Mărturii II

39 — Înșelăciunea bogățiilor

Dragă soră M, 2M 267.1

Când Domnul mi-a arătat cazul tău, am fost îndreptată cu mulți ani în urmă, când ai început să crezi în apropiata venire a lui Hristos. Îl așteptai cu dor și Îi iubeai arătarea pe nori. 2M 267.2

Soțul tău era un om afectuos din fire, cu înclinații nobile; dar s-a încrezut în propria putere, care era de fapt slăbiciune. Nu a simțit nevoia să facă din Dumnezeu tăria lui. Băuturile alcoolice i-au amorțit creierul și, în cele din urmă, i-au paralizat puterile minții. Și-a sacrificat maturitatea spirituală pentru a-și satisface setea de băuturi tari. 2M 267.3

Ai suferit împotrivire și abuz, dar Dumnezeu a fost sursa ta de putere. Cât timp te-ai încrezut în El, El te-a susținut și nu a permis ca încercările prin care ai trecut să te copleșească. De câte ori îngerii cerești te-au întărit, atunci când erai descurajată, aducându-ți aminte cu claritate pasaje din Scriptură care vorbesc despre dragostea statornică a lui Dumnezeu, dovedind că bunătatea Sa iubitoare nu se schimbă niciodată! Sufletul tău s-a încrezut în Dumnezeu. Mâncarea și băutura ta erau să împlinești voia Tatălui ceresc. Uneori aveai o încredere fermă în făgăduințele lui Dumnezeu și apoi, din nou, credința îți era încercată la maximum. Căile lui Dumnezeu ți se păreau de neînțeles, deși în majoritatea timpului aveai dovada că El privea la suferința ta și nu îngăduia ca asupra ta să fie puse poveri mai mari decât puteai să porți. 2M 267.4

Domnul a văzut că aveai nevoie să fii pregătită pentru Împărăția Sa cerească. El nu te-a lăsat în cuptorul încercărilor atât de mult încât focul să te mistuie. Asemenea celui care rafinează și purifică argintul, El Și-a păstrat privirea îndreptată asupra ta, supraveghind procesul de curățire până când ai ajuns să-Și poată vedea chipul reflectat în tine. Cu toate că ai simțit de multe ori flacăra suferinței aprinzându-se asupra ta și uneori ai crezut că te va mistui, totuși bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu față de tine a fost la fel de mare în acele momente, ca și atunci când erai liberă în spirit și biruitoare în El. Cuptorul avea scopul de a curăți și rafina, nu de a mistui și distruge. 2M 268.1

Te-am văzut luptându-te cu sărăcia, căutând să te susții pe tine și pe copii. De multe ori, nu știai ce să faci; viitorul părea întunecat și nesigur. În nenorocirea ta, ai strigat către Domnul, iar El te-a mângâiat și te-a ajutat și raze de speranță au strălucit în jurul tău. Cât de prețios a fost Dumnezeu pentru tine în acele momente! Cât de dulce, dragostea Lui mângâietoare! Ai simțit că aveai o comoară prețioasă adunată în ceruri. Când ai văzut care va fi răsplata îndureraților copii ai lui Dumnezeu, ce consolare a fost pentru tine să simți că puteai să Îl numești Tatăl tău! 2M 268.2

În realitate, situația ta era mai rea decât dacă ai fi fost văduvă. Inima ta era chinuită de calea nelegiuită aleasă de soțul tău. Dar persecuțiile venite din partea lui, amenințările și violența nu te-au făcut să te încrezi în propria înțelepciune și să-L uiți pe Dumnezeu. Departe de tine lucrul acesta; tu ți-ai recunoscut slăbiciunea și faptul că nu erai în stare să-ți porți poverile și, în slăbiciunea ta conștientă, ai simțit ușurare aducându-ți poverile la Isus, marele Purtător de poveri. Cum te-ai bucurat de fiecare rază de lumină a prezenței Sale! Cât de puternică te-ai simțit adesea, în puterea Lui! Când furtuna persecuției și a cruzimii a izbucnit pe neașteptate asupra ta, Domnul nu te-a lăsat să fii copleșită, ci, în acele momente de încercare, ai primit putere, liniște și pace, pe care le-ai considerat a fi cu adevărat o minune. 2M 268.3

Când asupra ta au fost aruncate acuzații și batjocuri mai pline de cruzime decât sulițele și săgețile, influența Duhului lui Dumnezeu a lucrat asupra inimii tale și te-a făcut să vorbești calm, fără patimă. Nu a fost ceva firesc să te porți astfel, ci a fost roada Duhului lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu ți-a întărit credința în mijlocul amărăciunii provocate de toate acele speranțe amânate. Harul te-a întărit pentru luptă și pentru greutăți și te-a făcut biruitoare. Harul te-a învățat să te rogi, să iubești și să te încrezi, în ciuda împrejurărilor nefavorabile în care te aflai. Când, în repetate rânduri, ai văzut că rugăciunile tale primeau răspuns într-un mod special, nu ai considerat că aceasta se datora vreunui merit al tău, ci ai știut că motivul era nevoia ta disperată de ajutor. Nevoia ta a fost ocazia lui Dumnezeu. În acele zile de necaz, viața ta a stat în a te încrede în Dumnezeu, iar manifestările Lui speciale de izbăvire, atunci când te aflai în cele mai grele situații, au fost pentru tine asemenea unor oaze în deșert pentru călătorul slăbit și obosit. 2M 269.1

