Mărturii III

Păcatul și pedeapsa lui Acan

Dumnezeu Își avertizase în mod special poporul să nu se amestece cu națiunile idolatre din jur, ca nu cumva inima să le fie amăgită de crângurile, de altarele și de templele atrăgătoare, care erau aranjate în modul cel mai costisitor și mai atrăgător, ca să pervertească simțurile și să-L alunge pe Dumnezeu din mintea oamenilor. 3M 263.2

Cetatea Ierihon era dedată la cea mai extravagantă idolatrie. Locuitorii ei erau foarte bogați, dar ei considerau că toate bogățiile pe care Dumnezeu li le dăduse erau un dar de la zeii lor. Aveau aur și argint din belșug, dar, asemenea oamenilor care trăiau înainte de potop, erau corupți și blasfematori, insultându-L și supărându-L pe Dumnezeul cerului, prin faptele lor nelegiuite. Judecățile lui Dumnezeu au fost stârnite împotriva Ierihonului. Cetatea era o fortăreață. Dar Căpetenia Domnului oștirilor a venit din cer pentru a conduce armatele cerului în atacul împotriva cetății. Îngerii lui Dumnezeu s-au prins de zidurile masive și le-au doborât la pământ. Dumnezeu spusese ca cetatea Ierihonului să fie blestemată și toți locuitorii ei să piară, în afară de Rahav și de cei din casa ei. Aceștia trebuiau salvați datorită bunăvoinței pe care o arătase Rahav față de trimișii Domnului. Cuvântul pe care l-a adresat Domnul poporului a fost: „Feriți-vă numai de ceea ce va fi dat spre nimicire; căci dacă veți lua ceva din ceea ce va fi dat spre nimicire, veți face ca tabăra lui Israel să fie dată spre nimicire și o veți nenoroci.” „Atunci a jurat Iosua și a zis: «Blestemat să fie înaintea Domnului omul care se va scula să zidească din nou cetatea aceasta a Ierihonului! Cu prețul întâiului său născut îi va pune temeliile și cu prețul celui mai tânăr fiu al lui îi va așeza porțile!»” 3M 264.1

Dumnezeu a fost foarte categoric în privința Ierihonului, ca nu cumva poporul să fie fermecat de lucrurile la care se închinaseră locuitorii cetății și inimile oamenilor să se îndepărteze de Dumnezeu. El și-a păzit poporul de lucrul acesta dându-i porunci hotărâte. Totuși, în ciuda solemnei porunci rostite de Dumnezeu prin gura lui Iosua, Acan s-a încumetat să nu asculte. Lăcomia l-a făcut să ia din comorile pe care Dumnezeu îi interzisese să le atingă, pentru că blestemul Său era asupra lor. Și, din cauza păcatului acestui bărbat, Israelul lui Dumnezeu era slab ca apa înaintea dușmanilor. 3M 264.2

Iosua și bătrânii lui Israel erau într-un mare chin sufletesc. Ei s-au aruncat în umilință înaintea chivotului lui Dumnezeu, pentru că Domnul era mânios pe poporul Său. S-au rugat și au plâns înaintea lui Dumnezeu. Domnul i-a vorbit lui Iosua: „Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe fața ta? Israel a păcătuit; au călcat legământul Meu pe care li l-am dat, au luat din lucrurile date spre nimicire, le-au furat și au mințit, și le-au ascuns printre lucrurile lor. De aceea copiii lui Israel nu pot să țină piept vrăjmașilor lor: vor da dosul în fața vrăjmașilor lor, căci sunt dați spre nimicire. Eu nu voi mai fi cu voi, dacă nu nimiciți ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru.” 3M 264.3