Mărturii IV

Simpatie față de cei greșiți

Stimate frate A,

M-am trezit devreme ca să-ți scriu. De curând mi-a fost dată mai multă lumină, pentru care mă simt răspunzătoare. De când sunt în acest stat, Domnul mi S-a descoperit de două ori. În timp ce mă rugam, în timpul nopții, mi-au fost arătate în viziune multe lucruri legate de cauza lui Dumnezeu. Mi-a fost prezentată situația în biserică, la colegiu, la sanatoriu și la Casa de Editură din Battle Creek, precum și lucrarea lui Dumnezeu în Europa și în Anglia, în Oregon, în Texas și în alte câmpuri noi. Lucrul cel mai important în ce privește lucrarea în câmpuri noi este ca aceasta să înceapă așa cum trebuie, purtând amprenta divină. Mulți dintre cei din aceste câmpuri noi vor fi în pericolul de a accepta adevărul sau de a se declara de acord cu el fără să aibă o convertire autentică a inimii. Atunci când vor fi puși la probă de furtună și de vijelie, se va vedea că temelia casei lor nu a fost zidită pe stâncă, ci pe nisip mișcător. Fiecare pastor trebuie să aibă evlavia practică și să o aplice în viața lui zilnică și în formarea caracterului. Predicile lui nu trebuie să fie exclusiv teoretice. 4M 321.1

Mi-au fost arătate anumite lucruri care nu sunt favorabile progresului cauzei adevărului în Texas. Frații B și familiile lor nu au fost până acum o binecuvântare sau un ajutor pentru cauza lui Dumnezeu în vreun loc. Înainte de aceasta, mi-a fost arătat că influența lor nu este o mireasmă plăcută. Ei nu pot contribui la susținerea cauzei lui Dumnezeu, deoarece nu dețin acele elemente care să-i facă în stare să exercite o influență sănătoasă în favoarea lui Dumnezeu și a adevărului. Dacă ai fi avut în tine gândul lui Dumnezeu, nu ai fi fost atât de lipsit de discernământ, mai ales după ce ai fost avertizat cu credincioșie de aceia în care ar fi trebuit să ai încredere. Vorbele dulci și cuvântările atrăgătoare te-au înșelat. Acești frați nu sunt toți la fel, dar toți au caractere pline de defecte. Veghind continuu asupra lor și rugându-se cu seriozitate și cu credință, ei pot să aibă succes în a se menține în poziția potrivită. Prin Isus Hristos, caracterul lor poate fi transformat și ei pot obține acea înaltă stare morală cu care să-L poată întâmpina pe Domnul atunci când El va veni, dar Dumnezeu nu le poate încredința vreo responsabilitate importantă, deoarece, astfel, sufletele oamenilor ar fi puse în pericol. Acești bărbați nu sunt potriviți să conducă turma lui Dumnezeu. Chiar atunci când cuvintele lor ar trebui să fie puține și bine alese, modeste și simple, trăsăturile lor de caracter firești se împletesc în tot ce fac și spun, iar lucrarea lui Dumnezeu este afectată. 4M 321.2

Tu și fratele C nu ați avut un discernământ corect. Ați avut o prea mare încredere în priceperea și în înzestrarea acestor oameni. O corabie poate să fie solidă în aproape toate privințele, dar, dacă există un singur defect — o bucată de lemn mâncată de cari —, viețile tuturor celor aflați la bordul ei sunt puse în pericol. Este posibil ca aproape toate zalele unui lanț să fie întregi, dar o singură za defectă îl face să nu aibă nicio valoare. Oameni cu calități excelente pot avea anumite trăsături de caracter care să îi facă nepotriviți pentru a li se încredința lucrarea solemnă și sacră a lui Dumnezeu, dar acești oameni sunt deficitari în aproape tot ce ține de caracterul creștin. Exemplul lor nu este demn de a fi urmat. 4M 322.1

