Mărturii III

Caracterul pus la probă

Când a auzit cuvintele lui Core, Moise a fost cuprins de durere și a căzut cu fața la pământ înaintea poporului: „A vorbit lui Core și la toată ceata lui și a zis: «Mâine, Domnul va arăta cine este al Lui și cine este sfânt și-l va lăsa să se apropie de El; va lăsa să se apropie de El pe acela pe care-l va alege. Iată ce să faceți: luați cădelnițe, Core și toată ceata lui. Mâine, puneți foc în ele, și puneți tămâie pe el înaintea Domnului. Acela pe care-l va alege Domnul, va fi sfânt. Destul, copiii lui Levi.” Moise a zis lui Core: «Ascultați dar copiii lui Levi! Prea puțin lucru este oare pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a ales din adunarea lui Israel, lăsându-vă să vă apropiați de El, ca să fiți întrebuințați la slujba cortului Domnului și să vă înfățișați înaintea adunării ca să-I slujiți? V-a lăsat să vă apropiați de El pe tine și pe toți frații tăi, pe copiii lui Levi, și acum mai voiți și preoția? De aceea te aduni tu și ceata ta împotriva Domnului! Căci cine este Aaron, ca să cârtiți împotriva lui?»” Moise le-a spus că Aaron nu-și atribuise singur nicio slujbă, că Dumnezeu îl așezase în acea slujbă sfântă. 3M 347.1

Datan și Abiram au spus: „N-ajunge că ne-ai scos dintr-o țară unde curge lapte și miere ca să ne faci să murim în pustie, de vrei să mai și stăpânești peste noi? Ce bine ne-ai mai dus într-o țară unde curge lapte și miere și ce bine ne-ai mai dat în stăpânire ogoare și vii! Crezi că poți să iei ochii oamenilor? Nu ne suim!” 3M 347.2

Ei l-au acuzat pe Moise că din cauza lui nu intraseră în Țara Făgăduită. Au spus că nu Dumnezeu Se purtase așa cu ei, că nu El spusese că vor trebui să moară în pustie și ei nu aveau să creadă niciodată că El spusese așa ceva; Moise fusese cel care spusese acest lucru, nu Domnul, și totul fusese aranjat de Moise, ca să nu-i ducă niciodată în țara Canaan. Au vorbit despre faptul că el îi scosese dintr-o țară unde curgea lapte și miere. În răzvrătirea lor oarbă, ei au uitat de suferințele prin care trecuseră în Egipt și de plăgile pustiitoare aduse asupra acelei țări. Acum îl acuzau pe Moise că îi scosese dintr-o țară bună, ca să-i omoare în pustie pentru ca el să se îmbogățească apoi cu averile lor. L-au întrebat pe Moise, într-un mod insolent, dacă într-adevăr considera că nu era nimeni, în toată adunarea lui Israel, suficient de înțelept ca să-și dea seama de adevăratele lui motive și să-i descopere înșelăciunea sau dacă se gândea că toți aveau să se supună și să se lase conduși de el încoace și-ncolo, ca niște oameni orbi, la bunul său plac, când spre Canaan, când înapoi spre Marea Roșie și Egipt. Ei au rostit aceste cuvinte înaintea adunării și au refuzat categoric să mai recunoască autoritatea lui Moise și a lui Aaron. 3M 348.1

Moise a fost profund afectat de aceste acuzații nedrepte. El I s-a adresat lui Dumnezeu înaintea poporului, pentru ca Dumnezeu să confirme dacă el acționase vreodată arbitrar, și L-a implorat să fie judecătorul lui. În general, poporul era nemulțumit și influențat de modul denaturat în care le prezentase Core lucrurile. „Moise i-a zis lui Core: «Tu și toată ceata ta, mâine să fiți înaintea Domnului, tu și ei, împreună cu Aaron. Luați-vă fiecare cădelnița lui, puneți tămâie în ea, și aduceți fiecare înaintea Domnului cădelnița lui: două sute cincizeci de cădelnițe; tu și Aaron, să vă luați și voi fiecare cădelnița lui.» Și-au luat fiecare cădelnița, au pus foc în ea, au pus tămâie în foc și au stat la ușa cortului întâlnirii, împreună cu Moise și Aaron.” 3M 348.2

Core și ceata lui, care, în încrederea pe care o aveau în ei înșiși, aspirau la preoție, și-au luat chiar cădelnițele și s-au așezat în ușa cortului, împreună cu Moise. Core cultivase atât de mult invidia și răzvrătirea, până când a ajuns să se înșele singur și să creadă cu adevărat că întreaga adunare era alcătuită din oameni neprihăniți și că Moise era un conducător tiran, care insista mereu asupra necesității ca adunarea să se sfințească, deși nu era nevoie de lucrul acesta, întrucât erau deja sfinți. 3M 349.1

Acești răzvrătiți îi măguliseră și îi amăgiseră pe cei mai mulți din popor să creadă că stăteau bine, că erau în regulă și că toate necazurile prin care trecuseră erau din cauza lui Moise, conducătorul lor, care le amintea mereu de păcatele lor. Poporul credea că, dacă i-ar fi condus Core și i-ar fi încurajat, scoțându-le în evidență faptele de neprihănire, în loc să le amintească greșelile și eșecurile, ar fi avut parte de o călătorie foarte liniștită și plăcută, iar el i-ar fi condus, fără îndoială, nu încoace și-ncolo prin pustie, ci în Țara Făgăduită. Ei au spus că Moise, nu Domnul le spusese că nu puteau să intre în țară. 3M 349.2