Mărturii IV

Pregătirea pentru venirea lui Hristos

În recenta viziune care mi-a fost dată la Battle Creek, în timpul adunării generale de tabără, mi-a fost arătat pericolul în care ne aflăm, ca popor, de a ajunge să ne asemănăm mai degrabă cu lumea decât cu chipul lui Hristos. Ne aflăm acum chiar la hotarele lumii veșnice, dar scopul vrăjmașului sufletelor este să ne determine să împingem tot mai departe încheierea timpului. Satana îi va asalta în orice mod posibil pe cei care declară că sunt poporul lui Dumnezeu care păzește poruncile și care așteaptă a doua venire a Mântuitorului pe norii cerului, cu putere și cu mare slavă. El vrea să îi determine pe cât mai mulți posibil să amâne ziua aceea și să devină în spirit asemenea lumii, imitând obiceiurile ei. Am fost alarmată când am văzut că spiritul lumii controlează mintea și inima multora dintre cei care fac o înaltă mărturisire de credință. Egoismul și îngăduința de sine sunt cultivate de aceștia, în timp ce adevărata evlavie și integritatea autentică nu sunt cultivate. 4M 306.1

Îngerul lui Dumnezeu a arătat către aceia care mărturisesc a crede adevărul și, cu o voce solemnă, a repetat aceste cuvinte: „Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laț peste toți cei ce locuiesc pe toată fața pământului. Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului omului.” 4M 306.2

Având în vedere scurtimea timpului, noi, ca popor, ar trebui să veghem și să ne rugăm și în niciun caz să nu ne lăsăm distrași de la solemna lucrare de pregătire pentru mărețul eveniment care stă în fața noastră. Pentru că timpul pare că se prelungește, mulți au devenit neglijenți și indiferenți în ceea ce privește propriile cuvinte și acțiuni. Ei nu își dau seama de pericolul în care se află și nu văd și nu înțeleg îndurarea Dumnezeului nostru, care le prelungește timpul ca să aibă vreme pentru a-și forma caractere pentru viața viitoare, nemuritoare. Fiecare clipă este de cea mai înaltă valoare. Acest timp le este acordat nu pentru a-l irosi căutându-și propriul confort, ca locuitori ai acestui pământ, ci pentru a-l folosi în lucrarea de biruire a oricărui defect din propriul caracter și în a-i ajuta pe alții, prin exemplu și efort personal, să vadă frumusețea sfințeniei. Dumnezeu are pe pământ un popor de oameni care, cu credință și cu sfântă speranță, urmăresc grăbita desfășurare a împlinirii profeției și caută să-și curețe sufletele prin ascultarea de adevăr, ca să nu fie găsiți fără haina de nuntă când Se va arăta Hristos. 4M 306.3

Mulți dintre cei care se numesc adventiști de ziua a șaptea au stabilit date. Au fost stabilite date după date pentru venirea lui Hristos, dar rezultatul a fost eșecul, de fiecare dată. Este declarat că timpul exact al venirii Domnului nostru este mai presus de puterea de cunoaștere a muritorilor. Nici măcar îngerii care le slujesc celor ce vor fi moștenitori ai mântuirii nu cunosc nici ziua și nici ceasul: „Cât despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu știe nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” Pentru că datele stabilite în repetate rânduri au trecut, lumea se află într-o stare de necredință mai hotărâtă decât înainte în ce privește apropiata revenire a lui Hristos. Ei privesc dezgustați la eșecurile celor care au fixat date și, pentru că au fost înșelați astfel, oamenii întorc spatele adevărului confirmat de Cuvântul lui Dumnezeu, că sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. 4M 307.1

Cei care predică atât de îndrăzneț date exacte îl satisfac astfel pe adversarul sufletelor, deoarece ei promovează mai degrabă necredința decât creștinismul. Ei prezintă Scriptura și, printr-o interpretare falsă, arată un lanț de argumente care aparent le susțin poziția. Dar eșecurile lor arată că sunt niște profeți falși, că nu interpretează corect limbajul inspirației. Cuvântul lui Dumnezeu este adevăr și numai adevăr, dar oamenii i-au pervertit semnificația. Aceste greșeli au discreditat adevărul lui Dumnezeu pentru aceste zile din urmă. Adventiștii sunt luați în derâdere de clericii din toate confesiunile religioase, dar slujitorii lui Dumnezeu nu trebuie să tacă. Semnele prezise în profeție se împlinesc cu grabă în jurul nostru. Aceasta ar trebui să-l trezească la o acțiune plină de zel pe orice adevărat urmaș al lui Hristos. 4M 307.2