Domnul nu te-a lăsat să pieri. El ți-a ridicat adesea prieteni să te ajute, tocmai atunci când te așteptai cel mai puțin. Îngerii lui Dumnezeu ți-au slujit, conducându-te pas cu pas pe calea cea aspră. Erai apăsată de sărăcie, dar aceasta era cea mai mică dintre dificultățile cu care te confruntai. Atunci când N și-a exercitat puterea ca să abuzeze de tine și să-ți facă rău, ai simțit că paharul pe care trebuia să îl bei era cu adevărat prea amar; iar când s-a înjosit până acolo, încât să urmeze o cale nelegiuită și tu ai fost batjocorită și insultată în propria casă, a săpat între el și tine o prăpastie care nu mai putea fi trecută. Atunci, în necazul și suferința ta, Domnul ți-a ridicat prieteni. El nu te-a lăsat singură, ci ți-a dat din puterea Sa, iar tu ai putut să spui: „Domnul este ajutorul meu”. 2M 269.2

În toate încercările tale, care niciodată nu au fost pe deplin cunoscute de ceilalți, ai avut un Prieten sigur, care nu te-a părăsit niciodată și care a spus: „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului”. Când era pe pământ, El a fost întotdeauna impresionat de suferința omenească. Deși acum este înălțat la Tatăl Său și este adorat de îngerii care sunt mereu gata să-I asculte poruncile, inima Lui, care atunci a manifestat dragoste, milă și simpatie, nu s-a schimbat. Ea este și acum plină de aceeași duioșie, de aceeași gingășie. Același Isus cunoștea toate necazurile și încercările tale și nu te-a lăsat să lupți singură cu ispitele și să înfrunți răul, ca să fii în cele din urmă zdrobită de poveri și de întristare. Prin îngerii Lui, El ți-a șoptit: “‘Nu te teme, căci Eu sunt cu tine’. ‘Am fost mort și iată că acum sunt viu în vecii vecilor’. Cunosc suferințele prin care treci — și Eu le-am îndurat. Îți cunosc luptele — și Eu am trecut prin ele. Cunosc ispitele cu care te confrunți — și Eu am avut de luptat cu ele. Ți-am văzut lacrimile — și Eu am plâns. Speranțele tale pământești sunt sfărâmate, dar lasă ochiul credinței să se înalțe și să străpungă vălul și acolo ancorează-ți speranțele. Vei primi asigurarea că ai un Prieten care ține la tine mai mult decât un frate”. 2M 270.1

O, sora mea dragă, dacă ai putea să vezi, așa cum am văzut eu, căile și lucrările lui Dumnezeu manifestate în toate tulburările, nedumeririle și încercările prin care ai trecut, în experiența ta de până acum, atunci când ai fost apăsată de mâna sărăciei, nu ai putea să-L uiți niciodată, ci dragostea ta ar crește, iar zelul tău ar vesti neobosit slava Lui. 2M 270.2

Ca urmare a necazurilor și încercărilor deosebite prin care ai trecut, sănătatea ți-a fost afectată. Prietenii cauzei lui Dumnezeu erau puțini și mulți dintre ei, săraci, iar tu nu puteai să vezi speranțe prea mari nici la dreapta și nici la stânga. Priveai la copiii tăi și la starea ta lipsită și neajutorată și inima ta se descuraja. De data aceasta, prin influența adventiștilor care se alăturaseră sectei Tremurătorilor și în care tu aveai încredere, pentru că îți fuseseră prieteni la vreme de nevoie, ai fost convinsă să mergi și tu pentru un timp în mijlocul acelei secte. Dar îngerii lui Dumnezeu nu te-au părăsit. Ei ți-au slujit și au fost asemenea unui zid de foc în jurul tău. Îngerii cei sfinți te-au apărat în special de influențele înșelătoare ale acelor oameni. Tremurătorii credeau că îți vei uni interesele cu ale lor și se gândeau că, dacă te vor determina să devii una de-a lor, vei fi de mare ajutor cauzei lor, pentru că vei fi o membră înflăcărată a grupării. Ți-ar fi încredințat o poziție înaltă în mijlocul lor. Unii dintre tremurători fuseseră martori ai unor manifestări spiritiste, care le spuseseră că tu erai desemnată de Dumnezeu să fii o membră de frunte în gruparea lor, dar că nu trebuiau să te constrângă; că bunătatea avea să aibă o influență puternică acolo unde forța sau constrângerea ar fi făcut să li se prăbușească orice speranță. 2M 271.1

Hipnotismul era practicat cu putere în mijlocul lor. Ei se amăgeau cu gândul că, prin această putere, te vor determina și pe tine să vezi lucrurile în aceeași lumină în care le vedeau ei. Tu nu îți dădeai seama de toate născocirile și înșelăciunile pe care le foloseau pentru a-și atinge scopul. Domnul te-a păzit. Se părea că în jurul tău era un cerc de lumină, care provenea de la îngerii slujitori, iar întunericul care domnea în preajmă nu reușea să acopere cercul de lumină. Domnul a deschis calea ca tu să părăsești acea comunitate înșelată și ai plecat fără ca principiile credinței să-ți fie afectate, ele rămânând la fel de curate ca atunci când veniseși în mijlocul lor. 2M 271.2

Brațul tău bolnav ți-a provocat multă suferință. Ai apelat în dreapta și în stânga după ajutor. Ai acceptat să lași o femeie să-și încerce asupra ta priceperea cu care se lăuda. Această femeie era un agent special al lui Satana. În urma experimentelor ei, ai fost aproape să-ți pierzi viața. Otrava introdusă în corpul tău era suficientă ca să omoare o persoană cu constituția cea mai robustă. Aici Dumnezeu a intervenit din nou; altfel, viața ta ar fi fost sacrificată. 2M 272.1

Orice mijloc la care ai recurs pentru a-ți redobândi sănătatea s-a dovedit ineficient. Nu numai brațul, ci întregul corp îți era bolnav. Plămânii îți erau afectați și te îndreptai cu pași grăbiți spre mormânt. În momentul acela, ai simțit că doar Dumnezeu te putea salva. Tu puteai să faci un singur lucru: să urmezi instrucțiunile date de apostolul Iacov în capitolul 5. Atunci ai făcut un legământ cu Dumnezeu că, dacă îți va cruța viața ca să continui să te îngrijești de nevoile copiilor tăi, vei fi a Domnului și Îi vei sluji doar Lui; îți vei dedica viața slavei Lui și îți vei folosi puterea pentru înaintarea cauzei Lui și pentru a face bine pe pământ. Îngerii au notat promisiunea pe care I-ai făcut-o lui Dumnezeu. 2M 272.2

