Mărturii II

41 —Adevărata convertire

Stimate frate P, 2M 290.1

în timp ce eram la __________, cu un an în urmă, noi am lucrat pentru binele tău. Îmi fuseseră arătate pericolele în care te aflai și eram dornici să te salvăm; dar vedem că tu nu ai avut puterea să duci la îndeplinire hotărârile luate acolo. Sunt tulburată cu privire la problema aceasta și mă tem că nu am fost atât de credincioasă, cât ar fi trebuit să fiu, în a aduce înaintea ta tot ceea ce știam cu privire la cazul tău. Am reținut anumite lucruri față de tine. În timp ce mă aflam la Battle Creek, în iunie, mi-a fost arătat din nou că tu nu făceai niciun progres și aceasta din cauză că nu lași urme curate în spatele tău. Nu te bucuri de religie. Te-ai îndepărtat de Dumnezeu și de neprihănire. Ai căutat fericirea pe o cale greșită, în plăceri interzise și nu ai avut curajul moral de a-ți mărturisi și părăsi păcatele, ca să poți găsi îndurare. 2M 290.2

Nu ai privit păcatul ca fiind hidos în ochii lui Dumnezeu și nu l-ai îndepărtat; nu ai făcut o lucrare conștiincioasă, completă, iar atunci când vrăjmașul a venit cu ispitele lui, nu i te-ai împotrivit. Dacă ai fi înțeles cât de respingător este păcatul în ochii lui Dumnezeu, nu ai fi cedat ispitei atât de repede. Tu nu ai fost convertit pe deplin, astfel încât să ai oroare de viața ta de păcat și de nebunie. Păcatul încă ți se părea plăcut și erai înclinat să cedezi în fața plăcerilor înșelătoare. În adâncul sufletului tău, nu erai convertit și în curând ai pierdut ceea ce câștigaseși. 2M 290.3

În cazul tău, ca și în cazul multor altora, vanitatea personală a fost o piedică deosebită. Dintotdeauna ți-a plăcut lauda. Aceasta a fost o cursă pentru tine. Pretinșii tăi prieteni arătau că societatea ta le face o plăcere deosebită și lucrul acesta te satisfăcea. Femei slabe de minte și gata să se lase înduioșate te lăudau și păreau încântate de societatea ta, iar tu simțeai asupra ta o putere fascinantă în compania lor. Nu ți-ai dat seama că, în timp ce iroseai în căutare de plăceri acele ore care aparțineau familiei tale, Satana își țesea plasa în jurul picioarelor tale. 2M 290.4

Satana a pregătit ispite pentru fiecare pas din viața ta. Tu nu ești atât de econom cu banii pe cât ar trebui să fii. Urăști zgârcenia. Lucrul acesta este bun; dar tu treci în extrema cealaltă și purtarea ta este caracterizată de risipă. Prin hrănirea celor cinci mii, Hristos i-a învățat pe ucenicii Săi o lecție. El a făcut o mare minune și a hrănit acea mulțime imensă cu cinci pâini și doi peștișori. După ce toți au fost săturați, El nu a privit cu indiferență firimiturile rămase, ca și când ar fi fost sub demnitatea Lui să le ia în seamă. El, care a avut puterea de a săvârși o minune atât de remarcabilă și să dea hrană unei mulțimi atât de numeroase, le-a spus ucenicilor: „Strângeți firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic”. Aceasta este o lecție pentru noi toți, o lecție pe care nu ar trebui să o desconsiderăm. 2M 291.1

În fața ta stă o lucrare importantă și nu-ți poți permite să mai pierzi vreo clipă, înainte de a te angaja în ea. Frate P, sunt îngrijorată din cauza ta, dar știu că Dumnezeu încă te iubește, deși purtarea ta este inconsecventă. Dacă nu ar fi avut o dragoste deosebită față de tine, nu mi-ar fi prezentat mie pericolele în care te afli. Te-ai angajat în glume și în distracții, alături de bărbați și de femei care nu se tem de Dumnezeu. Femei slabe de minte și lipsite de principii te-au reținut în prezența lor și tu erai ca o pasăre fermecată. Păreai fascinat de aceste persoane superficiale. Îngerii lui Dumnezeu erau pe urmele tale și înregistrau cu credincioșie orice faptă greșită, orice ocazie în care te îndepărtai de pe calea virtuții. 2M 291.2

