Mărturii II

21 — Curaj în slujire

Stimate frate G, mi-a fost arătat că ai avut mari deficiențe în îndeplinirea îndatoririlor tale de pastor. Îți lipsesc anumite calități esențiale. Nu ai spirit misionar. Nu ai dispoziția de a-ți sacrifica plăcerea și confortul pentru a salva suflete. Sunt bărbați, femei și tineri care trebuie aduși la Hristos și care ar accepta cu bucurie adevărul, dacă le-ar fi prezentată lumina. În jurul tău sunt oameni care au urechi de auzit. 2M 150.1

Am văzut că încercai să-i înveți pe unii, dar chiar atunci când aveai nevoie de perseverență, de curaj și de energie, te-ai descurajat, ți-ai pierdut încrederea și elanul și ai abandonat lucrarea. Ai dorit să-ți păstrezi confortul și ai lăsat să scadă un interes care ar fi putut să crească. Acolo ar fi putut să fie un seceriș de suflete, dar ocazia de aur a trecut pentru moment, din cauza lipsei tale de energie. Am văzut că, dacă nu te hotărăști să îmbraci toată armura, dacă nu ești dispus să înduri greutățile ca un bun soldat al crucii lui Hristos și să simți că poți să sacrifici și să te sacrifici pentru a aduce suflete la Hristos, ar trebui să renunți la profesia de pastor și să-ți alegi altă chemare. 2M 150.2

Sufletul tău nu este sfințit pentru lucrare. Tu nu iei povara lucrării asupra ta. Alegi o parte mai ușoară decât cea care este stabilită pentru un slujitor al lui Hristos. El nu Și-a cruțat viața. Nu a căutat să-Și placă Lui Însuși, ci a trăit pentru binele altora. Nu a căutat să-Și facă un renume, ci a luat chip de rob. Nu este suficient să fii în stare să prezinți înaintea oamenilor argumentele poziției noastre. Slujitorul lui Hristos trebuie să posede o dragoste neobosită pentru suflete, un spirit de tăgăduire de sine, de sacrificiu de sine. El trebuie să fie dispus să renunțe la viața lui, dacă ar fi nevoie, în lucrarea de salvare a semenilor lui, pentru care a murit Hristos. 2M 151.1

Tu trebuie să te convertești pentru lucrarea lui Dumnezeu. Ai nevoie de înțelepciune și de judecată, ca să te implici în lucrare și să-ți direcționezi eforturile. Nu în comunități este nevoie de lucrarea ta. Tu trebuie să mergi în locuri noi și să-ți îndeplinești lucrarea. Pornește cu un spirit de a lucra pentru convertirea sufletelor la adevăr. Dacă simți valoarea sufletelor, cel mai mic semn de bine îți va bucura inima și vei persevera, chiar dacă efortul cere muncă și oboseală. Odată ce ai abordat subiectul adevărului, nu părăsi acel loc, dacă există chiar și cel mai mic indiciu că lucrurile merg bine. Te aștepți la un seceriș fără muncă? Te aștepți ca Satana să le îngăduie de bunăvoie supușilor lui să treacă din rândurile lui în rândurile lui Hristos? El va face toate eforturile pentru a-i ține legați în lanțurile întunericului, sub stindardul lui negru. Poți să te aștepți să fii biruitor în a câștiga suflete la Hristos fără eforturi stăruitoare, când trebuie să te confrunți și să lupți cu un asemenea dușman? 2M 151.2

Trebuie să ai mai mult curaj, mai mult zel și să depui eforturi mai mari; altfel, va trebui să hotărăști că ți-ai greșit chemarea. Un pastor care se descurajează ușor face rău cauzei pe care dorește să o promoveze și este nedrept față de sine însuși. Toți aceia care mărturisesc a fi slujitori ai lui Hristos trebuie să capete înțelepciune studiind viața Omului din Nazaret, precum și istoria lui Martin Luther și viețile altor reformatori. Munca lor a fost grea, dar ei au îndurat greutățile ca niște soldați credincioși ai crucii lui Hristos. Nu trebuie să eviți responsabilitățile. Dând dovadă de modestie, trebuie să fii dispus să te lași sfătuit, să te lași învățat. După ce ai primit sfaturi de la cei înțelepți și chibzuiți, mai este un Sfetnic, a cărui înțelepciune nu greșește niciodată. Nu ezita să-ți prezinți cazul înaintea Lui și să-I ceri îndrumarea. El a promis că, dacă îți lipsește înțelepciunea și o ceri de la El, El ți-o va da cu mână largă și fără mustrare. Lucrarea sfântă și solemnă în care suntem angajați cere oameni sinceri, pe deplin convertiți, a căror viață este împletită cu viața lui Hristos. Ei își trag seva și se hrănesc din Vița cea vie și cresc în Domnul. Deși își dau seama de amploarea lucrării și exclamă: „Și cine este de-ajuns pentru aceste lucruri?”, ei nu se dau înapoi de la trudă și de la eforturi stăruitoare, ci lucrează cu seriozitate și în mod neegoist, ca să salveze suflete. Dacă subpăstorii sunt credincioși în toată datoria care le-a fost încredințată, vor intra în bucuria Domnului lor și vor avea satisfacția de a vedea în cer suflete salvate prin eforturile lor credincioase. 2M 152.1