Mărturii III
Efectul discuțiilor în contradictoriu
Pe 10 decembrie 1871 mi-au fost arătate pericolele care îl amenință pe fratele K. Influența lui asupra lucrării lui Dumnezeu nu este cea care ar trebui sau cea care ar putea să fie. El pare a fi orb față de consecințele purtării lui; nu-și dă seama ce făgaș lasă în urmă. Nu lucrează într-un mod pe care Dumnezeu să-l poată accepta. Am văzut că el se află într-un pericol la fel de mare ca acela în care s-a aflat Moses Hull înainte de a părăsi adevărul. Acesta s-a încrezut în sine. A crezut că avea o atât de mare valoare pentru cauza adevărului, încât aceasta nu se putea lipsi de el. Fratele K gândește în mare parte la fel. Se bazează prea mult pe puterea și pe înțelepciunea lui. Dacă ar putea să-și vadă slăbiciunea așa cum o vede Dumnezeu, nu s-ar mai măguli niciodată și nici nu ar mai simți vreo urmă de triumf. Și dacă nu face din Dumnezeu încrederea și tăria lui, va naufragia în credință la fel de sigur cum a naufragiat Moses Hull. 3M 212.1
În eforturile pe care le face, el nu își primește puterea de la Dumnezeu. Pentru a-și trezi ambiția, se bazează pe o stare de euforie, iar atunci când lucrează doar cu câțiva și nu trăiește acea stare de euforie, își pierde curajul. Când munca devine grea și nu mai este însuflețit de acel entuziasm special, nu se prinde strâns de Dumnezeu și nu devine mai stăruitor în a răzbate prin întuneric, pentru a câștiga biruința. Frate K, adeseori te porți copilărește, ești slab și lipsit de eficiență chiar atunci când ar trebui să fii cel mai puternic. Lucrul acesta ar trebui să fie pentru tine o dovadă că zelul și entuziasmul tău nu vin întotdeauna din sursa potrivită. 3M 212.2
Mi s-a arătat că există un pericol pentru pastorii tineri care se angajează în dezbateri. Ei își îndreaptă mintea către studierea Cuvântului pentru a găsi lucruri controversate, devin sarcastici și, în eforturile lor de a-i combate pe împotrivitori, prea adesea Îl lasă pe Dumnezeu în afara discuției. Entuziasmul dezbaterii le micșorează interesul pentru adunări în care acest stimulent special nu există. Cei care se angajează în dezbateri nu se numără printre lucrătorii cei mai eficienți și cei mai bine pregătiți pentru a zidi cauza lui Dumnezeu. Unii chiar tânjesc după discuții în contradictoriu și preferă acest fel de lucrare oricărei alteia. Ei nu studiază Biblia cu umilință, ca să afle cum să obțină iubirea lui Dumnezeu, așa cum spune Pavel: „...așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință, pentru ca, având rădăcina și temelia pusă în dragoste, să puteți pricepe împreună cu toți sfinții, care este lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea, și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu”. 3M 212.3
Predicatorii tineri ar trebui să evite dezbaterile aprinse, deoarece acestea nu îi ajută să crească în spiritualitate sau în smerenie. În unele cazuri, poate fi necesar să înfrunte într-o dezbatere deschisă un lăudăros mândru care vorbește împotriva adevărului lui Dumnezeu. Dar, în general, aceste polemici, fie ele directe sau în scris, fac mai mult rău decât bine. După o discuție în contradictoriu, asupra pastorului apasă o responsabilitate și mai mare de a păstra interesul ridicat. El trebuie să se ferească de reacția care este posibil să aibă loc după o înflăcărare religioasă și să nu se lase descurajat. 3M 213.1