Da, fiecare faptă a ta, oricât de în ascuns ai crezut că ai comis-o, a fost descoperită înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Hristos și înaintea îngerilor sfinți. Este scrisă o carte cu privire la toate faptele fiilor oamenilor. Niciun punct din acest raport nu poate fi ascuns. Pentru călcătorul de Lege există o singură prevedere. Pocăința plină de credincioșie, mărturisirea păcatului și credința în sângele curățitor al lui Hristos vor aduce iertarea, și în dreptul numelui lui va fi scris „iertat”. 2M 292.1

O, frate! Dacă ai fi făcut o lucrare completă acum un an, nu ar mai fi fost nevoie ca prețiosul an care a trecut să fie mai rău decât o pagină goală. Cunoșteai voia Stăpânului tău, dar nu ai împlinit-o. Te afli într-o stare periculoasă. Sensibilitatea ta față de lucrurile spirituale este tocită; ți-ai înăbușit conștiința. Influența ta nu este spre a aduna, ci spre a risipi. Nu ai niciun interes pentru practicile religioase. Nu ești un om fericit. Soția ta s-ar alătura poporului lui Dumnezeu, dacă tu nu i-ai mai sta în cale. Ea are nevoie de ajutor. Vrei să realizați această lucrare împreună? 2M 292.2

În iunie care a trecut, am văzut că singura ta speranță de a rupe lanțul robiei era să te separi de anturajul tău. Tu ai cedat ispitelor lui Satana până când ai ajuns un om slab. Erai iubitor de plăceri mai mult decât iubitor de Dumnezeu și mergeai repede pe un drum la vale. Sunt dezamăgită că ai rămas în aceeași stare de indiferență în care te afli de ani de zile. Tu ai cunoscut și ai experimentat dragostea lui Dumnezeu și era plăcerea ta să împlinești voia Lui. Găseai plăcere în studierea Cuvântului lui Dumnezeu. Erai punctual la întâlnirile de rugăciune. Mărturia ta era dintr-o inimă care simțea influența însuflețitoare a dragostei lui Hristos. Dar ți-ai pierdut dragostea dintâi. 2M 292.3

Acum, Dumnezeu te cheamă să te pocăiești, să fii plin de zel în lucrare. Fericirea ta veșnică va fi determinată de calea pe care vei alege acum să o urmezi. Poți să respingi invitația harului care îți este adresată acum? Poți să-ți alegi propria cale? Îți vei încuraja vanitatea și mândria și, în cele din urmă, îți vei pierde sufletul? Cuvântul lui Dumnezeu] ne spune clar că puțini vor fi mântuiți și că un mare număr, chiar și dintre cei chemați, se vor dovedi nevrednici de viața veșnică. Ei nu vor avea parte de cer, ci își vor primi plata cu Satana și vor avea parte de moartea a doua. 2M 292.4

Bărbați și femei pot să scape de această sentință, dacă vor. Este adevărat că Satana este marele inițiator al păcatului, dar omul nu are nicio scuză pentru a păcătui, deoarece [Satana] nu-i poate forța pe oameni să facă răul. El îi ispitește să-l facă și are grijă ca păcatul să pară atrăgător și plăcut, dar este nevoit să lase la libera lor alegere, dacă îl vor comite sau nu. El nu-i forțează pe oameni să devină alcoolici, nici nu-i obligă să lipsească de la adunările religioase, ci le prezintă ispite într-un mod care să-i atragă să facă răul, iar omul este un agent moral liber, care poate să accepte sau să refuze. 2M 293.1

Convertirea este o lucrare pe care mulți nu o apreciază. Nu este o chestiune măruntă să transformi o minte pământească și iubitoare de păcat și să o faci să înțeleagă dragostea de nedescris a lui Hristos, farmecul harului Său și desăvârșirea lui Dumnezeu, astfel încât sufletul să fie îmbibat de dragoste divină și captivat de tainele cerești. Atunci când omul ajunge să înțeleagă aceste lucruri, viața lui din trecut i se pare dezgustătoare și odioasă. El urăște păcatul și, zdrobindu-și inima înaintea lui Dumnezeu, acceptă ca Hristos să fie viața și bucuria sufletului său. El renunță la plăcerile de mai înainte. Are o minte nouă, plăceri noi, un interes nou și o voință nouă; mâhnirile, dorințele și dragostea lui, toate sunt noi. Pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșenia vieții, care înainte erau preferate în locul lui Hristos, acum sunt părăsite, iar Hristos este farmecul vieții, cununa bucuriei lui. Cerul, care cândva nu prezenta nicio atracție, acum este privit în bogăția și slava lui, iar omul îl contemplă ca pe căminul lui viitor, unde Îl va vedea, Îl va iubi și Îl va lăuda pe Cel care l-a răscumpărat cu sângele Său prețios. 2M 293.2

