Mărturii II

8 — Dragoste față de cei care sunt greșiți

Mi-a fost arătat că, atunci când au văzut greșeli la alții, sora J și fratele și sora K nu au făcut eforturi pentru a corecta acele greșeli și pentru a-i ajuta pe cei care ar fi trebuit ajutați. I-au lăsat singuri și i-au ținut la distanță, considerând că nu avea niciun rost să încerce să facă ceva pentru ei. O astfel de atitudine este greșită. Ei fac o greșeală procedând astfel. Domnul Hristos a spus: „N-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși”. Domnul vrea ca noi să-i ajutăm pe cei care au cel mai mult nevoie de ajutor. Atunci când ați văzut greșeli la ceilalți, v-ați închis în cercul vostru și v-ați bucurat de adevăr într-un mod prea egoist. Dumnezeu nu aprobă o astfel de purtare: de a fi mulțumiți că voi aveți adevărul, fără să faceți niciun sacrificiu pentru a-i ajuta și întări pe cei care au nevoie de putere. Noi nu suntem toți alcătuiți la fel și mulți nu au fost educați corespunzător. Educația lor a fost deficitară. Unora le-a fost transmisă o fire pripită, irascibilă, iar educația pe care au primit-o în copilărie nu i-a învățat stăpânirea de sine. Cu acest temperament aprins, se unesc adesea invidia și gelozia. Alții greșesc în alte privințe. Unii sunt necinstiți în afaceri, căutând să profite pe seama altora. Alții sunt aspri în familiile lor, plăcându-le să conducă, să stăpânească. Viața lor este departe de a fi corectă. Educația pe care au primit-o a fost cu totul greșită. Nu li s-a vorbit despre păcatul de a se lăsa stăpâniți de aceste trăsături rele; de aceea, păcatul nu li se pare ca fiind extrem de păcătos. Alții, a căror educație nu a fost atât de greșită, care au fost crescuți și educați mai bine, și-au dezvoltat un caracter mai puțin condamnabil. Viața creștină a fiecăruia este foarte mult afectată, în bine sau în rău, de educația primită. 2M 74.1

Isus, Apărătorul nostru, cunoaște toate circumstanțele în care ne-am putea afla și ne tratează potrivit cu lumina pe care am avut-o și cu împrejurările prin care trecem. Unii sunt mai bine organizați decât alții. Unii sunt continuu hărțuiți, chinuiți și tulburați din cauza trăsăturilor lor rele de caracter. În timp ce unii au de luptat împotriva unor dușmani lăuntrici și a firii lor pervertite, alții nu au de dus nici pe jumătate o astfel de luptă. Ei trec aproape liberi pe lângă dificultățile cu care se confruntă frații și surorile lor care nu au o structură atât de favorabilă. În foarte multe cazuri, ei nu se străduiesc nici pe jumătate pentru a birui și a trăi o viață creștină, cum se străduiesc unii dintre acei nefericiți despre care am amintit. Cei din urmă par a fi în dezavantaj aproape de fiecare dată, în timp ce cei dintâi se descurcă mult mai bine, deoarece pentru ei este ceva natural să se poarte astfel. Poate că aceștia nu depun eforturi nici pe jumătate ca să vegheze și să-și țină corpul în stăpânire, și totuși se compară cu cei care nu au beneficiat de o structură la fel de favorabilă și de o educație la fel de bună și se măgulesc singuri cu contrastul pe care îl văd. Ei vorbesc despre căderile și despre greșelile celor defavorizați, dar nu se gândesc deloc la faptul că au o datorie în acea privință, alta decât de a insista asupra acelor greșeli și de a se feri de cei care se fac vinovați de ele, ocolindu-i. 2M 75.1

Poziția importantă pe care, ca familie, o ocupați în biserică face imperios necesar ca voi să fiți purtători de poveri. Aceasta nu înseamnă să purtați poveri în locul acelora care sunt în stare să și le poarte și să-i ajute și pe alții, ci voi trebuie să-i ajutați pe cei care au cel mai mult nevoie de ajutor, pe cei defavorizați de circumstanțe, care greșesc și care poate chiar v-au făcut rău și v-au pus cel mai mult răbdarea la încercare. De aceștia Îi este milă lui Isus, deoarece Satana are mai multă putere asupra lor și profită mereu de punctele lor slabe, îndreptându-și săgețile pentru a-i lovi acolo unde sunt cei mai vulnerabili. Isus Își exercită puterea și harul tocmai pentru aceste cazuri vrednice de milă. Când a întrebat cine iubește mai mult, Simon a răspuns: „Acela căruia i s-a iertat mai mult”. Și așa este. Isus nu i-a ocolit pe cei slabi, pe cei defavorizați de circumstanțe și neajutorați, ci i-a ajutat tocmai pe cei care aveau nevoie de ajutor. El nu Și-a limitat vizitele și lucrarea la o clasă de oameni mai inteligentă și mai puțin greșită, neglijându-i astfel pe cei nenorociți. Nu L-a interesat dacă era plăcut pentru El să fie prietenul celor săraci și nevoiași. Tocmai societatea acestora a căutat-o El, a oilor pierdute ale casei lui Israel. 2M 75.2