Noi am venit la tine când erai în acea mare suferință și am cerut împlinirea făgăduinței lui Dumnezeu în dreptul tău. Nu am îndrăznit să privim la aparențe, pentru că, făcând astfel, am fi fost ca Petru, atunci când Domnul l-a chemat să vină la El pe apă. Petru ar fi trebuit să-și țină privirea ațintită spre Isus, dar el a privit în jos, spre valurile agitate, și credința lui s-a prăbușit. Noi ne-am prins liniștiți și hotărâți numai de făgăduințele lui Dumnezeu, indiferent de aparențe, și, prin credință, am cerut binecuvântarea. Mi s-a arătat mai ales că Dumnezeu a lucrat într-un mod minunat și că tu ai fost păstrată în viață printr-o minune a harului, ca să fii un monument viu al puterii Lui vindecătoare, ca să dai mărturie de lucrările Sale minunate în fața copiilor oamenilor. 2M 272.3

În momentul în care ai simțit o schimbare atât de clară și de hotărâtă, captivitatea ta a încetat și bucuria și fericirea au luat locul îndoielii și al durerii în inima ta. În sufletul tău și pe buzele tale era laudă la adresa lui Dumnezeu. „Ah, ce a făcut Domnul!” era sentimentul care te-a luat în stăpânire. Domnul a auzit rugăciunile slujitorilor Săi și te-a ridicat, ca să mai trăiești și să înduri necazuri, ca să veghezi și să aștepți venirea Lui și să-I slăvești Numele. Sărăcia și grijile apăsau greu asupra ta. Când norii negri te împresurau, nu puteai să nu întrebi: „O, Dumnezeule, m-ai părăsit?” Dar nu ai fost părăsită, deși nu puteai să vezi nicio cale deschisă înaintea ta. Domnul voia ca tu să te încrezi în dragostea și în îndurarea Lui, atât în mijlocul norilor și al întunericului, cât și atunci când erai în lumina soarelui. Uneori, norii se îndepărtau și razele soarelui străbăteau până la tine, pentru a-ți întări inima descurajată și pentru a-ți mări încrederea șovăitoare, iar tu îți prindeai din nou credința tremurândă de făgăduințele sigure ale Tatălui tău ceresc. Fără să vrei, strigai: „O, Dumnezeule, vreau să cred, vreau să mă încred în Tine. Tu ai fost până acum ajutorul meu și acum nu mă vei părăsi”. 2M 273.1

Când ai câștigat biruința și lumina a strălucit din nou asupra ta, nu ți-ai putut găsi cuvintele ca să-ți exprimi recunoștința sinceră față de îndurătorul tău Tată ceresc și ai crezut că nu te vei mai îndoi niciodată de dragostea și de grija Lui. Nu ai căutat confortul tău. Nu ai considerat munca grea o povară, dacă se putea deschide o cale ca să te îngrijești de copiii tăi și să-i ferești de nedreptatea și de ticăloșia care domnesc în lume în acest veac. Povara inimii tale a fost să-i vezi întorcându-se la Domnul. Ai mijlocit cu strigăte și lacrimi înaintea lui Dumnezeu, pentru copiii tăi. Atât de mult doreai ca ei să se convertească. Uneori, inima ta se descuraja și își pierdea puterea și te temeai că rugăciunile tale nu aveau să primească răspuns. Atunci, îi consacrai din nou pe copiii tăi lui Dumnezeu și inima ta plină de dor îi așeza din nou pe altar. 2M 273.2

Când au plecat în armată, rugăciunile tale i-au urmat. Au fost în mod minunat protejați de orice rău. Ei au considerat că au avut noroc, dar rugăciunile mamei, izvorâte dintr-un suflet împovărat și neliniștit, când simțea primejdiile în care se aflau copiii ei și pericolul ca viețile acestora să fie secerate în tinerețe și fără speranță în Dumnezeu, au avut mult de-a face cu ocrotirea și cu păstrarea lor în viață. Câte rugăciuni au fost înălțate spre cer ca acești fii să fie ocrotiți pentru a asculta de Dumnezeu, pentru a-și dedica viața slavei Sale! În neliniștea și îngrijorarea ta pentru copii, L-ai implorat pe Dumnezeu să ți-i aducă înapoi, ca să încerci cu mai multă stăruință să-i conduci pe calea sfințeniei. Te-ai gândit că aveai să lucrezi cu mai multă credincioșie decât o făcuseși vreodată. 2M 274.1

Domnul a îngăduit să treci prin școala suferinței și a necazurilor ca să dobândești o experiență care va fi prețioasă și pentru tine, și pentru alții. Când erai săracă și treceai prin încercări, Îl iubeai pe Domnul tău și iubeai privilegiile pe care ți le oferea religia. Consolarea ta era apropierea venirii lui Hristos. Era o speranță vie pentru tine faptul că în curând aveai să-ți găsești odihnă de truda ta și că încercările tale aveau să se sfârșească. Atunci aveai să descoperi că nici nu trudiseși și nici nu suferiseși prea mult, pentru că apostolul Pavel declară: „Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă”. 2M 274.2

Să te întâlnești cu poporul lui Dumnezeu ți se părea aproape ca și cum ai vizita cerul. Obstacolele nu te-au oprit. Puteai să suferi oboseala și foamea după hrana aceasta temporară, dar nu puteai fi privată de hrana spirituală. Ai căutat cu stăruință harul lui Dumnezeu și nu ai căutat în zadar. Comuniunea cu poporul lui Dumnezeu a fost cea mai bogată binecuvântare de care te puteai bucura. 2M 274.3