Lucrările sfințirii, care păreau monotone și obositoare, acum sunt încântarea lui. Cuvântul lui Dumnezeu, care era plictisitor și neinteresant, acum este ales ca studiu și sfetnic de încredere. El reprezintă o scrisoare care i-a fost scrisă de Dumnezeu, purtând inscripția Celui Veșnic. Gândurile, cuvintele și faptele lui sunt supuse acestei reguli și puse la probă. El tremură în fața poruncilor și a avertizărilor pe care acesta le conține și, în același timp, se prinde ferm de făgăduințele lui și își întărește sufletul asimilându-l. Acum alege societatea celor evlavioși, iar cei nelegiuiți, de compania cărora se bucura cândva, nu-i mai fac plăcere. Plânge pentru păcatele lor, de care altădată râdea. Iubirea de sine și vanitatea sunt părăsite, iar el trăiește pentru Dumnezeu și este bogat în fapte bune. Aceasta este sfințirea pe care o cere Dumnezeu. El nu va accepta nimic mai puțin decât aceasta. 2M 294.1

Te rog, frate, să-ți cercetezi inima cu seriozitate și să te întrebi: „Pe ce cale merg eu și unde mă va conduce această cale?” Ai motive să te bucuri că viața nu ți-a fost curmată pe când nu aveai nicio speranță sigură pentru viața veșnică. Ferească Dumnezeu să mai neglijezi această lucrare și să pieri în păcatele tale. Nu-ți amăgi sufletul cu speranțe false. Nu vezi nicio altă cale de a te întoarce, în afară de una, care este atât de umilă, încât nu poți consimți să o accepți. Hristos îți adresează chiar ție, fratele meu greșit, un mesaj al harului: „Vino, căci toate lucrurile sunt gata”. Dumnezeu este gata să te accepte și să-ți ierte toate nelegiuirile, doar să vii. Chiar dacă ai fost un fiu risipitor, despărțindu-te de Dumnezeu și rămânând atât de multă vreme departe de El, Domnul îți va ieși în întâmpinare chiar și acum. Da, Maiestatea cerului te invită să vii la El, ca să ai viață. Hristos este gata să te curețe de păcat, dacă te vei sprijini pe El. Ce ai avut de câștigat slujind păcatului? Ce beneficiu ai avut slujind firii pământești și diavolului? Plata pe care ai primit-o nu este ea aproape nimic? O, întoarce-te, întoarce-te, de ce vrei să mori? 2M 294.2

Ai multe sentimente de vinovăție, multe mustrări de conștiință chinuitoare. Ai avut atâtea planuri și ai făcut atâtea promisiuni și totuși șovăi, și nu vii la Hristos ca să ai viață. O, dacă inima ta ar fi impresionată de solemnitatea acestui timp, ca să te întorci și să trăiești! Nu auzi tu glasul Adevăratului Păstor, în acest mesaj? Cum poți să nu-l asculți? Nu încerca să te joci cu Dumnezeu, ca nu cumva să te lase să-ți urmezi căile tale strâmbe. În fața ta stă viața sau moartea. Ce vei alege? Este un lucru teribil să te lupți cu Dumnezeu și să te împotrivești rugăminților Lui stăruitoare. Poți să ai dragostea lui Dumnezeu, arzând pe altarul inimii tale așa cum ai simțit-o cândva. Poți să ai comuniune cu Dumnezeu, așa cum ai avut în trecut. Dacă vei lăsa urme curate în urma ta, vei putea să cunoști din nou bogățiile harului Său, iar chipul tău va exprima din nou dragostea Sa. 2M 295.1

Nu ți se cere să-ți mărturisești păcatele și greșelile înaintea celor care nu ți le cunosc. Nu este datoria ta să publici o mărturisire care să-i facă să triumfe pe cei necredincioși; dar celor cărora este potrivit să le mărturisești, care nu vor profita de greșelile tale, mărturisește-le conform Cuvântului lui Dumnezeu și lasă-i să se roage pentru tine, iar Dumnezeu îți va accepta lucrarea și te va vindeca. De dragul sufletului tău, fii stăruitor în a face o lucrare completă pentru veșnicie. Lasă-ți deoparte mândria și vanitatea și fă o lucrare sinceră. Întoarce-te la turmă. Păstorul așteaptă să te primească. Pocăiește-te și îndeplinește aceste prime lucrări, ca să fii din nou primit de Dumnezeu. 2M 295.2