Mărturii IV

Religia în familie

Frate G, trebuie să devii un om convertit, altfel vei pierde viața veșnică. Tu nu poți fi fericit dacă nu dobândești blândețea înțelepciunii. Între tine și soția ta există de prea mult timp neînțelegeri. Tu trebuie să renunți la această căutare de greșeli, la aceste suspiciuni, gelozii și contraziceri. Spiritul care se dezvoltă în familia voastră este dus și în experiența voastră religioasă. Fiți atenți cum vorbiți fiecare despre greșelile celuilalt în prezența copiilor voștri și aveți grijă cum lăsați propriul spirit să vă stăpânească. Voi vedeți în fiul vostru cel mare doar lucruri rele și nu îi acordați deloc încredere pentru calitățile bune pe care, dacă ar muri, ați deveni deodată convinși că le-a avut. Niciunul dintre voi nu are o atitudine consecventă față de fiul vostru. Tu insiști asupra greșelilor lui în prezența altora și arăți că nu ai deloc încredere în trăsăturile lui bune de caracter. 4M 240.2

În voi amândoi există înclinația de a vedea defectele celuilalt și ale tuturor celorlalți, dar sunteți orbi față de defectele voastre și față de numeroasele voastre greșeli. Amândoi sunteți nervoși și deveniți imediat irascibili și iritați. Tu ai nevoie de blândețea înțelepciunii. Voi țineți cu tărie la propriile slăbiciuni, pasiuni și prejudecăți, ca și cum, dacă ați renunța la ele, nu ați mai avea fericire în viața aceasta, când, de fapt, acestea sunt spini care înțeapă și zgârie. Isus vă invită să lăsați jos jugul pe care-l purtați, care v-a ros gâtul, și să luați jugul Lui, care este ușor, și sarcina Lui, care nu este grea. Cât de istovitoare este povara iubirii de sine, a lăcomiei, a mândriei, a patimii, a invidiei și a bănuielilor rele, și totuși cu câtă putere se prind oamenii de aceste blesteme și cât de greu le este să renunțe la ele! Hristos înțelege cât de grele și de chinuitoare sunt aceste poveri autoimpuse și ne invită să le lăsăm jos. El îi invită pe cei cu sufletul greu împovărat și obosit să vină la El, să ia povara Lui, care este ușoară, în schimbul poverilor pe care și le-au luat singuri. El spune: „… veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.” Toate cerințele Mântuitorului nostru sunt consecvente și armonioase și, dacă sunt purtate cu bucurie, îi vor aduce sufletului pace și odihnă. 4M 241.1

Odată ce ia o poziție greșită, fratelui G nu îi este ușor să recunoască faptul că a greșit, dar, dacă poate să-și scoată din minte greșeala și îi poate face și pe ceilalți să o uite și dacă poate face câteva schimbări în bine fără să-și recunoască în mod deschis greșeala, o va face. Dar toate aceste greșeli și păcate nemărturisite sunt înregistrate în cer și nu vor fi șterse până când el nu se va conforma instrucțiunilor date în Cuvântul lui Dumnezeu. „Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții ca să fiți vindecați.” Dacă fratele G a găsit un alt plan în afara celui pe care ni l-a dat nouă Domnul, aceasta nu este o cale sigură și, în cele din urmă, se va dovedi ruina lui. Această altă cale este dezastruoasă pentru biserică și, totodată, pentru prosperitatea și pentru fericirea familiei lui. El trebuie să-și îmblânzească inima și să lase să-i pătrundă în suflet afecțiunea, smerenia și dragostea. Trebuie să cultive calități altruiste. Frate și soră G, voi ar trebui să cultivați acele calități ale minții care vă vor da curăție, care vă vor face să uitați de eul vostru și să fiți mai interesați de cei cu care sunteți aduși în contact. Există în voi o înclinație către iubirea de sine și către grija pentru propria persoană care nu vă sporește fericirea, ci vă aduce durere și amărăciune. Aveți de dus o luptă cu voi înșivă, care depinde numai de voi. Amândoi ar trebui să vă țineți sub control limba și să păstrați pentru voi multe dintre lucrurile cărora le dați glas. Primul pas greșit este că vă gândiți la rău, apoi vin cuvintele rele. Dar voi lăsați nefăcută lucrarea de a cultiva dragostea, considerația și respectul unul față de celălalt. Fiți amabili și țineți seama unul de sentimentele celuilalt, căutând să vegheați cu sfințenie unul asupra fericirii celuilalt. Puteți face lucrul acesta doar în puterea și în Numele lui Isus. 4M 241.2

Sora G a făcut mari eforturi pentru a obține biruințe, dar nu a primit prea multă încurajare din partea soțului ei. În loc să-L caute pe Dumnezeu în rugăciune stăruitoare pentru a primi putere ca să-și învingă defectele de caracter, ei s-au uitat unul la purtarea celuilalt și și-au slăbit singuri puterile, găsind greșeli în viața altora. Grădinii inimii nu i s-a acordat atenție. 4M 242.1