Aceasta este lucrarea pe care voi ați neglijat-o. Ați evitat responsabilitățile neplăcute și nu v-ați dus la cei greșiți să-i vizitați, să le dovediți interesul și dragostea voastră și să vă apropiați de ei. Nu ați manifestat un spirit iertător, asemenea lui Hristos. Doar ați trasat calea pe care trebuie să o urmeze toți, ca să vă puteți arunca peste ei mantia iubirii creștine. Nu vi se cere să acoperiți păcatul, ci să manifestați față de cei greșiți aceeași dragoste plină de milă pe care a manifestat-o Hristos față de voi. 2M 76.1

Voi vă aflați în circumstanțele cele mai favorabile pentru a vă dezvolta un bun caracter creștin. Nu vă aflați în situația de a simți strânsoarea sărăciei sau amărăciunea și durerea sufletească produse de purtarea unor copii neascultători, răzvrătiți. În familia voastră nu există nicio voce în dezacord. Aveți tot ce își poate dori inima. Cu toate acestea, în ciuda avantajelor și a circumstanțelor favorabile de care vă bucurați, aveți și voi multe greșeli și defecte de biruit, pentru a vă elibera de mândrie spirituală, de egoism, de un spirit irascibil, de gelozie și de bănuieli rele. 2M 76.2

Fratele K nu are nevoie să se pocăiască de păcatul vorbirii de rău, pe care îl au mulți, dar lui îi lipsește bunăvoința de a-i ajuta pe cei care au cel mai mult nevoie de ajutor. El este egoist. Își iubește căminul, iubește liniștea, odihna, îi place să fie liber de griji, de încurcături și de încercări; de aceea, este prea preocupat să-și asigure ceea ce îi place. Nu poartă poverile pe care i le-a încredințat Cerul. Evită responsabilitățile neplăcute și se izolează prea mult de ceilalți, pentru că iubește liniștea. Este destul de darnic, dar atunci când este nevoie să renunțe la sine pentru a face un bine de care este nevoie, atunci când i se cere un sacrificiu real, nu are prea multă experiență și trebuie să o dobândească. 2M 76.3

Se teme că va fi blamat, dacă îndrăznește să-i ajute pe cei care greșesc. „Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi și să nu ne plăcem nouă înșine. Fiecare dintre noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora. Căci și Hristos nu Și-a plăcut Lui Însuși; ci, după cum este scris: ‘Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine.’” Toți cei care sunt părtași la această măreață mântuire au ceva de făcut, pentru a-i ajuta pe cei care stau agățați la marginile Sionului. Ei nu trebuie să le taie acestora legăturile de care se țin și să-i alunge, fără să facă niciun efort de a-i ajuta să biruiască și să se pregătească pentru judecată. În niciun caz! Când aceștia behăie în jurul staulului, trebuie să fie încurajați și ajutați cu tot ce stă în puterea noastră să-i ajutăm. Voi, ca familie, aveți reguli prea stricte, idei prea rigide, care nu se potrivesc în toate cazurile. Vă lipsesc dragostea, bunătatea, blândețea și mila față de aceia care nu se mișcă atât de repede cum ar trebui. Acest spirit vă stăpânește atât de mult, încât vă ofiliți din punct de vedere spiritual, în loc să prosperați în Domnul. Interesul vostru, eforturile și îngrijorările voastre sunt pentru familia și pentru rudele voastre. Dar nu acceptați ideea de a merge la alții mai îndepărtați de voi, învingându-vă neplăcerea de a exercita o influență în afara cercului vostru special. Îi idolatrizați pe cei care sunt ai voștri și vă închideți față de ceilalți. „Domnul să mă mântuiască pe mine și tot ce este al meu” — aceasta este povara și grija voastră cea mare. Acest spirit trebuie să moară, pentru ca voi să puteți crește în Domnul și să progresați spiritual, pentru ca biserica să poată crește și suflete ca acestea să fie adăugate la ea, ca să fie mântuite. 2M 77.1

V-ați delimitat cu totul de a lucra pentru alții și, de aceea, trebuie să vă schimbați baza de acțiune. Rudele voastre nu sunt mai prețioase în ochii lui Dumnezeu decât sunt alte suflete sărmane, care au nevoie de mântuire. Noi trebuie să ne supunem eul și egoismul și să dăm dovadă, în viața noastră, de acel spirit de sacrificiu de sine și de acea bunăvoință dezinteresată pe care le-a manifestat Isus, atunci când a fost pe pământ. Toți trebuie să fie interesați de rudele lor, dar nu trebuie să-și îngăduie să se limiteze la ele, ca și când acestea ar fi singurii oameni pe care Isus a venit să-i mântuiască. 2M 77.2