Mărturii IV

Perseverență, nu independență

Frate G, pentru tine va fi o lucrare obositoare să cultivi dragostea curată, neegoistă, și bunăvoința dezinteresată. Tu nu ești obișnuit să renunți la opiniile și la ideile tale și uneori la modul tău de a gândi, pentru a te lăsa călăuzit de sfatul altora. Frate și soră G, amândoi trebuie să aveți tot mai puțin din eul vostru și tot mai mult din harul lui Dumnezeu. Amândoi aveți nevoie să vă formați obiceiul stăpânirii de sine, pentru ca gândurile voastre să fie aduse în supunere față de Spiritul lui Hristos. Aveți nevoie de harul lui Dumnezeu pentru ca gândurile voastre să fie disciplinate ca să se îndrepte în direcția cea bună, cuvintele pe care le rostiți să poată fi cele potrivite, pasiunile și gusturile voastre să poată fi supuse controlului rațiunii, iar limba să fie ținută în frâu în ceea ce privește frivolitatea, critica nesfântă și căutarea de greșeli. „Dacă nu greșește cineva în vorbire, este un om desăvârșit și poate să-și țină în frâu tot trupul.” Cea mai mare biruință pe care ne-o dă religia lui Hristos este stăpânirea de sine. Înclinațiile noastre firești trebuie să fie ținute sub control, altfel, nu vom putea birui niciodată cum a biruit Hristos. 4M 235.1

Printre cei care se declară urmașii lui Hristos, există unii care sunt dispeptici din punct de vedere spiritual. Ei sunt invalizi din cauza lor, iar slăbiciunea lor spirituală este consecința directă a defectelor lor. Ei nu ascultă de legile lui Dumnezeu și nici nu respectă principiile poruncilor Sale. Sunt indolenți în ce privește lucrarea Lui, nefăcând nimic, dar când cred că văd ceva în care pot să găsească vreo greșeală, sunt activi și plini de zel. Un creștin care nu lucrează nu poate fi sănătos. Boala spirituală este urmarea neglijării datoriei. Ca să aibă o credință puternică, omul trebuie să petreacă mult timp cu Dumnezeu în rugăciune tainică. Cum ar putea bunăvoința unui om să fie o binecuvântare pentru el dacă nu o manifestă niciodată? Cum putem să-I cerem ajutorul lui Dumnezeu pentru convertirea sufletelor, dacă noi nu facem tot ce ne stă în putere pentru a-i aduce pe oameni la cunoașterea adevărului? Tu ai adus asupra ta o slăbiciune care te-a făcut nefolositor și pentru tine, și pentru biserică, iar remediul stă în pocăință, mărturisire și reformă. Ai nevoie de putere morală și de hrana adevărată a harului lui Dumnezeu. Prin nimic nu vei aduce putere și vigoare evlaviei tale așa cum o poți face dacă lucrezi pentru înaintarea cauzei pe care mărturisești că o iubești, în loc să o împiedici. Nu există decât un singur remediu autentic pentru lenevia spirituală, și acesta este munca — lucrarea pentru sufletele care au nevoie de ajutorul tău. În loc să întărești sufletele, tu ai descurajat și ai slăbit inimile și mâinile celor care vor să vadă cauza lui Dumnezeu înaintând. 4M 235.2

Dumnezeu ți-a dat capacități pe care le poți folosi în mod eficient sau poți să abuzezi de ele spre răul tău și al altora. Tu nu ai înțeles cerințele pe care le are Dumnezeu de la tine. Nu trebuie să uităm niciodată că noi trăim în această lume ca să ne formăm caractere pentru lumea viitoare. Toate relațiile noastre cu semenii trebuie să aibă în vedere interesul lor veșnic și al nostru, dar, dacă întrevederile noastre cu ei sunt dedicate doar plăcerilor și satisfacțiilor egoiste, dacă suntem neserioși și superficiali, dacă ne dedăm la fapte rele, noi nu lucrăm împreună cu Dumnezeu, ci acționăm hotărât împotriva Lui. Viața prețioasă pe care ne-a dat-o Dumnezeu nu trebuie să fie modelată de relațiile noastre cu cei necredincioși într-un mod care să placă minții firești, ci trebuie să fie trăită astfel încât să poată primi aprobarea lui Dumnezeu. 4M 236.1