Tu ai nevoie de multe schimbări, frate, înainte ca lucrarea ta să poată fi ceea ce ar putea și ar trebui să fie. Înțelegerea ta este întunecată. Simpatizarea și unirea cu aceia ale căror caractere au fost turnate într-un tipar inferior nu te vor înălța și nici nu te vor înnobila, ci îți vor rugini și deteriora spiritul, te vor face ineficient și te vor despărți de Dumnezeu. Tu ai o fire impulsivă. Poverile vieții de fiecare zi și cele ale lucrării lui Dumnezeu nu apasă prea greu asupra ta și, dacă nu te afli constant sub influența curățitoare a Duhului lui Dumnezeu, vei fi în pericol să devii necizelat în maniere. Pentru a reprezenta corect caracterul lui Hristos, ai nevoie de spiritualitate și de o legătură mai strânsă cu Dumnezeu în marea lucrare în care ești angajat. Gândurile tale trebuie să fie înnobilate, inima trebuie să-ți fie sfințită ca să poți lucra împreună cu Isus Hristos. „Curățiți-vă, cei ce purtați vasele Domnului.” 4M 322.2

Lucrarea lui Dumnezeu în Texas s-ar afla la un nivel mai înalt astăzi, dacă frații B nu ar fi avut nicio legătură cu ea. Aș putea să menționez mai multe motive concrete pentru care lucrurile stau astfel, dar nu o voi face de data aceasta. Este suficient să spun că acești oameni nu sunt bine față de Dumnezeu. Încrezându-se în propriile puteri și simțindu-se competenți pentru aproape orice chemare, ei nu au făcut eforturi pentru a-și corecta trăsăturile de caracter condamnabile care le-au fost transmise prin naștere, dar care, prin educație, cultură și instruire, ar fi putut fi biruite. Ei au făcut anumite îmbunătățiri în această direcție, dar, dacă ar fi cântăriți în balanță, încă ar fi găsiți prea ușori. 4M 322.3

Cuvântul lui Dumnezeu abundă în principii generale pentru formarea unor obiceiuri de viață corecte, iar Mărturiile, generale și personale, au fost astfel formulate, încât să atragă atenția într-un mod mai special asupra acestor principii; dar toate acestea nu au făcut o impresie suficientă asupra inimii și asupra minții lor pentru a-i face să își dea seama de nevoia unei reforme hotărâte. Dacă ar avea o imagine corectă cu privire la ei înșiși, în contrast cu Modelul desăvârșit, ar cultiva acea credință care lucrează în dragoste și curăță sufletul. Acești frați, cu excepția lui A B, sunt din fire arbitrari, dictatoriali și aroganți. Ei nu-i consideră pe ceilalți mai buni decât sunt ei înșiși. Sunt invidioși și geloși pe orice membru al bisericii care, cred ei, este respectat și prețuit mai mult decât ei. Pretind că sunt conștiincioși, dar, în relațiile cu frații lor, strecoară țânțarul și înghit cămila, de teamă că alții vor fi considerați superiori în raport cu ei. Se țin de lucruri mici și discută despre mărunțișuri, dându-le cuvintelor și faptelor o interpretare personală. Acestea sunt valabile în special în dreptul acestor doi frați. 4M 323.1

Acești bărbați, mai ales A B, vorbesc liber cu ușurință. Maniera lor blândă de a relata lucrurile dă o asemenea aparență de onestitate și de interes autentic pentru cauza lui Dumnezeu, încât are tendința de a înșela și duce în confuzie mintea celor care îi ascultă. Mă cuprinde tristețea când scriu, deoarece știu care este influența acestei familii, oriunde este ea simțită. Nu am plănuit să vorbesc din nou despre aceste persoane, dar prezentarea solemnă a acestor aspecte înaintea mea mă obligă să le scriu din nou. Dacă slujitorii Cuvântului, care susțin că sunt în legătură cu Dumnezeu, nu pot să își dea seama de influența unor astfel de oameni, atunci nu sunt potriviți să stea ca învățători ai adevărului lui Dumnezeu. Dacă aceste persoane și-ar păstra locul care li se cuvine și nu ar încerca niciodată să îi învețe sau să îi conducă pe alții, eu aș tăcea, dar, când văd că există pericolul ca lucrarea lui Dumnezeu să aibă de suferit, nu pot să stau liniștită. 4M 323.2

