Mărturii III

67/100

Răzvrătiții pier

În îngâmfarea lui și în încrederea prea mare pe care o avea în sine, Core a chemat toată adunarea lui Israel împotriva lui Moise și a lui Aaron „la ușa cortului întâlnirii. Atunci slava Domnului s-a arătat întregii adunări. Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și a zis: «Despărțiți-vă din mijlocul acestei adunări, și-i voi topi într-o clipă.» Ei au căzut cu fețele la pământ și au zis: «Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit, și să Te mânii împotriva întregii adunări?» Domnul a vorbit lui Moise și a zis: «Vorbește adunării și spune-i: Dați-vă la o parte din preajma locuinței lui Core, Datan și Abiram!” Moise s-a sculat și s-a dus la Datan și Abiram; și bătrânii lui Israel au mers după el. A vorbit adunării și a zis: «Depărtați-vă de corturile acestor oameni răi și nu vă atingeți de nimic din ce este al lor, ca să nu pieriți odată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor.» Ei s-au depărtat din preajma locuinței lui Core, Datan și Abiram. Datan și Abiram au ieșit afară și au stat la ușa corturilor lor cu nevestele, copiii și pruncii lor. Moise a zis: «Iată cum veți cunoaște că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri și că nu lucrez din capul meu. Dacă oamenii aceștia vor muri cum mor toți oamenii și dacă vor avea aceeași soartă ca toți oamenii, nu m-a trimis Domnul; dar dacă Domnul va face un lucru nemaiauzit, dacă pământul își va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, așa încât se vor coborî de vii în locuința morților, atunci veți ști că oamenii aceștia au hulit pe Domnul.»” Când Moise a încetat de vorbit, pământul s-a deschis și corturile lor și tot ce le aparținea au fost înghițite. Ei au căzut de vii în adânc și pământul s-a închis deasupra lor și au pierit din mijlocul adunării. 3M 349.3

Când copii lui Israel au auzit strigătele celor care piereau, au fugit la o mare depărtare de ei. Știau că și ei erau vinovați într-o anumită măsură, deoarece acceptaseră acuzațiile aduse împotriva lui Moise și a lui Aaron, și se temeau că aveau să piară și ei împreună cu cei pedepsiți. Dar judecățile lui Dumnezeu încă nu se încheiaseră. Din norul de slavă a ieșit un foc și i-a mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbați care arseseră tămâie. Aceștia erau căpetenii, ceea ce însemna că, în general, erau bărbați cu o bună judecată și cu influență în adunare, bărbați cu reputație. Ei erau foarte respectați, iar sfatul și părerea lor fuseseră adesea căutate în situații dificile. Cu toate acestea, au fost afectați de o influență rea și au devenit invidioși, geloși și răzvrătiți. Nu au pierit împreună cu Core, cu Datam și cu Abiram, pentru că nu fuseseră ei cei care inițiaseră răzvrătirea. Au fost primii care au văzut sfârșitul liderilor răzvrătirii și au avut ocazia să se pocăiască de nelegiuirea lor. Dar ei nu s-au împăcat cu nimicirea acelor oameni răi, astfel că mânia lui Dumnezeu a venit și asupra lor și i-a nimicit și pe ei. 3M 350.1

„Domnul i-a vorbit lui Moise și i-a zis: «Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să scoată cădelnițele din foc și să lepede focul din ele, căci sunt sfințite. Cu cădelnițele acestor oameni care au păcătuit și au ispășit păcatul cu viața lor, să se facă niște plăci întinse, cu care să se acopere altarul. Fiindcă au fost aduse înaintea Domnului și sunt sfințite, să slujească de aducere aminte copiilor lui Israel.»” 3M 350.2