Oamenii care nu vor să recunoască cerințele Legii lui Dumnezeu, care sunt atât de clare, în general vor urma calea fărădelegii, deoarece au stat atât de mult timp de partea marelui răzvrătit, luptând împotriva Legii lui Dumnezeu, care este temelia guvernării Sale în cer și pe pământ, încât sunt instruiți și iscusiți în această lucrare. În lupta pe care o duc, ei nu vor să-și deschidă ochii sau conștiința în fața luminii, ci își închid ochii, ca să nu fie luminați. Cazul lor este la fel de deznădăjduit cum era cel al iudeilor care nu au văzut lumina pe care le-o adusese Hristos. Minunatele dovezi pe care li le-a dat cu privire la mesianitatea Sa, prin minunile pe care le-a înfăptuit, prin vindecarea bolnavilor, prin învierea morților și prin fapte pe care niciun alt om nu le făcuse sau nu le putea face, în loc să le înmoaie și să le supună inimile și să le învingă prejudecățile rele, le-au inspirat o ură demonică și o furie asemenea aceleia pe care a avut-o Satana, atunci când a fost alungat din cer. Cu cât au avut o lumină mai mare și dovezi mai multe, cu atât ura lor a crescut. Erau hotărâți să înăbușe lumina, dându-L pe Hristos la moarte. 3M 213.2
Cei care urăsc Legea lui Dumnezeu, temelia guvernării Sale în cer și pe pământ, se așază în aceeași poziție cu iudeii cei necredincioși. Puterea lor sfidătoare îi va urmări pe cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și ei vor respinge orice rază de lumină. Și-au încălcat atât de mult timp conștiința, iar inima li s-a împietrit atât de mult, din cauză că au ales întunericul, în locul luminii, încât au ajuns să considere că pentru ei este o virtute ca, pentru a-și atinge obiectivele, să dea o mărturie falsă sau să recurgă aproape la orice ambiguitate și la orice înșelăciune, așa cum au făcut și iudeii, când L-au respins pe Hristos. Argumentul lor este că scopul scuză mijloacele. Practic, ei răstignesc Legea Tatălui, așa cum iudeii L-au răstignit pe Hristos. 3M 213.3
Lucrarea noastră ar trebui să fie aceea de a folosi orice ocazie de a prezenta adevărul în curăția și simplitatea lui, acolo unde există o cât de mică dorință sau un cât de mic interes pentru a auzi motivele credinței noastre. Cei care au insistat în special asupra profețiilor și asupra punctelor teoretice ale credinței noastre trebuie să înceapă fără întârziere să studieze subiectele practice ale Bibliei. Ei trebuie să soarbă mai adânc din izvorul adevărului divin. Trebuie să studieze cu atenție viața lui Hristos și lecțiile Sale de evlavie practică, date pentru binele tuturor și pentru a fi regula de viețuire corectă pentru toți cei care cred în numele Său. Ei trebuie să fie îmbibați de spiritul marelui lor Exemplu și să aibă o înțelegere mai înaltă a vieții sfinte pe care trebuie să o aibă un urmaș al lui Hristos. 3M 214.1
Prin subiectele abordate și prin maniera în care predica, Domnul Hristos a venit în întâmpinarea tuturor categoriilor de oameni. El a stat la masă și a fost găzduit atât în locuințele celor bogați, cât și în ale celor săraci și S-a interesat de preocupările și de ocupațiile oamenilor, ca să poată găsi o cale către inimile lor. Cei învățați și cei cu un intelect strălucit erau mulțumiți și încântați de predicile Sale, și totuși acestea erau atât de clare și de simple, încât puteau fi înțelese și de mintea cea mai umilă. Hristos a folosit orice ocazie pentru a-i instrui pe oameni în legătură cu principiile și cu învățăturile cerești care trebuiau integrate în viețile lor și care aveau să-i deosebească de cei habotnici tocmai prin caracterul lor sfânt și înalt. Aceste lecții de învățătură divină nu sunt prezentate așa cum ar trebui, pentru a influența conștiința oamenilor. Predicile Domnului Hristos le oferă pastorilor care cred adevărul prezent teme și cuvântări care sunt potrivite aproape în orice ocazie. Acesta este un câmp de studiu față de care niciun cercetător al Bibliei nu poate manifesta interes, dacă nu are în inima lui spiritul Învățătorului ceresc. Acestea sunt subiectele pe care Hristos le prezenta tuturor categoriilor sociale. Mii de oameni, cu tot felul de caractere, ocupând cele mai diferite poziții în societate, erau atrași și fermecați de subiectele prezentate înaintea lor. 3M 214.2
