Mărturii II

7 — Neglijarea reformei sănătății

Frate și soră I, Domnul mi-a arătat câteva lucruri cu privire la voi, lucruri pe care simt că este datoria mea să vi le scriu. Voi vă aflați printre cei care mi-au fost prezentați ca dându-se înapoi de la a adopta reforma sănătății. Pe calea pe care călătorește poporul lui Dumnezeu strălucește lumina; cu toate acestea, nu toți merg în lumină și nu toți înaintează atât de repede pe cât providența lui Dumnezeu plănuiește și deschide calea. Până când nu vor face acest lucru, vor fi în întuneric. Dacă Dumnezeu vorbește poporului Său, El așteaptă ca acesta să audă și să asculte de glasul Său. Sabatul trecut, în timp ce vorbeam, fețele voastre palide mi-au apărut clar înainte, așa cum îmi fuseseră arătate. Am văzut starea sănătății voastre și bolile de care suferiți de atâta vreme. Mi-a fost arătat că voi nu ați trăit sănătos. Apetitul vostru a fost nesănătos și v-ați satisfăcut gustul pe seama stomacului. Ați introdus în el lucruri imposibil de transformat în sânge bun. Aceasta a solicitat excesiv ficatul, deoarece organele digestive sunt dereglate. Amândoi aveți ficatul bolnav. Reforma sănătății v-ar fi de cel mai mare folos amândurora, dacă ați aplica-o strict. Dar voi nu ați făcut acest lucru. Apetitul vostru este nesănătos și, pentru că nu vă place o dietă simplă, ușoară, alcătuită din făină de grâu integrală, zarzavaturi și fructe preparate fără condimente sau grăsime, încălcați continuu legile pe care Dumnezeu le-a așezat în organismul vostru. Pentru că faceți acest lucru, trebuie să suferiți pedeapsa, deoarece orice călcare de lege are stabilită o pedeapsă. Și totuși vă mirați că sănătatea voastră este permanent slăbită. 2M 68.1

Fiți siguri că Dumnezeu nu va face o minune pentru a vă salva de consecințele conduitei voastre. Voi nu ați beneficiat de aer din belșug. Fratele I a lucrat în magazinul lui, concentrându-se asupra afacerilor și îngăduindu-și prea puțin aer și exercițiu fizic. Circulația sângelui lui este încetinită. El respiră doar din vârful plămânilor. Rareori își antrenează mușchii abdominali în actul respirației. Stomacul, ficatul, plămânii și creierul suferă din cauza lipsei unei inspirații profunde, adânci, care să-i electrizeze sângele și să-i dea o culoare vie, strălucitoare — singura care ar putea să i-l păstreze curat și să-i dea tonus și vigoare mașinăriei vii a organismului. 2M 68.2

Voi, dragii mei frate și soră, ați putea beneficia de o sănătate cu mult mai bună decât cea de care vă bucurați acum și ați putea evita multe îmbolnăviri, dacă doar ați manifesta cumpătare în toate lucrurile — cumpătare în muncă, în mâncare și în băutură. Băuturile fierbinți vă slăbesc stomacul. Brânza nu ar trebui introdusă în stomac niciodată. Pâinea din făină rafinată nu-i poate oferi organismului hrana pe care o puteți găsi în pâinea din făină făcută din grâu nedecorticat. Folosirea obișnuită a pâinii din grâu decorticat nu poate păstra organismul sănătos. Amândoi aveți ficatul inactiv. Folosirea făinii albe agravează problemele voastre de sănătate. 2M 69.1