În experiența creștină, sufletul tău a simțit oroare pentru vanitate, pentru mândrie și pentru etalarea extravagantă. Când ai văzut ce risipă de mijloace se făcea în rândul celor care mărturiseau a fi creștini, doar pentru a se etala și a-și hrăni mândria, inima și buzele tale au spus: „O, dacă aș avea eu mijloacele pe care le mânuiesc cei necredincioși în isprăvnicia lor, aș considera ca pe cel mai mare privilegiu să-i ajut pe cei nevoiași și să contribui la înaintarea cauzei lui Dumnezeu!” 2M 274.4

Adeseori erai conștientă de prezența lui Dumnezeu, când căutai, în felul tău umil, să le aduci altora lumină cu privire la adevărul pentru acest timp. Tu cunoscuseși adevărul prin experiență personală. Știai că nu era ficțiune ceea ce văzuseși, auziseși și trăiseși, lucrurile la care fuseseși martoră. Erai încântată să prezinți în fața altora, în discuții personale, modul minunat în care Dumnezeu Și-a condus poporul. Aminteai cu atâta siguranță intervențiile Sale, încât inspirai convingere în inimile celor care te ascultau. Vorbeai ca cineva care cunoștea bine lucrurile pe care le susținea. Când le vorbeai altora despre adevărul prezent, tânjeai să ți se ofere oportunități mai mari și o influență mai extinsă, ca să poți face cunoscută multora dintre cei aflați în întuneric lumina care îți luminase ție calea. Din când în când, priveai la sărăcia ta, la influența ta limitată și la eforturile stăruitoare pe care le făceai și care erau adesea interpretate greșit de cei care pretindeau să sunt prieteni ai cauzei adevărului și erai aproape descurajată. 2M 275.1

Uneori, în starea ta de neliniște și de tulburare, ai judecat greșit lucrurile; lângă tine se aflau oameni care ar fi trebuit să posede acea iubire care nu se gândește la rău, dar care au privit, au bănuit răul și au profitat cât au putut de greșelile pe care credeau că le-au văzut la tine, exagerându-le. Dar dragostea și mila plină de duioșie a lui Isus nu au fost retrase de la tine; ele te-au susținut în mijlocul încercărilor și al persecuțiilor prin care ai trecut în viață. Împărăția cerurilor și neprihănirea lui Hristos au fost pentru tine pe primul loc. Viața ta a fost afectată de deficiențe, deoarece este omenește să greșești; dar, din ceea ce Domnul a găsit de cuviință să-mi arate cu privire la situațiile de descurajare prin care ai trecut în timpul sărăciei și al necazurile tale, nu cunosc pe nimeni care să fi urmat o cale mai liberă de greșeli decât cea pe care ai urmat-o tu, dacă ar fi trăit în aceleași împrejurări, trecând prin sărăcie și încercări stânjenitoare. Este ușor pentru cei care au fost cruțați de încercările grele la care sunt supuși alții să spună ce ar trebui făcut sau să indice o cale mai bună. 2M 275.2

Ai fost cuprinsă de confuzie. Nu mai știai în cine să te încrezi. Erau puțini păzitori ai Sabatului, în ________ și în împrejurimi, care exercitau o influență mântuitoare. Unii dintre cei care mărturiseau că sunt credincioși nu aduceau onoare cauzei adevărului prezent. Ei nu adunau cu Hristos, ci risipeau. Puteau să vorbească tare și timp îndelungat, dar inimile lor nu erau implicate în lucrare. Nu erau sfințiți de adevărul pe care îl mărturiseau. Aceștia, neavând rădăcini în ei înșiși, au renunțat la credință. Dacă ar fi făcut lucrul acesta mai devreme, ar fi fost mai bine pentru cauza adevărului. Din cauza acestei situații, Satana a profitat de tine și a pregătit calea să cazi de la credință. 2M 276.1

Atenția mi-a fost atrasă de dorința ta de a avea mijloace materiale. Simțământul inimii tale era: „O, dacă aș avea bani, nu i-aș risipi! Le-aș da un exemplu celor care sunt zgârciți și lacomi. Le-aș arăta marea binecuvântare care însoțește facerea de bine”. Sufletul tău avea oroare de lăcomie. Când i-ai văzut pe cei care aveau din belșug din bunurile acestei lumi cum își închideau inima la strigătul celor în nevoie, ai spus: „Dumnezeu îi va cerceta; El le va răsplăti după faptele lor”. Când i-ai văzut pe cei bogați trăind în îngâmfarea lor, cu inimile înfășurate în egoism ca în niște chingi de fier, ai simțit că ei erau mai săraci decât tine, chiar dacă tu erai în lipsuri și suferință. Când i-ai văzut pe acești bărbați mândri de averea lor purtându-se cu aroganță pentru că banii le dădeau putere, ți-a fost milă de ei și nimic nu te-ar fi putut determina să schimbi locul cu ei. Cu toate acestea, ai fi dorit să ai bani, ca să-i poți folosi ca o mustrare pentru cei lacomi. 2M 276.2

Domnul i-a spus îngerului Său, care ți-a slujit până acum: „Am pus-o la încercare prin sărăcie și suferință și nu s-a despărțit de Mine, nici nu s-a răzvrătit împotriva Mea. Acum o voi pune la încercare prin prosperitate. Am să-i descopăr o fațetă a inimii umane pe care nu o cunoaște. Îi voi arăta că banii reprezintă cel mai periculos dușman pe care l-a întâlnit vreodată. Îi voi descoperi înșelăciunea bogățiilor, faptul că acestea sunt o cursă chiar și pentru cei care consideră că sunt în siguranță față de egoism, că înălțarea de sine, extravaganța, mândria și plăcerea de a fi lăudați de oameni nu reprezintă un pericol pentru ei.” 2M 277.1