Unii dintre pastorii care se află de mult timp în lucrarea de predicare a adevărului prezent au suferit mari eșecuri în eforturile lor. Ei s-au educat pentru a fi niște războinici. Au studiat cu atenție ca să descopere argumente pentru tema aflată în discuție și găsesc o mare plăcere în a folosi subiectele pe care și le-au pregătit. Adevărul lui Dumnezeu este simplu, clar și convingător. Este armonios și, în contrast cu minciuna, strălucește cu claritate și cu frumusețe. Logica lui îl recomandă judecății oricărei inimi care nu este plină de prejudecăți. Predicatorii noștri prezintă argumente ale adevărului pe care le-au primit de-a gata, pregătite de alții, și, dacă nu există piedici, adevărul obține victoria. Dar, mi s-a arătat că, în multe cazuri, sărmanul instrument își asumă meritele victoriei câștigate, iar oamenii, care sunt mai mult lumești decât spirituali, laudă și onorează instrumentul, în timp ce adevărul lui Dumnezeu nu este înălțat pentru biruința obținută. 3M 215.1
În general, cei cărora le place să se angajeze în discuții contradictorii își pierd spiritualitatea. Ei nu se încred în Dumnezeu așa cum ar trebui. Au teoria adevărului pregătită pentru a-și biciui adversarul. Spiritul lui Hristos nu are niciun loc aici. Fiind înarmat cu argumente convingătoare, cel care participă la dezbatere ajunge în curând să se simtă suficient de puternic, încât să-și învingă adversarul, iar Dumnezeu este lăsat în afara discuției. Unii dintre pastorii noștri au făcut din astfel de dispute principala lor preocupare. Atunci când se află în toiul unei discuții aprinse, ei par surescitați, se simt puternici și vorbesc tare, iar, în focul argumentelor, multe lucruri trec în ochii oamenilor drept corecte, când, de fapt, ele sunt cu totul greșite și o rușine pentru cel care s-a făcut vinovat de rostirea unor cuvinte atât de nepotrivite pentru un slujitor al lui Hristos. 3M 215.2
Aceste lucruri au o influență rea asupra pastorilor care mânuiesc adevăruri sfinte, înalte — adevăruri care se vor dovedi, pentru cei care le ascultă, fie o mireasmă de la viață spre viață, fie una de la moarte spre moarte. În general, influența pe care o au aceste polemici asupra pastorilor noștri este de a-i face independenți și îngâmfați. Și aceasta nu este totul. Cei cărora le plac discuțiile în contradictoriu nu sunt potriviți pentru a fi păstori ai turmei. Ei și-au educat mintea să-i combată pe împotrivitori și să fie sarcastici și nu pot să se coboare pentru a veni în întâmpinarea celor cu inima întristată și care au nevoie de mângâiere. În același timp, ei au fost atât de preocupați să-și găsească argumentele, încât au neglijat subiectele practice de care are nevoie turma lui Dumnezeu. Nu cunosc predicile Domnului Hristos, care pătrund în viața de fiecare zi a creștinului, și nu sunt dispuși să le studieze. Ei s-au ridicat mai presus de simplitatea lucrării. Când erau mici în ochii lor, Dumnezeu i-a ajutat; îngerii lui Dumnezeu le-au slujit și au făcut ca eforturile lor să fie încununate de un mare succes în a-i convinge pe bărbați și pe femei cu privire la adevăr. Dar educându-și mintea pentru a susține discuții în contradictoriu, adeseori ei devin aspri și insensibili. Și-au pierdut interesul și compasiunea delicată care ar trebui să însoțească întotdeauna eforturile unui păstor al lui Hristos. 3M 216.1