Nu există tratament care să vă poată scăpa de dificultățile cu care vă confruntați în prezent, atâta timp cât mâncați și beți așa cum o faceți. Voi înșivă puteți face pentru voi ceea ce nici cel mai experimentat medic nu poate face. Puneți-vă ordine în dietă. Ca să vă satisfaceți gustul, adeseori v-ați solicitat excesiv organele digestive, primind în stomac alimente care nu sunt cele mai sănătoase și uneori în cantități lipsite de moderație. Acestea obosesc stomacul și îl fac incapabil să primească apoi chiar și hrana cea mai sănătoasă. Din cauza obiceiurilor alimentare greșite, voi vă mențineți stomacul într-o continuă stare de slăbiciune. Hrana voastră este prea abundentă și prea complicată. Nu este preparată simplu, natural, ci este total nepotrivită pentru stomac, atunci când o preparați astfel încât să vă satisfacă gustul. Organismul este împovărat și se chinuie să reziste eforturilor voastre de a-l schilodi. Frisoanele și febra sunt consecința acelor încercări de a se elibera singur de povara pe care ați așezat-o asupra lui. Voi trebuie să suferiți pedeapsa pentru încălcarea legilor naturii. Dumnezeu a stabilit în organismul vostru niște legi pe care nu le puteți nesocoti, fără să suferiți pedeapsa. Ați ținut seama de gustul vostru, fără să vă gândiți la sănătate. Ați făcut anumite schimbări, dar acestea nu sunt decât primii pași în reforma alimentației. Dumnezeu ne cere să fim cumpătați în toate lucrurile. „Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu.” 2M 69.2

Dintre toate familiile pe care le cunosc, niciuna nu are nevoie mai mult decât voi de beneficiile reformei sănătății. Voi gemeți sub dureri și umiliri pe care nu vi le puteți explica și încercați să le acceptați pe cât posibil fără cârtire, gândind că suferința este partea voastră și că așa a hotărât Providența. Dacă ați putea avea ochii deschiși, ca să vedeți pașii pe care i-ați făcut de-a lungul vieții, până când ați ajuns în starea în care vă aflați acum, cu sănătatea slăbită, ați fi uimiți de cât de orbi ați fost, încât să nu vedeți dinainte cum stau lucrurile în realitate. V-ați format un apetit nefiresc și nu beneficiați de hrana voastră nici pe jumătate din cât ați putea beneficia, dacă nu v-ați folosi apetitul atât de greșit. V-ați pervertit natura și acum suferiți consecințele, așa dureroase cum sunt. 2M 70.1

Organismul suportă abuzul atâta timp cât poate, fără să se împotrivească, apoi se trezește și face eforturi puternice ca să scape de poverile și de tratamentul rău la care a fost supus. Atunci apar durerile de cap, frisoanele, febra, nervozitatea, paralizia și alte rele, prea numeroase pentru a le menționa. Un mod greșit de a mânca și de a bea distruge sănătatea și, odată cu ea, farmecul vieții. O, de câte ori ați cumpărat ceea ce voi numeați o mâncare bună, cu prețul unui organism febril, agitat, al pierderii poftei de mâncare și al insomniei! Incapacitatea de a vă bucura de hrană, o noapte nedormită, ore de suferință — toate pentru o masă care să vă satisfacă gustul! Mii de oameni și-au satisfăcut apetitul pervertit, au mâncat o masă bună, cum o numeau ei, și, drept consecință, au atras asupra lor febra, alte boli acute și o moarte sigură. Aceasta a fost o plăcere cumpărată cu un preț enorm. Cu toate acestea, mulți au făcut astfel și, la moartea lor, acești sinucigași au fost elogiați de prietenii lor și de pastor și trimiși direct în cer. Ce idee! Gurmanzi, stăpâniți de lăcomie, în cer! Nu, nu. Unii ca aceștia nu vor intra niciodată pe porțile de mărgăritar ale cetății de aur a lui Dumnezeu. Unii ca aceștia nu vor fi niciodată înălțați la dreapta lui Isus, scumpul nostru Mântuitor, Omul suferinței de pe Calvar, a Cărui viață a fost una de permanentă tăgăduire de sine și de sacrificiu. Există un loc pus deoparte pentru toți acești nevrednici, care nu pot avea parte de o viață mai bună, de moștenirea veșnică. 2M 70.2