Dacă s-ar bucura de dragostea lui Dumnezeu, fratele J ar fi un canal de lumină. Moralitatea lui este slabă, iar înclinațiile lui spre necredință sunt puternice. Îngerilor cerești le este milă de el, deoarece este înconjurat de întuneric. Urechile lui aud cuvinte de necredință și de întunecime aproape continuu. Tot timpul se confruntă cu îndoieli și cu întrebări. „Limba niciun om nu o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte.” Dacă s-ar prinde de Dumnezeu mai strâns și și-ar da seama că trebuie să-și păstreze integritatea înaintea lui Dumnezeu chiar cu prețul vieții acesteia, fratele J ar primi putere de sus. Dacă îngăduie ca întunericul și necredința care îl înconjoară — îndoielile, întrebările și multele discuții — să-i afecteze credința, în curând el va fi doar întuneric total, îndoială și necredință și nu va mai avea deloc lumina și tăria adevărului. 4M 236.2

El nu trebuie să creadă că, dacă va căuta să ajungă la un compromis cu prietenii lui, care sunt înverșunați împotriva credinței noastre, îi va fi mai ușor. Dacă își pune ca singură țintă să asculte de Dumnezeu cu orice preț, va primi ajutor și putere. Dumnezeu îl iubește pe fratele J și Îi este milă de el. Îi cunoaște orice nedumerire, orice descurajare și orice cuvânt de amărăciune. Pe toate le știe. Dacă [fratele J] își va lăsa deoparte necredința și va rămâne neclintit în Dumnezeu, credința i se va întări prin exercițiu. „Cel neprihănit va trăi prin credință, dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el.” 4M 237.1

I-am văzut pe frații J și G într-un pericol deosebit de a pierde viața veșnică. Ei nu își dădeau seama că stăteau direct în calea înaintării lucrării lui Dumnezeu din _______. Când s-a ținut acolo adunarea de corturi, prima dată când ne-am aflat noi în zona aceea, sute de oameni au fost convinși de adevăr, dar Dumnezeu știa din ce material era alcătuită biserica aceea. Dacă ar fi venit suflete la adevăr, nu era nimeni să le hrănească, să le îngrijească și să le conducă la o viață nobilă. Fratele I are un spirit invidios, gata să caute greșeli și gelos. Dacă nu poate fi el cel dintâi, nu vrea să facă nimic. Se apreciază pe sine mai mult decât îl apreciază Dumnezeu. Un om cu temperamentul lui nu va fi de acord cu nimeni pentru un timp mai îndelungat, pentru că stă în firea lui să se certe, să se opună la orice nu se potrivește cu ideile lui. Domnul l-a lăsat să meargă pe calea lui și să manifeste spiritul de care este stăpânit. El a adus în biserică același spirit pe care l-a manifestat în familia lui și a căutat să-l impună și acolo. Înverșunarea și vorbirea lui jignitoare față de slujitorii lui Dumnezeu sunt scrise în carte. Se va confrunta din nou cu ele. A plecat de la noi pentru că nu era de-al nostru și biserica nu ar trebui în niciun caz să-l încurajeze să i se alăture din nou, deoarece, cu spiritul pe care îl are acum, s-ar certa chiar și cu îngerii lui Dumnezeu. Ar vrea să conducă și să le dicteze îngerilor ce să facă. Niciun om care are un astfel de spirit nu poate intra în cer. I și J, pe care Dumnezeu îi privește cu dezaprobare, au îndrăznit să li se împotrivească slujitorilor lui Dumnezeu, să-i vorbească de rău și să îi acuze de motive rele. Ei au încercat să distrugă încrederea fraților atât în acești lucrători, cât și în Mărturii. Dar, dacă lucrarea este de la Dumnezeu, nu o vor putea nimici. Eforturile lor vor fi în zadar. Frate G, tu ai fost într-un asemenea întuneric, încât ai crezut că bărbații aceștia au dreptate. Ai repetat cuvintele lor și ai vorbit despre „puterea unui singur om”. O, cât de puțin ai știut ce spui! 4M 237.2