În general, pastorii care se lansează în dezbateri nu sunt potriviți să ajute oile turmei, atunci când acestea au cel mai mult nevoie de ajutor. Neglijând religia practică în inima și în viața lor, ei nu-și pot învăța turma despre acest lucru. Dacă nu există ceva care să-i incite, ei nu știu cum să lucreze; par secătuiți de puteri. Dacă încearcă să vorbească, parcă nu știu cum să prezinte un subiect care să fie potrivit pentru acea ocazie. Când trebuie să prezinte un subiect care să hrănească turma lui Dumnezeu, care să atingă inimile și să le impresioneze, ei revin la aceleași vechi subiecte, devenite stereotipe, și aduc aceleași argumente tocite, seci și neinteresante. Astfel, în loc de lumină și viață, ei aduc întuneric, și turmei, și sufletului lor. 3M 216.2
Unii dintre pastorii noștri nu cultivă spiritualitatea, ci încurajează o etalare a zelului și o anumită activitate care se bazează pe un fundament nesigur. În acest veac, este nevoie de pastori care să judece lucrurile cu calm și în profunzime, să chibzuiască și să fie devotați, de pastori care să îmbine conștiinciozitatea și credința cu activitatea și cu zelul. Aceste două categorii de calități, chibzuința și devotamentul, pe de o parte, activitatea și zelul, pe de altă parte, trebuie să meargă împreună. 3M 217.1
Pastorii cărora le plac dezbaterile aprinse se numără printre cei mai puțin demni de încredere din mijlocul nostru, deoarece nu te poți baza pe ei, atunci când lucrarea merge greu. Aduceți-i într-un loc unde nu există decât un interes slab, și vor dovedi lipsă de curaj, de zel și de interes real. Ei depind la fel de mult să fie însuflețiți și înviorați de agitația produsă de dezbateri sau de împotriviri, cum depinde alcoolicul de paharul lui. Acești pastori trebuie să se convertească din nou. Ei au nevoie să soarbă adânc din șuvoaiele nesecate care izvorăsc din Stânca veșnică. 3M 217.2
Isus și-a adaptat purtarea având în vedere bunăstarea veșnică a celor păcătoși. El umbla din loc în loc făcând bine. Generozitatea era viața sufletului Său. El nu numai că le făcea bine tuturor celor care veneau la El, apelând la mila Lui, dar îi căuta chiar El cu stăruință. Nu a fost niciodată încântat de aplauze, nici descurajat din cauza criticilor sau a dezamăgirilor. Era plin de curaj chiar și când era întâmpinat cu cea mai mare opoziție sau când avea parte de tratamentul cel mai crud. Cel mai important discurs pe care ni l-a lăsat Inspirația a fost predicat de Hristos în fața unei singure ascultătoare. În timp ce stătea lângă fântână să se odihnească, pentru că era obosit, o femeie samariteană a venit să scoată apă. El a văzut aici o ocazie de a ajunge la mintea ei și, prin ea, la mintea altor samariteni, care trăiau într-un mare întuneric și într-o mare rătăcire. Deși obosit, El i-a prezentat adevărurile legate de Împărăția Sa spirituală, adevăruri care au impresionat-o pe această femeie păgână, trezindu-i o mare admirație pentru Hristos. Ea a alergat să le dea de veste tuturor: „Veniți de vedeți un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?” Mărturia acestei femei i-a convertit pe mulți la credința în Hristos. Prin declarația ei, mulți au venit să audă ei înșiși și au crezut din pricina cuvântului Său. 3M 217.3
Oricât de mic ar fi numărul ascultătorilor interesați, dacă inima este atinsă și mintea este convinsă, aceștia pot, ca și femeia samariteană, să ducă o veste care va trezi interesul a sute de alți oameni, care vor dori să cerceteze ei înșiși, în mod personal. În timp ce lucrați în diferite locuri pentru a trezi interesul, vor apărea multe descurajări; dar, dacă la început va părea că acest interes este mic, aceasta nu este o dovadă că v-ați greșit datoria sau locul în care să lucrați. Dacă interesul crește constant, iar oamenii acționează pe baza a ceea ce au înțeles, nu din impuls, ci din principiu, interesul este mult mai sănătos și mai durabil, decât atunci când se creează dintr-odată un mare entuziasm, un mare interes, iar sentimentele sunt stârnite în urma ascultării unei polemici, a unei dezbateri aprinse între susținătorii ambelor păreri, pro sau contra adevărului. Se stârnește astfel o opoziție înverșunată, se ocupă poziții de luptă și se iau decizii rapide. Rezultatul este o stare de lucruri plină de patimă. Lipsesc judecata calmă și chibzuința. Lăsați ca acest entuziasm să se stingă sau să se ajungă la o reacție în urma unei administrări nechibzuite a situației, și interesul nu va mai putea fi trezit niciodată. Sentimentele și simpatiile oamenilor au fost stârnite, dar conștiința lor nu a fost convinsă, inima lor nu a fost zdrobită și smerită înaintea lui Dumnezeu 3M 218.1