Atunci mi s-a arătat că înaintea ta se deschidea o cale de a-ți îmbunătăți viața și, în cele din urmă, de a obține banii pe care te gândeai că îi vei folosi cu înțelepciune, spre slava lui Dumnezeu. Cu câtă îngrijorare a urmărit îngerul tău slujitor, ca să vadă cum vei face față acestei noi încercări. Pe măsură ce în mâna ta au ajuns bani, am văzut cum, treptat și aproape imperceptibil, te separai de Dumnezeu. Mijloacele care ți-au fost încredințate au fost cheltuite pentru propriul avantaj, ca să te înconjuri de lucruri bune și de confortul acestei vieți. Am văzut îngerii privind la tine cu o profundă tristețe, cu fețele pe jumătate întoarse în altă parte, nedorind să te părăsească. Totuși, tu nu erai conștientă de prezența lor, astfel că ți-ai urmat calea fără să ții seama de îngerul tău păzitor. 2M 277.2

Ocupația și grijile care însoțeau noua ta poziție ți-au acaparat timpul și atenția, astfel că nu ai mai luat în considerare datoria pe care o aveai față de Dumnezeu. Isus te cumpărase cu propriul Său sânge. Tu nu erai a ta. Timpul tău, puterea ta și mijloacele materiale pe care le mânuiai, toate Îi aparțineau Mântuitorului tău. El fusese Prietenul tău permanent, tăria și sprijinul tău, atunci când toți ceilalți prieteni se dovediseră a fi o trestie frântă. Ai răsplătit dragostea și generozitatea lui Dumnezeu cu lipsă de recunoștință și cu uitare. 2M 277.3

Singura ta siguranță stătea în încrederea implicită în Hristos, Mântuitorul tău. Departe de cruce nu exista nicio siguranță pentru tine. Cât de slabă s-a arătat puterea omenească în cazul acesta! O, cât de evident este că nu există nicio putere reală, în afară de cea pe care o dă Dumnezeu celor care se încred în El! O cerere înălțată către Dumnezeu în credință are mai multă putere decât orice pricepere omenească. 2M 278.1

Când ai ajuns la prosperitate nu ai mai dus la îndeplinire hotărârile luate atunci când treceai prin greutăți. Înșelăciunea bogățiilor te-a abătut de la țintă. Te-au năpădit grijile. Influența ți s-a extins. Când le-a fost alinată suferința, cei aflați în nenorocire te-au slăvit pe tine, iar tu ai învățat să-ți placă lauda venită de pe buzele sărmanilor muritori. Erai cunoscută în oraș și ai considerat necesar, atât pentru succesul afacerii tale, cât și ca să-ți păstrezi influența, ca anturajul de care erai înconjurată să fie oarecum potrivit cu afacerea ta. Dar ai împins lucrurile prea departe. Ai fost prea mult influențată de părerile și de judecata altora. Ai cheltuit banii fără rost, doar ca să-ți satisfaci pofta ochilor și mândria. Ai uitat că, de fapt, mânuiai banii Domnului. Atunci când cheltuiai bani doar pentru a-ți încuraja vanitatea, nu te gândeai la faptul că îngerul scria un raport cu care avea să-ți fie rușine să te mai întâlnești. Arătând spre tine, îngerul a spus: „Tu te-ai slăvit pe tine, nu L-ai preamărit pe Dumnezeu”. Tu chiar găseai un motiv de slavă în faptul că îți stătea în putere să cumperi acele lucruri. 2M 278.2

O sumă mare a fost cheltuită pe lucruri inutile, care nu au slujit decât etalării, încurajându-ți vanitatea și mândria, care îți vor aduce mai târziu mustrări de conștiință și rușine. Dacă ai fi păstrat în minte așteptările pe care le are Cerul din partea ta și ai fi cheltuit corect mijloacele care ți-au fost încredințate, ajutându-i pe cei nevoiași și contribuind la progresul cauzei adevărului prezent, ți-ai fi adunat o comoară în cer și ai fi fost bogată în ochii lui Dumnezeu. Gândește-te câți bani ai investit acolo unde nimeni nu a avut cu adevărat de beneficiat, nimeni nu a fost îmbrăcat sau hrănit și nimeni nu a fost ajutat să vadă că mergea pe o cale greșită ca să poată să se întoarcă la Hristos și să trăiască. 2M 278.3

Ai făcut mari investiții în proiecte nesigure. Satana ți-a orbit ochii, ca să nu poți vedea că aceste întreprinderi nu aveau să-ți aducă niciun câștig. Proiectul de a-ți asigura viața veșnică nu ți-a trezit interesul. Aici ai fi putut să-ți cheltuiești banii, fără să-ți asumi vreun risc și fără să întâmpini vreo dezamăgire, iar în cele din urmă, ai fi primit profituri imense. Aici ai fi putut să investești în banca cerului, care nu dă faliment niciodată. Aici ai fi putut să-ți pui la păstrare comorile, unde niciun hoț nu le ajunge și unde rugina nu le strică. Această investiție este veșnică și cu atât mai nobilă, față de orice investiție de pe pământ, cu cât sunt mai sus cerurile decât pământul. 2M 279.1

Copiii tăi nu au fost ucenici ai lui Hristos. Ei erau prieteni cu lumea, iar inima lor firească dorea să fie asemenea celor lumești. Ei erau stăpâniți de pofta ochilor și de mândrie (lăudăroșenia vieții — trad. Cornilescu) și, într-o anumită măsură, te-au influențat și pe tine. Ai căutat mai stăruitor să-i mulțumești și să-i satisfaci pe copiii tăi, decât să-L mulțumești pe Dumnezeu și să-I aduci slavă. Ai uitat cerințele pe care le are Dumnezeu de la tine și nevoile cauzei Sale. Egoismul te-a condus să cheltuiești banii pe podoabe, pentru satisfacția ta și a copiilor tăi. Nici nu te-ai gândit că banii aceștia nu erau ai tăi, că îți erau doar împrumutați, ca să te încerce și să te pună la probă, să se vadă dacă tu aveai să eviți relele pe care le observaseși la alții. Dumnezeu te-a făcut ispravnic al Său și, atunci când va veni și Se va socoti cu slujitorii Săi, tu ce socoteală vei putea să dai cu privire la isprăvnicia ta? 2M 279.2