Acestor frați nu trebuie să li se îngăduie să stea toți în același loc și să alcătuiască elementul conducător în biserică. Lor le lipsește afecțiunea firească. Ei nu manifestă simpatie, dragoste și sentimente nobile unul față de altul, ci se complac în invidie, în gelozie, în ciondăneli și în certuri între ei. Conștiința lor nu este sensibilă. Dragostea, amabilitatea și blândețea lui Hristos nu fac parte din experiența lor. Ferească Dumnezeu ca un astfel de element să existe în biserică. Dacă nu se convertesc, aceste persoane nu vor putea vedea Împărăția cerurilor. Pentru ei este mai firesc să dărâme, să culeagă greșeli și să caute pete la alții decât să-și spele hainele caracterului de întinarea păcatului și să și le albească în sângele Mielului. 4M 324.1

Dar acum ajung la partea cea mai dureroasă a acestei istorisiri, care îl privește pe fratele D. Domnul m-a făcut martoră la o investigare în care tu și fratele C erați personajele principale. Dumnezeu era întristat de voi amândoi. Am văzut și am auzit lucruri care mi-au produs durere și regrete. O purtare atât de irațională și de păcătoasă ca aceea analizată în acest caz este exact cea care se poate vedea la frații B; dar cea mai mare surprindere și întristare mi-au fost produse de faptul că oameni ca tine și ca fratele C au jucat un rol activ în această investigație rușinoasă și părtinitoare. 4M 324.2

Fratelui C, care juca rolul avocatului, punând întrebări și scoțând în evidență amănunte lipsite de orice semnificație, i-aș spune: Nu aș accepta ca această lucrare să fie pusă în seama mea nici pentru toate bogățiile lumii. Pur și simplu, te-ai lăsat înșelat și amăgit de un duh străin, căruia nu ar fi trebuit să-i acorzi niciun dram de respect. Invidia, gelozia, bănuielile rele și dezbaterile pline de îndoieli au ținut un adevărat carnaval în acea ocazie. 4M 324.3

Poate mă considerați prea severă, dar nu aș putea fi mai severă decât o merită situația. V-ați gândit voi, atunci când i-ați condamnat pe cei nevinovați, că Dumnezeu ar putea fi de acord cu voi? Starea ulterioară a fratelui D a fost urmarea poziției luate de voi în acea ocazie. Dacă ați fi manifestat corectitudine și simpatie, el ar sta astăzi acolo unde influența lui ar putea vorbi în favoarea adevărului, cu puterea pe care o exercită un spirit blând și liniștit. Fratele D nu era un vorbitor prea pregătit, iar cuvintele blânde și discursurile clare ale lui A B, rostite cu calm și cu candoare, au avut efect. Bietul om orb ar fi trebuit să fi fost privit cu milă și cu afecțiune, dar, în loc de aceasta, a fost pus în cea mai rea lumină cu putință. Dumnezeu a văzut și nu vă va considera nevinovat pe niciunul dintre cei care ați luat parte la acea investigare incorectă. Frate A, lucrul acesta nu ți se va mai părea la fel de amuzant cum ți s-a părut atunci când ai stat la judecată împotriva unui frate orb. Ar fi trebuit să învățați o lecție din această experiență, și anume să vă închideți urechile față de aceia care vor să vă stârnească prejudecăți chiar împotriva celor pe care Dumnezeu vrea să îi susțineți, să le arătați milă și să îi întăriți. 4M 325.1

Fratele C și cu tine nu ați putut să vedeți defectele fraților B și nici să deosebiți trăsăturile de caracter opuse ale fratelui D. Dar influența lui, sfințită de Duhul lui Dumnezeu, va vorbi în favoarea cauzei lui Dumnezeu cu o putere de zece ori mai mare decât aceea a fraților B. Tu i-ai făcut mult rău fratelui D și eu te sfătuiesc să te pocăiești de această greșeală la fel de sincer ca atunci când ai făcut-o. În numele Învățătorului, te îndemn să te scuturi de orice influențe omenești și să îți închizi urechile în fața bârfelor și a zvonurilor. Nu lăsa pe nimeni să pună vreo mărturie în gura ta, ci doar Dumnezeu să îți dea o misiune pentru cauza Sa, nu oamenii neconsacrați din cămin și de afară. 4M 325.2