Unii au fost gata să spună orice, să avanseze orice acuzație împotriva slujitorilor lui Dumnezeu, să fie invidioși și gata să caute greșeli, iar dacă au putut să găsească vreo situație când li s-a părut că, în zelul lor pentru cauza lui Dumnezeu, pastorii au vorbit prea hotărât și poate chiar aspru, au fost gata să le exploateze la maximum cuvintele și s-au considerat liberi să cultive spiritul cel mai înverșunat și mai răutăcios și să-i acuze pe slujitorii Domnului de motive greșite. Acești căutători de greșeli să se întrebe ce ar fi făcut ei dacă s-ar fi aflat în aceeași situație, dacă ar fi purtat aceleași poveri! Să-și privească, să-și analizeze și să-și condamne propria purtare greșită — aroganța, lipsa de răbdare și irascibilitatea de care dau dovadă — și, când ei înșiși vor fi fără păcat, să arunce primii cu piatra criticii în frații pe care încearcă să-i aducă la ordine. Un Dumnezeu sfânt nu va aduce sufletele la adevăr ca să intre sub o asemenea influență cum este cea care există în biserica de acolo. Tatăl nostru ceresc este prea înțelept ca să aducă sufletele la adevăr pentru a fi modelate de influența acestor oameni, care au inima și viața neconsacrate. Bărbații aceștia nu sunt în armonie cu adevărul. Ei nu acționează în unitate cu corpul credincioșilor, ci se îndepărtează de biserică. Lucrează împotriva celor pe care îi folosește Dumnezeu ca să aducă sufletele la adevăr. 4M 238.1

Cine îi va hrăni pe cei care trebuie să ia poziție și să asculte de poruncile lui Dumnezeu? Cine sunt cei care vor fi tați și mame care să-i îngrijească pe aceia care au nevoie de ajutor și de putere? Știu acești frați ce fac? Ei stau direct în calea păcătoșilor. Le blochează calea prin purtarea lor greșită. Dacă nu se pocăiesc și nu își schimbă complet comportamentul, sângele oamenilor va fi pe veșmintele lor. Cred acești nemulțumiți că ei au dreptate și corpul păzitorilor Sabatului se înșală? „După roadele lor îi veți cunoaște.” Pe cine binecuvântează Dumnezeu? Pe cine conduce El? Cine sunt cei care lucrează pentru El, care se străduiesc cu bune rezultate să prezinte adevărul și altor minți? Oare cred acești bărbați că biserica va veni la ei și va renunța la experiența și la vederile ei pentru a urma judecata acestor neconsacrați? Sau ei trebuie să ajungă în armonie cu biserica? 4M 239.1

Fratele G se laudă cu independența lui de spirit și de gândire, în timp ce blochează calea păcătoșilor prin viața lui neconsacrată și prin împotrivirea lui față de lucrare, luptând orbește împotriva lui Hristos în persoana celor care sunt slujitorii Săi, dar se înșală în ce privește calitatea adevăratei independențe. Independența nu este încăpățânare, cu toate că încăpățânarea este adesea confundată cu independența. Când și-a format o opinie și și-a exprimat-o în familia lui sau în comunitatea bisericii, cu o încredere considerabilă și cu o anumită publicitate, fratele G are tendința ca, prin orice argument pe care îl poate aduce, să lase să pară că are dreptate. El este în pericol, într-un mare pericol, să își închidă ochii și să își calce pe conștiință prin îndărătnicia lui, pentru că ispita vrăjmașului are putere asupra lui. Îi este greu să renunțe la mândria propriei opinii chiar și în fața unei lumini și a unor dovezi suficiente pentru a-l convinge, dacă ar vrea să fie convins. El crede că, dacă ar recunoaște că a greșit, aceasta s-ar răsfrânge asupra judecății și asupra discernământului său. 4M 239.2

Frate G, tu ești într-un mare pericol să-ți pierzi sufletul. Tu vrei să ai întâietate. Uneori ești foarte afectat atunci când crezi că ai fost desconsiderat. Nu ești un om fericit și nu vei fi fericit dacă vei părăsi poporul lui Dumnezeu, simțindu-te ofensat de cuvintele și de atitudinile clare, așa cum au făcut mulți dintre urmașii lui Hristos, pentru că adevărul rostit era prea strict. Nu vei fi un om fericit pentru că îți vei lua eul cu tine. Tu nu ai dreptate, îți provoci singur necazuri. Dușmanul tău este chiar temperamentul tău și, oriunde te-ai duce, îți vei lua eul cu tine, cu toată povara ta de nefericire. Este o onoare să îți mărturisești greșeala imediat ce ți-ai dat seama de ea. 4M 239.3

Sunt multe aspecte legate de lucrarea lui Dumnezeu la care tu găsești defecte, pentru că stă în firea ta să faci astfel. Și, de când ai întors spatele luminii pe care ți-a dat-o Dumnezeu cu privire la tine însuți, îți pierzi grabnic discernământul și ești gata mai mult ca oricând să găsești greșeli în orice. Îți spui părerea cu o încredere dictatorială și tratezi rezervele altora în legătură cu opinia ta ca pe un abuz personal. Într-adevăr, independența rafinată nu refuză niciodată să caute sfatul celor cu experiență și al celor înțelepți, ci tratează cu respect sfatul altora. 4M 240.1