În prezentarea adevărului nepopular, care implică o cruce grea, predicatorii trebuie să fie atenți ca fiecare cuvânt al lor să fie așa cum l-ar dori Dumnezeu. Cuvintele lor nu trebuie să fie niciodată tăioase. Ei trebuie să prezinte adevărul cu umilință, cu cea mai profundă iubire pentru suflete și cu dorința sinceră pentru mântuirea lor, și să lase ca adevărul însuși să fie tăietor. Nu trebuie să-i sfideze pe pastorii care aparțin altor confesiuni religioase și nici să caute să provoace o dezbatere. Nu trebuie să adopte o poziție asemănătoare celei a lui Goliat, când acesta a sfidat oștirile lui Israel. Israel nu l-a sfidat pe Goliat, ci Goliat s-a lăudat cu mândrie împotriva lui Dumnezeu și împotriva poporului Său. Sfidarea, lauda îngâmfată și batjocura vor veni din partea împotrivitorilor adevărului, care adoptă poziția lui Goliat, dar nimic din acest spirit nu trebuie să se vadă în cei pe care Dumnezeu i-a trimis să proclame ultimul mesaj de avertizare pentru o lume condamnată. 3M 218.2
Goliat s-a încrezut în armura lui. El a îngrozit armata lui Israel prin laudele lui sfidătoare, înfricoșătoare, în timp ce-și etala extraordinara armură, care era puterea lui. În umilința și în zelul lui pentru Dumnezeu și pentru poporul din care făcea parte, David s-a oferit să-l înfrunte pe acest lăudăros. Saul a fost de acord și l-a îmbrăcat pe David cu propria lui armură regească, dar acesta nu a fost de acord să o poarte. A dezbrăcat armura regelui, pentru că nu era obișnuit cu ea. El era obișnuit cu Dumnezeu și, încrezându-se în El, câștigase victorii deosebite. Dacă ar fi îmbrăcat armura lui Saul, ar fi dat impresia că era un războinic, când el era doar micul David, care avea grijă de oi. El nu voia să fie acordat vreun merit armurii lui Saul, pentru că încrederea lui era în Domnul Dumnezeul lui Israel. A ales câteva pietricele din pârâu și, cu praștia și cu toiagul, singurele lui arme, a pornit înainte, în numele Dumnezeului lui Israel, să-l înfrunte pe războinicul înarmat. 3M 219.1
Goliat l-a desconsiderat pe David, deoarece înfățișarea lui era cea a unui tânăr simplu, neinstruit în ale războiului. Goliat a început să-l înjure și să-l blesteme pe David în numele dumnezeilor lui. El considera că era o insultă la adresa demnității lui să fie înfruntat de un adolescent care nici măcar nu purta armură. A început să se laude cu ceea ce avea de gând să-i facă. Pe David nu l-a deranjat faptul că era considerat și tratat ca un inferior, nici nu a tremurat la auzul teribilelor amenințări, ci a răspuns: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliță și cu pavăză, iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oștirilor, în Numele Dumnezeului oștirii lui Israel, pe care ai ocărât-o.” David îi spune lui Goliat că, în numele Domnului, va face chiar acele lucruri cu care Goliat îl amenințase pe el. „Și toată mulțimea aceasta va ști că Domnul nu mântuiește nici prin sabie, nici prin suliță. Căci biruința este a Domnului. Și El vă dă în mâinile noastre.” 3M 219.2