Dacă fratele G ar fi primit lumina pe care i-a trimis-o Domnul cu mai multe luni în urmă și ar fi discutat în mod sincer cu soția lui, dacă amândoi și-ar fi zdrobit inimile împietrite înaintea Domnului, cât de diferită ar fi fost starea lor actuală! Amândoi au desconsiderat cuvintele de mustrare și de îndemn ale Duhului lui Dumnezeu și nu și-au schimbat viața. Dar faptul că au închis ochii față de lumina pe care le-o trimisese Dumnezeu nu a făcut ca vreunul dintre defectele lor să fie mai puțin grav în ochii lui Dumnezeu și nici nu le-a micșorat responsabilitatea. Ei au urât mustrarea pe care le-a dat-o Domnul, în mila și în dragostea Sa. Fratele G are din fire o inimă bună și afectuoasă, dar aceasta este acoperită cu o crustă de iubire de sine, de vanitate și de bănuială rea. Inima lui nu este împietrită, dar îi lipsește puterea morală. El este laș ori de câte ori îi este prezentată nevoia de tăgăduire de sine și de sacrificiu, deoarece se iubește pe sine. A-și stăpâni eul pentru a pune o strajă cuvintelor sale, pentru a recunoaște că a făcut sau a spus ceva greșit este o cruce pe care consideră că este prea umilitor să o ridice, și totuși, dacă vrea să fie vreodată mântuit, această cruce trebuie ridicată. 4M 242.2

Frate și soră G, voi amândoi trebuie să vegheați asupra cuvintelor voastre, pentru că, în măsura în care nu va exista un control asupra gândurilor și asupra acțiunilor voastre, vă veți descuraja unul pe altul și, în felul acesta, veți face ca în mod sigur niciunul dintre voi să nu fie mântuit. Amândoi aveți nevoie să vă păziți de un spirit impulsiv, care vă îndeamnă la cuvinte și la acțiuni pripite. Resentimentul pe care-l nutriți deoarece credeți că ați fost tratați greșit este spiritul lui Satana și conduce la un mare rău moral. Când vă lăsați stăpâniți de un spirit impulsiv, în acele momente vă privați rațiunea de puterea de a vă ajusta cuvintele și conduita și vă faceți răspunzători pentru toate consecințele rele care vor urma. Ceea ce se face în grabă și cu mânie nu are nicio scuză. Acțiunea este rea. Printr-un singur cuvânt rostit în pripă și cu patimă, voi puteți să lăsați în inimile prietenilor voștri o rană care s-ar putea să nu fie uitată niciodată. Dacă nu manifestați stăpânire de sine, veți fi un cuplu cât se poate de nefericit. Voi amândoi atribuiți nefericirea propriei vieți greșelilor altora. Să nu mai faceți astfel! Stabiliți-vă ca regulă să nu rostiți niciodată vreun cuvânt de critică unul la adresa celuilalt, ci apreciați-vă și lăudați-vă unul pe altul ori de câte ori puteți. 4M 243.1

Unii consideră că este o virtute să nu-și pună nicio restricție și chiar se laudă cu obiceiul lor de a da glas lucrurilor neplăcute pe care le au în inimă. Ei dau drumul spiritului de mânie să se manifeste într-un torent de reproșuri și de critici. Cu cât vorbesc mai mult, cu atât sunt mai surescitați și Satana se află în preajmă ca să-i încurajeze la aceasta, pentru că se potrivește planului său. Cuvintele lor îi irită pe cei cărora le sunt adresate și aceștia răspund, la rândul lor, în același fel, făcând să fie spuse cuvinte și mai grele, până când un lucru neînsemnat ajunge să aprindă o mare vâlvătaie. Voi amândoi considerați că aveți parte de toate încercările posibile și că viața vă este cât se poate de nefericită. Începeți cu hotărâre lucrarea de a vă controla gândurile, cuvintele și acțiunile. Atunci când vreunul dintre voi simte că se trezește în el vreun resentiment, stabiliți-vă ca regulă să mergeți și să vă rugați cu umilință lui Dumnezeu, care va auzi rugăciunea care nu este rostită de buze prefăcute. 4M 243.2

Orice pasiune trebuie să fie supusă controlului conștiinței iluminate. „Astfel dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi. Dar, mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii. Pacea lui Hristos, la care ați fost chemați, ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre și fiți recunoscători.” 4M 243.3

Dacă trăiți după planul adăugării, adăugând har după har, Dumnezeu va înmulți pentru voi harul Său. Acolo unde voi adăugați, Dumnezeu înmulțește. Dacă veți cultiva obiceiul de a vă gândi că Dumnezeu vede și aude ce faceți și ce spuneți, că păstrează cu credincioșie o evidență a tuturor cuvintelor și acțiunilor voastre și că va trebui să vă confruntați din nou cu ele, atunci, în tot ceea ce faceți și spuneți, veți căuta să urmați îndemnurile unei conștiințe treze și iluminate. Limba voastră va fi folosită spre slava lui Dumnezeu și va fi o sursă de binecuvântare pentru voi și pentru alții. Dar, dacă vă despărțiți de Dumnezeu, așa cum ați făcut, aveți grijă că limba voastră se va dovedi o lume de nelegiuire și va aduce asupra voastră o condamnare teribilă, pentru că prin voi se vor pierde suflete. 4M 244.1