Fratele C are nevoie în inima lui de Spiritul lui Dumnezeu care îmblânzește și înnobilează. El trebuie să manifeste aceste trăsături în căminul lui. „Dragostea să fie fără prefăcătorie.” Spiritul arbitrar, dictatorial și critic trebuie să fie alungat din căminul lui, împreună cu toată răutatea. 4M 325.3

Același spirit arogant și critic va fi adus și în biserică. Dacă sentimentele lui sunt cumva domolite pe moment, el acționează într-o manieră mai amabilă, dar, dacă se întâmplă contrariul, se va purta în consecință. El nu a practicat stăpânirea de sine și autodisciplina. Acolo unde fratele D are un defect, judecătorii lui și cei care îl condamnă au zece. 4M 326.1

Frate A, de ce nu ai luat întru totul partea celui oprimat? De ce nu ai ajuns la un compromis în această chestiune? De ce nu ți-ai ridicat glasul, așa cum a făcut Mântuitorul, și să spui: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra”? Tu ai făcut o greșeală teribilă, care poate conduce la pierderea mai multor suflete, chiar dacă ai făcut-o fără să îți dai seama. Dacă i-ai fi adresat fratelui D chiar și un singur cuvânt de compasiune autentică și plină de afecțiune, acesta ar fi fost înregistrat în cer în dreptul tău. Dar tu nu ți-ai dat seama de lucrarea pe care o făceai pentru acum și pentru veșnicie mai mult decât și-au dat seama cei care L-au condamnat pe Hristos, astfel că L-ai judecat și L-ai condamnat pe Mântuitorul tău în persoana sfântului Său. „Ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.” Ipocrizia a fost întotdeauna întâmpinată de Isus cu cea mai aspră mustrare, în timp ce păcătoșii care au venit la El în pocăință sinceră au fost primiți, iertați și mângâiați. 4M 326.2

Ai crezut că fratele D va putea fi făcut să creadă că răul este bine și binele este rău doar pentru că frații lui ar fi vrut ca el să creadă astfel? El era bolnav și nervos. Totul i se părea întunecat și nesigur. Și-a pierdut încrederea în tine și în fratele C și atunci la cine ar fi trebuit să mai privească? A fost criticat pentru un lucru și apoi pentru altul, până când a devenit confuz, tulburat și disperat. Cei care l-au adus în această stare au comis un păcat și mai mare. 4M 326.3

Unde a fost compasiunea, chiar vorbind de omenia obișnuită? Oamenii din lume, în general, nu ar fi fost atât de nepăsători, atât de lipsiți de milă și de amabilitate, ci ar fi manifestat mai multă compasiune față de un om, având în vedere infirmitatea lui și considerându-l îndreptățit să primească cel mai afectuos respect și dragoste frățească. Dar aici era un bărbat orb, un frate în Hristos, și câțiva dintre frații lui judecându-i cazul. 4M 326.4

De mai multe ori în timpul procesului, în timp ce un frate era fugărit ca un iepure spre moarte, voi ați izbucnit în râs. Era acolo fratele C, din fire atât de blând și de plin de compasiune, încât îi critica pe frații lui pentru cruzimea de a vâna păsări pentru hrană, și totuși aici era un sărman om orb, având o valoare cu atât mai mare față de cea a unor păsări, cu cât omul, creat după chipul lui Dumnezeu, este mai presus de creaturile necuvântătoare aflate în grija Sa. Voi „strecurați țânțarul și înghițiți cămila” ar fi fost verdictul Celui care a vorbit așa cum nu a vorbit niciodată un om, dacă glasul Său ar fi fost auzit în adunarea voastră. 4M 327.1