Credința și încrederea ta simplă în Dumnezeu au început să scadă imediat ce banii s-au revărsat din abundență asupra ta. Nu te-ai despărțit de Dumnezeu cu totul dintr-odată. Alunecarea ta s-a produs treptat. Ai încetat momentele de devoțiune de dimineața și de seara, deoarece nu-ți era întotdeauna la îndemână să le respecți. Soția fiului tău ți-a provocat necazuri cu un caracter deosebit de grav, care au avut un rol considerabil în a te descuraja să continui întâlnirile devoționale ale familiei. Căminul tău a ajuns un cămin fără rugăciune. Pe primul loc au ajuns afacerile în care erai implicată, în timp ce Domnul și adevărul Său au trecut pe locul doi. Privește în urmă, la zilele de început ale experienței tale; te-ar fi determinat aceste încercări să te abați de la rugăciunea familială? 2M 280.1

Prin această neglijare a rugăciunii cu voce tare ai pierdut o influență pe care ai fi putut să o păstrezi în căminul tău. Era datoria ta să-L mărturisești pe Dumnezeu în familia ta, indiferent de consecințe. Cererile tale ar fi trebuit să se înalțe către Dumnezeu dimineața și seara. Tu ar fi trebuit să fii preotul casei, mărturisind păcatele tale și păcatele copiilor tăi. Dacă ai fi fost credincioasă, Dumnezeu, care fusese călăuza ta, nu te-ar fi lăsat în propria ta înțelepciune. 2M 280.2

Au fost cheltuiți bani în mod inutil, doar pentru etalare. Înainte, când vedeai la alții acest păcat, tu erai profund mâhnită. Folosind astfel banii, tu L-ai jefuit pe Dumnezeu. Atunci, Domnul a spus: „Eu voi risipi. Îi voi îngădui ca, pentru un timp, să meargă pe calea pe care și-a ales-o. Îi voi orbi judecata și-i voi îndepărta înțelepciunea. Îi voi arăta că puterea ei este slăbiciune și că înțelepciunea ei este nebunie. O voi smeri și-i voi deschide ochii să vadă cât de mult s-a îndepărtat de Mine. Dacă atunci nu se va întoarce la Mine cu toată inima și nu Mă va recunoaște în toate căile ei, mâna Mea va risipi, și mândria mamei și a copiilor va fi doborâtă, iar sărăcia va fi din nou partea lor. Numele Meu va fi înălțat. Trufia omului va fi doborâtă și mândria omului va fi umilită”. 2M 280.3

Viziunea de mai sus mi-a fost dată pe 25 decembrie 1865, în orașul Rochester, statul New York. În iunie trecut, mi s-a arătat că Domnul te-a tratat cu dragoste și că acum te invită să te întorci la El, ca să trăiești. Mi s-a arătat că ani de zile ai simțit că te aflai într-o stare de rătăcire de la credință. Dacă ai fi fost consacrată lui Dumnezeu, ai fi putut să faci o lucrare bună și importantă, lăsând ca lumina ta să-i lumineze și pe alții. Fiecăruia îi este încredințată o lucrare de făcut pentru Domnul. Fiecăruia dintre slujitorii Săi îi sunt încredințate daruri speciale, sau talanți. „Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi și altuia unul: fiecăruia după puterea lui.” Fiecare dintre slujitori are un credit pentru care este responsabil, și diferitele credite sunt proporționale cu diferitele noastre capacități. În repartizarea darurilor, Dumnezeu nu a fost părtinitor. El a împărțit talanții potrivit cu puterea cunoscută a slujitorilor Săi și așteaptă să Îi fie înapoiat un profit corespunzător. 2M 280.4

La începutul experienței tale, Domnul ți-a dat talanții influenței, dar nu ți-a dat talanții mijloacelor materiale și, de aceea, nu a așteptat ca tu, în sărăcia ta, să dai ceva ce nu aveai. Asemenea văduvei, tu ai dat ceea ce ai putut, deși, dacă ai fi ținut seama de circumstanțe, ai fi considerat că aveai toate scuzele ca să nu faci nici măcar cât ai făcut. Fiind bolnavă, Dumnezeu nu a cerut din partea ta acea energie activă de care boala te privase. Deși atât influența, cât și mijloacele tale materiale erau limitate, Dumnezeu ți-a acceptat eforturile de a face bine și de a contribui la înaintarea cauzei Sale potrivit cu ceea ce aveai, nu cu ceea ce nu aveai. Domnul nu disprețuiește nici darul cel mai umil, dacă este oferit cu bunăvoință și cu sinceritate. 2M 281.1

Tu ai un temperament înflăcărat. Zelul tău pentru o cauză bună este vrednic de laudă. În încercările și în încurcăturile prin care ai trecut mai înainte ai obținut o experiență care avea să le fie de folos altora. Ai fost plină de zel în slujba lui Dumnezeu. Ți-a plăcut să le aduci dovezi cu privire la poziția noastră celor care nu credeau adevărul prezent. Vorbeai cu convingere, pentru că aceste lucruri erau o realitate pentru tine. Adevărul făcea parte din ființa ta, iar cei care ascultau apelurile tale stăruitoare nu aveau] nicio îndoială cu privire la onestitatea ta, ci erau convinși că lucrurile acelea erau chiar așa. 2M 281.2