Cei care cred că trebuie să predice un timp anume pentru a face impresie asupra oamenilor nu acționează dintr-o perspectivă corectă. Poate că le stârnesc sentimentele și le trezesc temerile, dar ei nu acționează din principiu. Se creează o stare de surescitare, dar, când timpul stabilit trece, așa cum s-a întâmplat în repetate rânduri, cei care au mizat pe timp cad din nou în răceală, întuneric și păcat și este aproape imposibil să le mai trezești conștiința fără o exaltare și mai mare. 4M 308.1

În zilele lui Noe, locuitorii lumii vechi râdeau și batjocoreau ceea ce ei numeau temeri superstițioase și prevestiri ale predicatorului neprihănirii. Noe era considerat un personaj visător, un fanatic, un alarmist. „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului.” În zilele noastre, oamenii vor respinge solemnul mesaj de avertizare la fel cum au făcut în timpul lui Noe. Se vor referi la acei învățători falși care au prezis evenimentul și au stabilit un timp exact și vor spune că nu au mai multă încredere în avertizarea noastră decât în a lor. Aceasta face cu atât mai necesar ca aceia care cred adevărul prezent să arate prin faptele lor credința pe care o au. Ei trebuie să fie sfințiți prin adevărul pe care declară că îl cred, deoarece sunt o mireasmă de la viață spre viață sau de la moarte spre moarte. 4M 308.2

Noe le-a predicat oamenilor din timpul său că Dumnezeu le va acorda o sută douăzeci de ani în care să se pocăiască de păcatele lor și să găsească refugiu în arcă, dar ei au refuzat invitația plină de har. Le-a fost dat timp din belșug pentru a se întoarce de la păcatele lor, pentru a-și învinge obiceiurile rele și pentru a-și dezvolta caractere neprihănite. Dar înclinația spre păcat, deși la început slabă în mulți dintre ei, s-a întărit prin îngăduință repetată și i-a împins cu grăbire spre o ruină iremediabilă. Avertizarea plină de îndurare a lui Dumnezeu a fost luată în râs și respinsă cu dispreț și cu batjocuri, astfel că au fost lăsați în întuneric, să-și urmeze calea pe care inimile lor păcătoase o aleseseră. Dar necredința lor nu a împiedicat evenimentul prezis. Acesta a venit și mare a fost mânia lui Dumnezeu, care s-a văzut în ruina generală. 4M 308.3

Aceste cuvinte ale lui Hristos trebuie să pătrundă adânc în inimile tuturor celor care cred adevărul prezent. „Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.” Pericolul în care ne aflăm ne este prezentat de Hristos Însuși. El știa pericolele cu care urma să ne confruntăm în aceste zile din urmă și dorea să ne pregătim pentru ele. „Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel și în zilele Fiului omului.” Ei mâncau și beau, semănau și construiau, se căsătoreau și dădeau în căsătorie și nu au știut nimic până în ziua când Noe a intrat în corabie și a venit potopul și i-a luat pe toți. Ziua lui Dumnezeu îi va găsi pe oameni absorbiți în același fel în afacerile și în plăcerile acestei lumi, în ospețe, în lăcomie și în satisfacerea apetitului pervertit, întinându-se cu băuturi alcoolice și cu tutun, care este un narcotic. Deja aceasta este starea lumii și aceste vicii pot fi găsite chiar printre cei care declară că sunt poporul lui Dumnezeu, dar unii dintre ei urmează obiceiurile lumii și iau parte la păcatele ei. Avocați, mecanici, fermieri, comercianți și chiar pastori, la amvon, strigă: „Pace și liniște”, când distrugerea vine în grabă asupra lor. 4M 309.1

Credința în apropiata venire a Fiului omului pe norii cerului nu-l va face pe adevăratul creștin să devină neglijent și nepăsător față de preocupările obișnuite ale vieții. Cei care așteaptă cu dor după arătarea iminentă a lui Hristos nu vor fi leneși, ci harnici în activitățile vieții. Lucrarea lor nu va fi făcută în mod neglijent și necinstit, ci cu credincioșie, cu promptitudine și în mod temeinic. Cei care se amăgesc singuri că neglijența și nepăsarea față de lucrurile acestei vieți constituie o dovadă a spiritualității lor și a separării lor de lume se află sub o mare înșelăciune. Sinceritatea, credincioșia și integritatea lor sunt testate și trebuie să fie dovedite în lucrurile vremelnice. Dacă sunt credincioși în cele mai mici lucruri, vor fi credincioși și în cele mari. 4M 309.2