Cel care are o compasiune atât de duioasă față de păsări ar fi trebuit să manifeste o compasiune și o dragoste demne de laudă față de Hristos, în persoana credinciosului Său aflat în suferință. Dar voi ați fost ca niște oameni legați la ochi. Fratele B a prezentat un discurs rafinat și competent. Fratele D nu era un vorbitor pregătit. Ideile lui nu au putut fi îmbrăcate într-un limbaj care să-i susțină cazul, iar el a fost prea surprins ca să profite de situație. Frații lui aspri și gata să critice s-au transformat în avocați și l-au pus în mare dificultate pe omul orb. Dumnezeu a văzut și a notat ce s-a întâmplat în acea zi. Aparent, acești bărbați, specialiști în a defăima și a tranșa un caz, au obținut un triumf, în timp ce fratele orb, tratat greșit și abuzat, a simțit că totul se scufundă sub picioarele lui. Încrederea în cei pe care i-a crezut reprezentanții lui Hristos a fost teribil zdruncinată. Șocul moral pe care l-a primit s-a dovedit aproape spre ruina lui, din punct de vedere spiritual și fizic. Toți cei care au fost implicați în lucrarea aceasta trebuie să simtă cea mai profundă remușcare și pocăință înaintea lui Dumnezeu. 4M 327.2

Fratele D a făcut o greșeală lăsându-se strivit sub această povară de mustrări și de critică nemeritată care ar fi trebuit să cadă pe capul altora, nu pe al lui. El a iubit cauza lui Dumnezeu din tot sufletul. Dumnezeu Și-a arătat dragostea față de cel orb dându-i prosperitate, dar chiar și aceasta s-a întors împotriva lui prin frații lui invidioși. Dumnezeu a mișcat inimile celor necredincioși, făcându-i să fie amabili și plini de compasiune față de el pentru că este orb. Fratele D a fost un creștin distins și politicos care i-a făcut chiar și pe dușmanii lui lumești să trăiască în pace cu el. Dumnezeu a fost pentru el un Tată iubitor și i-a netezit cărarea. El ar fi trebuit să rămână credincios cunoașterii adevărului și să-L slujească pe Dumnezeu cu toată inima, în ciuda criticii, a invidiei și a acuzațiilor false. Poziția pe care ai luat-o tu, frate A, a fost cea care i-a dat lovitura finală fratelui D. Cu toate acestea, el nu ar fi trebuit să se despartă de Dumnezeu, chiar dacă pastorii și membrii s-au purtat într-un mod în care el nu a putut să vadă nicio dreptate. Țintuit pe Stânca cea veșnică, el ar fi trebuit să rămână neclintit la principii și să păstreze credința și adevărul cu orice risc. Ah, cât de mult este nevoie ca fratele D să se prindă mai strâns de brațul care este puternic pentru a salva! 4M 327.3

Toată valoarea și măreția acestei vieți derivă din legătura ei cu Cerul și cu viața viitoare, nemuritoare. Brațul cel veșnic al lui Dumnezeu cuprinde sufletul care se îndreaptă către El pentru ajutor, oricât de slab ar fi acel suflet. Prețioasele comori ale munților vor pieri, dar sufletul care trăiește pentru Dumnezeu, neafectat de critică și nepervertit de aplauze, va rămâne pentru totdeauna împreună cu El. Cetatea lui Dumnezeu își va deschide porțile de aur pentru a-l primi pe cel care a învățat, cât a fost pe pământ, să se sprijine pe Dumnezeu pentru călăuzire și înțelepciune, pentru mângâiere și speranță atunci când suferă pierderi și trece prin necazuri. Cântecele îngerilor îi vor spune bun venit și pomul vieții îi va da roadele lui. 4M 328.1

Fratele D a căzut acolo unde ar fi trebuit să fie învingător. Dar privirea milostivă a lui Dumnezeu este asupra sa. Deși compasiunea omului poate să dezamăgească, Dumnezeu iubește, Se îndură și Își întinde mâna pentru a ajuta. Numai dacă va fi umil, blând și smerit cu inima, El îi va înălța capul și-i va așeza picioarele hotărât pe Stânca veacurilor. „Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine și legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.” 4M 328.2

