autentică, adevărata noblețe și curăția sentimentelor. Tu nu ai avut un respect de sine potrivit și, de aceea, nu ai avut un respect potrivit nici pentru alții. Nu L-ai înălțat pe Hristos și puterea harului Său. Ai avut nevoie să fii supravegheat tot timpul vieții tale. Aceeași frivolitate și inconsecvență, aceeași lipsă de considerație și de stăpânire de sine, același egoism și aceeași lipsă de răbdare care s-au văzut în viața ta în tinerețe apar dezvoltate într-o manieră evidentă acum, când ai trecut de mijlocul vieții. Aceasta nu ar fi trebuit să se întâmple dacă ai fi renunțat la sentimentele și la firea copilărească și ai fi adoptat fermitatea și hotărârea unui bărbat. Ai fost prea îngăduitor cu tine și aceasta spre răul tău. Durerile și infirmitățile tale au fost exagerate. Tu le privești și vorbești despre ele plângându-te, dar nu privești la Isus. Gândește-te cât de puțin suferi tu, cât de puțin înduri, în comparație cu suferințele lui Hristos; și El a fost fără păcat — Cel drept suferind pentru cei nedrepți. 4M 346.2

Un pom bun nu face roade rele. O conversație bună va însoți o conștiință bună la fel de sigur cum roadele bune sunt produse de un pom bun. Dacă un om este lipsit de amabilitate și necioplit în familia lui și față de cei cu care vine în legătură, nu este nevoie să întrebi cum se poartă în biserică. El va manifesta aceeași dispoziție capricioasă și arogantă pe care o manifestă acasă. Niciun om nu poate avea spiritul și gândul lui Hristos fără să fi fost făcut, prin El, mai bun în toate relațiile și îndatoririle vieții. Murmuratul, văicăreala și spiritul nemulțumit și arțăgos nu sunt roadele unor principii bune. Tu ai nevoie urgent de rugăciune, deoarece nu ți-ai întărit trăsăturile de caracter morale, nobile, înalte. Aceasta trebuie să faci tu acum. Lucrarea va fi dificilă, dar, în mod categoric, este esențială. 4M 347.1

Când erai în Texas, nu mai aveai speranță și te simțeai părăsit de Dumnezeu și de oameni, dar acum, cu ocazia unui nou început, lasă ca lucrarea de reformă să fie completă, iar pocăința să fie în așa fel încât să nu îți pară rău. Zilele tale cele mai bune în ce privește sănătatea și vigoarea sunt în trecut, dar, cu niște obiceiuri potrivite, cu o minte voioasă și cu o judecată dreaptă în legătură cu comportamentul tău actual, poți să transformi înfrângerea în victorie. Nu ai timp de pierdut. Soția ta poate să te ajute în toate eforturile tale din câmpul de lucru. Dacă este sfințită prin adevăr, ea poate fi o binecuvântare pentru tine și pentru lucrarea lui Dumnezeu, vorbind cu cei din jur și fiind sociabilă. 4M 347.2

Mulți se clatină și cad din cauză că își îngăduie un temperament pervertit. Lui Alexandru și lui Cezar le-a fost mult mai ușor să supună o împărăție decât să-și stăpânească propriul spirit. După ce au cucerit națiuni, acești așa-numiți oameni mari ai acestei lumi au căzut, unul dintre ei prin îngăduirea poftei, o victimă a necumpătării, iar celălalt, prin infatuare și ambiție nebunească. 4M 348.1

Dumnezeu vă cheamă să renunțați la mândrie și la încăpățânare și să lăsați ca pacea Lui să domnească în inimile voastre. Trebuie cultivat un spirit blând și liniștit. Purtați cu voi, în toate activitățile voastre, blândețea lui Hristos. Un temperament irascibil și critica tăioasă nu-i vor impresiona pe oameni și nu le vor câștiga simpatia. Dacă avem adevărul, ne putem permite să fim calmi și neiritabili. Limbajul nostru trebuie să fie modest și elevat. Spiritul pe care l-ați cultivat în voi și-a lăsat amprenta asupra chipului vostru. Hristos întronat în templul sufletului va face să se șteargă expresia voastră agitată, morocănoasă, nefericită, iar când norul de martori va privi la omul care reflectă chipul lui Hristos, își va da seama că el este înconjurat de o atmosferă plăcută. Lumea va vedea că el stă neclintit în mijlocul furtunilor de insulte, așa cum stă cedrul semeț. Acel bărbat este unul dintre eroii lui Dumnezeu. El s-a biruit pe sine. 4M 348.2