În providența lui Dumnezeu, influența ta s-a extins; în plus, Dumnezeu a găsit potrivit să te pună la încercare prin talantul banilor. De aceea, asupra ta apasă o dublă responsabilitate. Când condițiile tale de viață au început să se îmbunătățească, ai spus: „Imediat ce-mi voi putea lua o casă, voi începe să donez pentru cauza lui Dumnezeu”. Dar când ai ajuns să ai o casă, ai văzut atât de multe îmbunătățiri de făcut, ca să ai totul confortabil și plăcut în jurul tău, încât ai uitat de Domnul și de așteptările Lui cu privire la tine și ai fost mai puțin înclinată să ajuți cauza lui Dumnezeu, decât în zilele sărăciei și ale suferinței tale. 2M 282.1

Căutai prietenia lumii, despărțindu-te din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Ai uitat îndemnul lui Hristos: „Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură, și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră”. „Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.” 2M 282.2

În viața creștină există trei devize de care trebuie să ținem seama, dacă vrem ca Satana să nu ne atace pe nepregătite și să obțină avantaj asupra noastră, și anume: Veghează, roagă-te, lucrează. Astfel, rugăciunea și vegherea sunt necesare pentru a progresa în viața spirituală. Niciodată nu a fost vreun timp, în istoria vieții tale, mai important decât timpul prezent. Singura ta siguranță este să trăiești ca un veghetor. Veghează și roagă-te continuu. O, ce mijloc de apărare este acesta împotriva cedării în fața ispitei și a căderii în capcanele lumii! Cu câtă seriozitate ar fi trebuit să lucrezi în ultimii câțiva ani, atunci când influența ta era extinsă! 2M 282.3

Iubită soră, lauda oamenilor și lingușirea care există acum în lume au avut asupra ta o influență mai mare decât ți-ai dat seama. Tu nu ți-ai folosit talanții cu profit, punându-i la schimbător. Din fire, ești afectuoasă și generoasă. Aceste trăsături de caracter au fost exercitate într-o anumită măsură, dar nu atât de mult cât cere Dumnezeu. Simplul fapt de a poseda aceste daruri nu este suficient; Dumnezeu cere ca ele să fie exercitate permanent, deoarece, prin ele, El îi binecuvântează pe cei care au nevoie de ajutor și Își duce la îndeplinire lucrarea de mântuire a omului. 2M 283.1

Domnul nu va depinde de sufletele zgârcite, ca să le poarte de grijă săracilor merituoși sau ca să-Și susțină cauza. Oamenii de felul acesta sunt prea mărginiți, au o perspectivă prea îngustă; chiar și cel mai mic bănuț ei îl dau cu strângere de inimă celor nevoiași și lipsiți. Ei ar vrea, de asemenea, ca lucrarea lui Dumnezeu să se restrângă, pentru a corespunde ideilor lor limitate. Ideea care îi stăpânește este aceea de a economisi bani. Aceștia sunt pentru ei mai de valoare decât sufletele prețioase pentru care a murit Hristos. Din perspectiva lui Dumnezeu și a cerului, viața lor este într-o stare mai rea decât dacă ar fi o pagină albă. Dumnezeu nu va încredința importanta Sa lucrare în mâna lor. 2M 283.2

„Blestemați pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, blestemați, blestemați pe locuitorii lui, căci n-au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului, împotriva celor puternici.” Ce făcuseră cei din Meroza? Nimic. Acesta era păcatul lor. Blestemul lui Dumnezeu a venit asupra lor pentru ceea ce nu făcuseră. Omul cu o gândire îngustă și egoistă este responsabil pentru zgârcenia lui, dar cei care au impulsuri de bunătate, de afecțiune și de generozitate, precum și dragoste pentru suflete, au o responsabilitate și mai mare, deoarece, dacă îngăduie ca acești talanți să rămână nefolosiți și să se irosească, sunt socotiți slujitori necredincioși. Simplul fapt de a avea aceste daruri nu este suficient. Cei care le au trebuie să își dea seama că obligațiile și responsabilitățile lor sunt sporite. 2M 283.3

Stăpânul va cere fiecăruia dintre slujitorii Săi să dea socoteală de isprăvnicia lui, să arate ce a câștigat cu talanții care i-au fost încredințați. Cei cărora le va fi dată răsplata nu-și vor atribui niciun merit pentru sârguința cu care au lucrat, ci Îi vor da toată slava lui Dumnezeu. Vor vorbi despre ceea ce le-a fost încredințat ca fiind „capitalul Tău” [„polul Tău” — trad. Cornilescu], nu al lor. Atunci când vorbesc despre ceea ce au câștigat, ei au grijă să menționeze de unde a venit câștigul. Capitalul a fost dat de Cel care este Stăpânul. Ei l-au pus în negoț cu succes și I-au înapoiat Dătătorului capitalul și dobânda. El le răsplătește eforturile ca și când meritele ar fi ale lor, când, de fapt, ei datorează totul harului și îndurării generosului Dătător. Cuvintele Sale de aprobare deplină ajung la urechile lor: „Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău”. 2M 284.1

Ție, sora mea, ți-au fost încredințați talanți de influență și talanți de bani, iar responsabilitatea ta este mare. Ar trebui să acționezi cu grijă și în temere de Dumnezeu. Înțelepciunea ta este slăbiciune, dar înțelepciunea de sus este puternică. Domnul intenționează să-ți lumineze întunericul și să-ți dea din nou posibilitatea să privești comoara cerească, astfel încât să poți compara valoarea celor două lumi, și apoi te va lăsa să alegi între lumea aceasta și moștenirea veșnică. Am văzut că încă mai ai posibilitatea de a te întoarce la turmă. Isus te-a răscumpărat cu propriul Său sânge și îți cere să-ți folosești talanții în slujba Lui. Tu nu te-ai împietrit față de influența Duhului Sfânt. Atunci când îți este prezentat, adevărul lui Dumnezeu găsește în inima ta un răspuns. 2M 284.2