Mi s-a arătat că acesta este punctul în care mulți vor cădea la test. Ei își dezvoltă adevăratul caracter, administrând interesele vremelnice. Manifestă necredincioșie, viclenie și necinste în relațiile cu semenii lor. Ei nu țin seama de faptul că viața lor viitoare, veșnică, depinde de modul în care se comportă acum în preocupările acestei vieți și că cea mai strictă integritate este indispensabilă formării unui caracter neprihănit. Necinstea este practicată peste tot în rândurile noastre și aceasta este cauza stării de căldicel în care se află mulți dintre cei care mărturisesc a crede adevărul. Ei nu sunt în legătură cu Hristos și își înșală propriul suflet. Sunt îndurerată să afirm că există o alarmantă lipsă de onestitate chiar printre păzitorii Sabatului. 4M 310.1

Mi s-a făcut referire la Predica lui Hristos de pe Munte. Iată porunca Marelui Învățător: „Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel, căci în aceasta sunt cuprinse Legea și Prorocii.” Această poruncă a lui Hristos este de cea mai mare importanță și trebuie ascultată întocmai. Ea este asemenea unor mere de aur într-un coșuleț de argint. Câți practică în viața lor principiul prescris de Hristos aici și îi tratează pe ceilalți exact așa cum ar dori să fie tratați ei în circumstanțe similare? Cititorule, te rog să răspunzi! 4M 310.2

După aprecierea lui Hristos, un om onest este cel care manifestă o integritate neclintită. Greutățile înșelătoare și cântarele false, cu care unii caută să-și promoveze interesele în lume, sunt o urâciune în ochii lui Dumnezeu. Totuși mulți dintre cei care susțin că păzesc poruncile lui Dumnezeu lucrează cu greutăți și cu cântare false. Când un om este cu adevărat în legătură cu Dumnezeu și păzește Legea Sa în adevăr, viața lui va arăta acest lucru, deoarece toate acțiunile lui vor fi în armonie cu învățăturile lui Hristos. El nu-și va vinde cinstea pentru câștig. Principiile lui sunt clădite pe o temelie sigură, iar comportamentul lui în ceea ce ține de chestiunile acestei lumi este o transpunere în fapt a principiilor lui. Integritatea hotărâtă strălucește ca aurul în mijlocul gunoiului și zgurii acestei lumi. Înșelăciunea, falsitatea și lipsa de credincioșie pot fi poleite și ascunse de ochii omului, dar nu și de ochii lui Dumnezeu. Îngerii lui Dumnezeu, care urmăresc dezvoltarea caracterului și cântăresc valoarea morală, scriu în cărțile din ceruri aceste mici tranzacții care descoperă caracterul. Dacă un muncitor este necinstit și neglijent în munca lui, în ocupațiile zilnice ale vieții, lumea nu va judeca greșit dacă va aprecia standardul lui în ceea ce privește religia după standardul pe care îl are în afaceri. 4M 310.3

„Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari și cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept și în cele mari.” Nu mărimea acțiunii face ca aceasta să fie corectă sau incorectă. Așa cum se poartă un om cu semenii lui se va purta și cu Dumnezeu. Celui care este necredincios cu bogățiile nedrepte nu i se vor încredința niciodată adevăratele bogății. Copiii lui Dumnezeu nu trebuie să uite că, în toate tranzacțiile și afacerile lor, sunt puși la încercare, cântăriți în balanța sanctuarului. 4M 311.1

Hristos a spus: „Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.” „Așa că după roadele lor îi veți cunoaște.” Faptele din viața unui om sunt roadele pe care el le aduce. Dacă este necredincios și necinstit în lucrurile vremelnice, va produce doar mărăcini și spini; el va fi necredincios în viața religioasă și Îl va jefui pe Dumnezeu în zecimi și daruri. 4M 311.2

Biblia condamnă în termenii cei mai aspri minciuna, înșelăciunea și necinstea. Se arată clar ce este bine și ce este rău. Dar mie mi-a fost arătat că aceia care sunt poporul lui Dumnezeu s-au așezat singuri pe terenul vrăjmașului. Ei au cedat ispitelor lui și i-au urmat uneltirile până când sensibilitatea li s-a tocit îngrozitor de mult. Se consideră că, în definitiv, o ușoară abatere de la adevăr, o mică modificare a cerințelor lui Dumnezeu nu este ceva chiar atât de păcătos, atunci când este în joc un câștig sau o pierdere pecuniară. Dar păcatul este păcat, indiferent că este comis de cineva care are milioane sau de un cerșetor de pe stradă. Cei care își strâng averi prin minciună și prin fals își aduc singuri condamnare asupra sufletului lor. Tot ce este obținut prin înșelăciune și prin fraudă va fi doar un blestem pentru posesor. 4M 311.3