Cea mai mare parte a neplăcerilor vieții, grijile ei zilnice care rod, durerile de inimă și nervozitatea sunt consecința unei firi necontrolate. Armonia din cercul familiei este adesea tulburată de un cuvânt pripit sau jignitor. Cât de bine ar fi ca acesta să rămână nerostit! Un zâmbet plăcut, un cuvânt împăciuitor, aprobator, rostit în spiritul blândeții, ar fi o putere care ar alina, ar mângâia și ar aduce binecuvântare. Stăpânirea asupra eului este cea mai bună stăpânire din lume. Îmbrăcând podoaba unui spirit blând și liniștit, ar fi evitate nouăzeci și nouă din o sută de necazuri care amărăsc îngrozitor viața. Mulți își scuză cuvintele pripite și firea năvalnică, spunând: „Eu sunt sensibil, am o fire năvalnică.” Explicația aceasta nu va vindeca niciodată rănile făcute de cuvintele necugetate și pătimașe. Unii, într-adevăr, sunt din fire mai pătimași decât alții, dar acest spirit nu se poate armoniza niciodată cu Duhul lui Dumnezeu. Omul firesc trebuie să moară, iar omul cel nou, Hristos Isus, ia în stăpânire sufletul, astfel că urmașul lui Isus poate să spună cu adevărat: „Trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.” 4M 348.3

Eul este greu de supus. Depravarea umană, în orice formă, nu este ușor de adus în supunere față de Spiritul lui Hristos. Dar toți trebuie să înțeleagă că, dacă nu obțin prin Hristos această biruință, nu există nicio speranță pentru ei. Victoria poate fi câștigată, deoarece la Dumnezeu nimic nu este imposibil. Prin harul Său susținător, orice temperament rău și orice viciu omenesc pot fi învinse. Fiecare creștin trebuie să învețe de la Hristos care, „când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri”. 4M 349.1

Lucrarea care stă în fața voastră nu este una ușoară, nu-i o joacă de copii. Voi nu ați reușit să înaintați spre desăvârșire, dar acum puteți lua totul de la început. Puteți să arătați prin viața voastră ce pot face puterea și harul lui Dumnezeu, care transformă omul firesc într-un om spiritual, în Hristos Isus. Voi puteți deveni biruitori în Numele lui Hristos, dacă vă țineți cu hotărâre de această lucrare. 4M 349.2

Există o declarație solemnă pe care aș dori să o scriu în inimile voastre: Dacă cineva care a cedat uneltirilor lui Satana și s-a așezat astfel pe terenul lui, scapă apoi din cursele lui, prin îndurarea lui Dumnezeu, trebuie să trăiască într-o strânsă legătură cu El, să își răstignească eul în fiecare zi și să fie complet transformat dacă vrea să obțină biruința și să primească viața veșnică. Voi amândoi v-ați îndepărtat mult de Dumnezeu. Ați adus o mare ocară asupra cauzei Lui. Acum trebuie să aveți zelul cel mai sincer pentru a învinge fiecare defect din caracterul vostru și să duceți o viață de smerenie și de rugăciune stăruitoare și plină de încredere. În credință, cereți-I lui Dumnezeu ca, de dragul lui Hristos, să șteargă trecutul, astfel încât semințele răului pe care le-ați semănat să nu se extindă și să adune împotriva voastră pentru ziua mâniei. 4M 349.3

Acum, dacă veți continua pe aceeași cale, fiind capricioși, irascibili, alintându-vă singuri, vorbind copilărește despre slăbiciunile voastre, discutând pe larg despre ceea ce simțiți și insistând asupra părții întunecate, veți ajunge slabi și lipsiți de vlagă. Tocmai aceste trăsături au făcut din voi o pradă ușoară pentru strategiile lui Satana. Dacă veți începe din nou pe calea pe care o urmați atunci când picioarele au început să vă alunece, cazurile voastre vor fi fără speranță. Dacă, prin pocăință, vă părăsiți păcatele și evitați consecințele lui înfricoșătoare, găsindu-vă refugiu în mijlocirea Mântuitorului, implorându-L pe Dumnezeu cu stăruință să vă dea Duhul Său care să vă conducă, să vă învețe și să vă revigoreze, ați putea să culegeți ca rod viața veșnică. Nu ezitați ca, în umilință și unitate, să vă lăsați cu totul sufletele voastre neajutorate în seama meritelor lui Hristos. 4M 349.4