Niciunul dintre noi nu are vreo scuză, indiferent prin ce încercări ar trece, pentru a lăsa ca legătura lui cu Dumnezeu să se slăbească. El este sursa noastră de putere, tăria noastră în orice încercare. Atunci când strigăm către El după ajutor, mâna Lui se întinde cu putere pentru a mântui. Fratele D ar fi trebuit să simtă că, avându-L pe Dumnezeu ca Tată, poate să spere și să se bucure, chiar dacă orice prieten omenesc l-ar părăsi. Îl îndemn să nu-L jefuiască pe Dumnezeu de slujirea Lui doar pentru că un om bolnav l-a judecat greșit, ci să se grăbească să I se consacre lui Dumnezeu și să-I slujească Lui cu toate puterile ființei. Dumnezeu îl iubește și el Îl iubește pe Dumnezeu, astfel că faptele lui trebuie să fie în armonie cu credința pe care o are, indiferent cum se poartă oamenii cu el. Dușmanii lui pot să arate către starea lui prezentă ca o fiind o dovadă că au avut dreptate să-l judece cum l-au judecat. Reacția fratelui D a fost pripită, fără chibzuința necesară. Sufletul lui a fost dezgustat și consideră că a fost prea adânc rănit pentru a se mai reface vreodată. Cei care l-au urmărit cu atâta înverșunare sunt departe de a fi nevinovați, atât în ce privește viața, cât și în ce privește caracterul. Dacă Dumnezeu ar fi tratat căile lor strâmbe și caracterele lor imperfecte așa cum l-au tratat ei pe fratele D, ei ar fi pierit de mult. Dar Dumnezeul cel îndurător i-a suportat și nu i-a tratat conform păcatelor lor. 4M 328.3

Dumnezeu a fost credincios în purtarea Sa față de fratele D și el ar trebui să răspundă la îndurarea Lui chiar dacă oamenii au manifestat față de el atât de puțină afecțiune și omenie. Este privilegiul fratelui D să se ascundă în Hristos de atacul cuvintelor și să simtă că izvoare nesecate de recunoștință, de mulțumire și de pace îi sunt deschise și accesibile în orice moment. Dacă ar fi avut bogății pământești nesfârșite, nu ar fi fost atât de bogat cum poate fi acum, prin privilegiul de a sta de partea binelui și de a bea pe săturate din izvoarele mântuirii. 4M 329.1

Ce nu a făcut Dumnezeu pentru fratele D, când L-a dat pe Fiul Său să moară pentru el? Și oare nu-i va da, împreună cu El, toate lucrurile? De ce să fie necredincios față de Dumnezeu pentru că oamenii s-au dovedit necredincioși față de el? Dragostea care leagă inima mamei de copilul ei aflat în suferință este cu mult mai puternică decât moartea, dar, chiar dacă mama și-ar uita copilul, Dumnezeu declară: „totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip.” 4M 329.2

Nu, nici măcar un singur suflet care își pune încrederea în El nu va fi uitat. Dumnezeu Se gândește la copiii Săi cu cea mai afectuoasă solicitudine și păstrează o carte de aducere-aminte înaintea Lui, ca să nu-i uite niciodată pe copiii cărora le poartă de grijă. 4M 329.3

Orice legătură omenească poate pieri
Prietenii necredincioși unul altuia pot fi,
Mama poate pe pruncu-i să înceteze a-l iubi
Chiar cerul și pământul până la urmă se vor clinti,
Dar Dumnezeu și dragostea Sa
Nu se vor schimba. 4M 330.1

Fratele și sora D ar fi putut fi un ajutor prețios pentru biserică dacă ar fi fost ajutați să capete o înțelegere mai bună și dacă biserica ar fi acceptat eforturile lor. Dar invidia, bănuielile rele și gelozia i-au îndepărtat de biserică. Dacă ar fi părăsit mai repede scenele judecării lor, ar fi fost mai bine pentru ei. 4M 330.2

Salem, Oregon,

8 iulie 1878