Adam și Eva au suferit consecințe teribile în urma neascultării de porunca clară a lui Dumnezeu. Probabil au gândit astfel: „Acesta este un păcat foarte mic și nu ni se va ține niciodată în seamă.” Dar Dumnezeu a tratat problema lor ca pe un rău îngrozitor, iar suferința și nenorocirea nelegiuirii lor vor fi simțite până la sfârșitul timpului. În vremurile în care trăim noi, sunt comise adesea păcate mult mai mari de către cei care declară că sunt copiii lui Dumnezeu. În tranzacțiile pe care le fac, aceia care susțin că sunt poporul lui Dumnezeu rostesc și practică minciuni care atrag dezaprobarea lui Dumnezeu asupra lor și ocară asupra cauzei Sale. Cea mai mică îndepărtare de la loialitate și corectitudine este o călcare a Legii lui Dumnezeu. Satisfacerea continuă a păcatului îl face pe om să se deprindă cu obiceiul de a face rău, dar nu micșorează gravitatea păcatului. Dumnezeu a stabilit principii imuabile, pe care El Însuși nu le poate schimba fără să Își schimbe întreaga natură. Dacă toți aceia care mărturisesc a crede adevărul ar studia cu credincioșie Cuvântul lui Dumnezeu, atunci nu ar mai fi atât de piperniciți în lucrurile spirituale. Cei care nesocotesc cerințele lui Dumnezeu în această viață nu ar respecta autoritatea Sa nici dacă ar fi în cer. 4M 312.1

Orice fel de imoralitate este clar descrisă în Cuvântul lui Dumnezeu, împreună cu rezultatele la care conduce. Îngăduirea pasiunilor josnice ne este prezentată în caracterul ei cel mai revoltător. Nimeni, oricât de întunecată i-ar fi priceperea, nu trebuie să greșească. Dar mi-a fost arătat că acest păcat este cultivat de mulți dintre cei care susțin că trăiesc după toate poruncile lui Dumnezeu. Dumnezeu va judeca orice om după Cuvântul Său. 4M 312.2

Hristos a spus: „Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” Biblia este un ghid care nu greșește niciodată. Ea cere curăție desăvârșită în vorbire, în gândire și în acțiune. Doar caracterelor virtuoase și nepătate li se va îngădui să intre în prezența unui Dumnezeu curat și sfânt. Dacă este studiat și respectat, Cuvântul lui Dumnezeu îi va conduce pe fiii oamenilor așa cum au fost conduși israeliții de stâlpul de foc noaptea și de stâlpul de nor ziua. Biblia este voința lui Dumnezeu exprimată pentru oameni. Ea este singurul standard desăvârșit al caracterului și arată care este datoria omului în toate circumstanțele vieții. În viața aceasta, asupra noastră apasă multe responsabilități, a căror neglijare nu va atrage suferință doar asupra noastră, ci, drept consecință, și alții vor suporta pierderi. 4M 312.3

Bărbați și femei care pretind că respectă Biblia și că îi urmează învățăturile dau greș în multe privințe în îndeplinirea cerințelor ei. În educarea copiilor, ei își urmează propria natură perversă, în loc să asculte de voința descoperită a lui Dumnezeu. Această neglijare a datoriei implică pierderea a mii de suflete. Biblia prezintă anumite reguli pentru corecta disciplinare a copiilor. Dacă părinții ar asculta de aceste cerințe ale lui Dumnezeu, astăzi am vedea o altă categorie de tineri intrând pe scena acțiunii. Dar părinții care susțin că citesc și urmează Biblia merg direct împotriva învățăturilor ei. Auzim strigătul de tristețe și de suferință al taților și al mamelor care deplâng purtarea copiilor lor, dar foarte puțini dintre ei sunt conștienți de faptul că singuri își atrag această suferință asupra lor și că își conduc la ruină copiii prin afecțiunea lor greșit înțeleasă. Ei nu își dau seama de responsabilitatea pe care le-a încredințat-o Dumnezeu — aceea de a-și educa și instrui copiii să deprindă obiceiuri bune încă din pruncie. 4M 313.1

Părinți, voi sunteți într-o mare măsură responsabili pentru sufletele copiilor voștri. Mulți își neglijează datoria în primii ani ai vieții copiilor lor, gândindu-se că, atunci când aceștia vor fi mai mari, vor avea mare grijă să reprime răul și să-i educe pentru a face binele. Dar timpul cel mai potrivit pentru a face această lucrare este atunci când copiii sunt mici, în brațele lor. Un mod de a acționa direct și hotărât va fi eficient și va conduce la cele mai bune rezultate. 4M 313.2