Pastorii noștri nu trebuie să sfideze și să provoace disputa. Lăsați ca sfidarea să vină din partea împotrivitorilor adevărului lui Dumnezeu. Mi-a fost arătat că fratele K și alți pastori s-au comportat mai mult ca Goliat. Și apoi, după ce au avut îndrăzneala și au provocat discuția în contradictoriu, s-au încrezut în argumentele lor, așa cum Saul voia ca David să se încreadă în armura lui. Ei nu s-au încrezut în 3M 219.3
Dumnezeul lui Israel, așa cum s-a încrezut David, și nu au făcut din El tăria lor. Au pornit înainte încrezători și lăudăroși, ca Goliat, preamărindu-se pe ei înșiși și neascunzându-se în spatele lui Isus. Știau că adevărul este puternic și, de aceea, nu și-au smerit inimile și nu s-au lăsat, cu credință, în mâinile lui Dumnezeu, ca El să dea adevărului biruința. S-au lăsat cuprinși de euforie, și-au pierdut echilibrul și, adeseori, discuțiile purtate nu au fost încununate de succes, iar rezultatul a fost spre răul sufletului lor și al sufletelor altora. 3M 220.1
Mi s-a arătat că unii dintre pastorii noștri tineri au făcut o adevărată pasiune pentru dezbateri și că, dacă nu își vor da seama de pericolul în care se află, lucrul acesta se va dovedi o cursă pentru ei. Mi s-a arătat că fratele L este într-un mare pericol. El își educă mintea într-o direcție greșită. Este în pericol să se ridice mai presus de simplitatea lucrării. Dacă, asemenea lui David, atunci când i s-a oferit armura lui Saul, va avea înțelepciunea de a o refuza pentru că nu a încercat-o și nu se încrede în ea, va putea să-și revină înainte de a ajunge prea departe. Acești predicatori tineri trebuie să studieze nu numai învățăturile teoretice ale Domnului Hristos, ci și pe cele practice și să învețe de la Isus pentru a avea harul, blândețea, umilința și spiritul Său smerit. Dacă ei, asemenea lui David, ajung în situația ca lucrarea lui Dumnezeu să îi solicite într-adevăr să se confrunte cu cineva care îl sfidează pe Israel și dacă ei merg în puterea lui Dumnezeu, încrezându-se pe deplin în El, El îi va trece cu bine prin acea încercare și cauza adevărului Său va triumfa glorios. Hristos ne-a dat un exemplu. „Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului și se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: «Domnul să te mustre!»” 3M 220.2
Atunci când un predicator părăsește poziția pe care ar trebui să o ocupe întotdeauna și se coboară la o atitudine comică, pentru a-i provoca pe ceilalți să râdă de adversarul lui, sau când este sarcastic și tăios și își bate joc de acesta, el face ceea ce Mântuitorul lumii nu a îndrăznit să facă, deoarece se așază pe terenul vrăjmașului. Pastorii care luptă cu împotrivitorii adevărului lui Dumnezeu nu au de luptat doar cu oamenii, ci și cu Satana și cu oștirea lui de îngeri răi. Satana este atent, căutând orice ocazie pentru a obține avantaj asupra pastorilor care susțin adevărul, iar atunci când aceștia încetează să-și pună toată încrederea în Dumnezeu, iar cuvintele lor nu sunt în spiritul iubirii lui Hristos, îngerii lui Dumnezeu nu pot să-i întărească și să-i lumineze. Ei îi lasă în puterea lor proprie, iar îngerii cei răi îi înconjoară cu întunericul lor. Din această cauză, împotrivitorii adevărului par să câștige uneori avantaj, iar dezbaterea face mai mult rău decât bine. 3M 220.3
Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să se apropie mai mult de El. Frații K, L, M și N trebuie să caute mai degrabă să cultive evlavia personală, decât să-și încurajeze pasiunea pentru polemică. Ei trebuie să caute să devină păstori ai turmei, în loc să se pregătească pentru a stârni agitație și pentru a manipula sentimentele oamenilor. Acești frați sunt în pericol să se bazeze mai mult pe popularitatea și pe succesul lor în fața oamenilor, ca niște susținători inteligenți ai dezbaterilor aprinse, decât ca niște lucrători umili, blânzi și credincioși, care sunt urmași devotați ai lui Hristos, lucrând împreună cu El. 3M 221.1
_____________________________________