Am văzut că ar trebui să-ți studiezi fiecare mișcare. Nu ar trebui să acționezi în pripă. Lasă-L pe Dumnezeu să fie sfătuitorul tău. El îi iubește pe copiii tăi și este drept ca și tu să îi iubești; dar nu este drept să le dai în inima ta locul pe care îl cere Domnul. Aceștia au impulsuri de amabilitate și scopuri generoase. Au trăsături de caracter nobile. Dacă ar ajunge să fie conștienți de nevoia lor după un Mântuitor și s-ar pleca la piciorul crucii, ar putea să exercite o influență spre bine. Ei acum sunt iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu. Acum, ei se află în rândurile vrăjmașului, sub steagul întunecat al lui Satana. Isus îi invită să vină la El, să părăsească rândurile vrăjmașului și să se așeze sub steagul pătat de sânge al crucii lui Hristos. 2M 284.3

Aceasta li se va părea o lucrare pe care nu o pot realiza, pentru că cere prea multă tăgăduire de sine. Ei nu știu din proprie experiență cum să procedeze. Cei care s-au angajat în războiul pentru țară și au fost supuși la greutățile, la munca epuizantă și la pericolele vieții de soldat ar trebui să fie ultimii care să ezite sau care să manifeste lașitate în această luptă pentru viața veșnică. În acest caz, ei vor lupta pentru cununa vieții și pentru moștenirea nemuritoare. Răsplata lor va fi sigură, iar când lupta se va fi încheiat, câștigul lor va fi viața veșnică, fericirea desăvârșită și o greutate veșnică de slavă. 2M 285.1

Satana se va împotrivi oricărui efort pe care l-ar putea face. El le va prezenta lumea în lumina cea mai atractivă, așa cum I-a arătat-o Mântuitorului, atunci când L-a ispitit patruzeci de zile în pustie. Hristos a biruit toate ispitele lui Satana, și la fel pot face și copiii tăi. Ei îi slujesc unui stăpân aspru. Plata păcatului este moartea. Ei nu-și pot permite să păcătuiască. Vor descoperi că aceasta îi va costa prea mult. În cele din urmă, se vor confrunta cu o pierdere veșnică. Vor pierde locașurile pe care Isus S-a dus să le pregătească pentru cei care Îl iubesc și vor pierde viața veșnică — o viață care durează cât viața lui Dumnezeu. Și aceasta nu este totul. Ei trebuie să sufere mânia unui Dumnezeu jignit, pentru că au refuzat să-I slujească și și-au dedicat toate eforturile în slujba celui mai rău dușman al Său. Copiii tăi încă nu au primit lumina clară, iar condamnarea vine doar în urma respingerii luminii. 2M 285.2

Dacă cei care mărturisesc a fi creștini ar fi toți sinceri și serioși în eforturile lor de a proclama slava lui Dumnezeu, ce agitație s-ar produce în rândurile vrăjmașului. Satana este stăruitor și sincer în lucrarea lui. El nu vrea ca sufletele să fie salvate. Nu vrea ca puterea lui asupra lor să fie zdrobită. El nu simulează, ci este cât se poate de serios. Îl vede pe Hristos invitând sufletele să vină la El, ca să aibă viață, și este stăruitor și plin de zel în eforturile lui de a le împiedica să accepte invitația. El nu va lăsa neîncercat niciun mijloc de a le împiedica să părăsească rândurile lui și să se înroleze în rândurile lui Hristos. De ce aceia care mărturisesc a fi urmașii lui Isus nu pot face pentru El la fel de mult cât fac vrăjmașii Săi împotriva Sa? De ce nu fac tot ce pot să facă? Satana face tot ce îi stă în putere pentru a împiedica sufletele să vină la Hristos. El a fost cândva un înger în cer și, cu toate că și-a pierdut sfințenia, nu și-a pierdut și puterea. El își exercită această putere cu un efect teribil. Nu așteaptă ca prada să vină la el, ci o urmărește, o vânează. Dă târcoale și răcnește ca un leu, căutând pe cine să înghită. Nu are întotdeauna înfățișarea feroce a leului, ci, atunci când poate să lucreze astfel cu rezultate mai bune, se transformă într-un înger de lumină. Poate să-și schimbe imediat răcnetul de leu cu argumentele cele mai convingătoare sau cu șoapta cea mai dulce. Are la dispoziție legiuni de îngeri care să-l ajute în lucrare. Adeseori își ascunde cursele și încearcă să amăgească prin înșelăciuni plăcute. El îi farmecă și îi înșală pe mulți, flatându-le vanitatea. Prin agenții lui, el prezintă plăcerile lumii într-o lumină atrăgătoare și presară calea spre iad cu flori ispititoare; în felul acesta, sufletele sunt fermecate și ruinate. După fiecare pas făcut pe calea care duce în jos, Satana are o ispită specială, care să le conducă mai departe pe drumul greșit. 2M 286.1

Dacă ar fi conduși de principii religioase, fiii tăi ar fi întăriți împotriva viciului și a corupției care există în jurul lor, în acest veac decăzut. Dumnezeu va fi pentru ei un turn puternic, dacă ei își vor pune încrederea în El. „Dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.” Dacă vor crede și se vor încrede în El, Domnul va fi călăuza tinereții lor. 2M 286.2

Draga mea soră, Domnul a fost foarte îndurător față de tine și față de familia ta. Este obligația ta, față de Tatăl tău ceresc, să lauzi și să onorezi pe pământ sfântul Său Nume. Ca să rămâi în dragostea Lui, trebuie să lucrezi continuu pentru smerenie și pentru acel spirit blând și liniștit care este de mare preț în ochii lui Dumnezeu. Puterea ta în Dumnezeu va crește, atunci când Îi vei consacra Lui totul, astfel încât să poți spune cu încredere: „Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia?… Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” 2M 287.1