Dumnezeu le cere tuturor oamenilor să-și aducă trupul ca o jertfă vie, nu ca una moartă sau muribundă, nu ca o jertfă slăbită, plină de necurăție și de boală din cauza propriei lor purtări. Dumnezeu cere o jertfă vie. El ne spune că trupul nostru este templul Duhului Sfânt, sălașul Spiritului Său, și le cere tuturor celor care poartă chipul Său să aibă grijă de corpul lor, ca să-I poată sluji Lui și să-I aducă slavă. „Voi nu sunteți ai voștri” spune apostolul inspirat, „căci ați fost cumpărați cu un preț”; de aceea, „proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”. Pentru a face lucrul acesta, uniți cu fapta cunoștința, cu cunoștința, înfrânarea, cu înfrânarea, răbdarea. Este o datorie să știm cum să ne păstrăm corpul în cea mai bună stare de sănătate și este o datorie sfântă să trăim după lumina pe care Dumnezeu ne-a dat-o, în îndurarea Sa. Dacă ne închidem ochii față de această lumină, de teamă că ne vom vedea propriile greșeli, pe care nu suntem dispuși să le părăsim, păcatele noastre nu se vor micșora, ci vor crește. Dacă lumina este ignorată într-un caz, va fi nesocotită și în altul. Este în aceeași măsură păcat să încălcăm legile ființei noastre cum este și să încălcăm una dintre Cele Zece Porunci, deoarece, în ambele cazuri, noi călcăm Legea lui Dumnezeu. Nu Îl putem iubi pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul și cu toată puterea, în timp ce ne iubim apetitul, gusturile, cu mult mai mult decât Îl iubim pe Domnul. Noi ne diminuăm în fiecare zi puterea de a-L slăvi pe Dumnezeu, în timp ce El ne cere toată puterea noastră, toată mintea noastră. Prin obiceiurile noastre greșite, ne slăbim legăturile cu viața, și totuși susținem că suntem urmașii lui Hristos și că ne pregătim pentru a primi nemurirea. 2M 71.1

Fratele meu și sora mea, aveți de făcut o lucrare pe care nimeni altcineva nu o poate face pentru voi. Treziți-vă din letargie, și Hristos vă va da viață. Schimbați-vă modul de viață, obiceiurile în ceea ce privește mâncarea, băutura și munca. Atâta timp cât continuați să urmați calea pe care mergeți de ani de zile, nu puteți discerne clar lucrurile sfinte și veșnice. Simțurile voastre sunt tocite și intelectul vă este întunecat. Voi nu ați crescut în har și în cunoștința adevărului, așa cum ați avut privilegiul să o faceți. Nu ați crescut în spiritualitate, ci v-ați adâncit tot mai mult în întuneric. Vă grăbiți prea mult să vă îmbogățiți și sunteți în pericolul de a vă întinde prea mult, căutându-vă propriul interes și neținând seama de interesele altora așa cum ați vrea să țină ei seama de ale voastre. V-ați încurajat egoismul, pe care ar fi trebuit să-l biruiți. Cercetați-vă cu atenție inima și urmați, în viața voastră, Modelul care nu greșește niciodată. Păstrați-vă o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu. În tot ceea ce faceți, slăviți Numele Său. Renunțați la egoism și la iubirea de sine. „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută și desăvârșită.” Criteriul nostru nu ar trebui să fie obiceiurile și practicile oamenilor. Oricât de dificile ar fi împrejurările, nu vă îngăduiți niciodată să fiți avizi după câștig. Satana este lângă voi, gata să vă ispitească să faceți lucrul acesta, și nu vă va lăsa liniștiți în această privință. Este posibil ca un comerciant să fie un bun creștin și să-și păstreze integritatea înaintea lui Dumnezeu. Dar, pentru a face acest lucru, este nevoie de o continuă veghere și de rugăciune stăruitoare înaintea lui Dumnezeu, ca să vă păzească de înclinația rea a acestui veac degenerat, de a dobândi avantaje pe seama altora. Voi vă aflați într-o situație care vă îngreunează creșterea în ceea ce privește viața spirituală. Aveți un principiu, dar nu vă prindeți de Dumnezeu cu toată puterea. Aveți prea multă încredere în propriile voastre puteri, care sunt slabe. Aveți nevoie de ajutor divin, de o putere pe care nu o puteți găsi în voi înșivă. Există Cineva la care puteți merge pentru sfat, a Cărui înțelepciune este infinită. El vă invită să veniți la El, ca să Se îngrijească de nevoile voastre. Dacă, prin credință, vă veți arunca toate grijile asupra Celui care știe și când cade o vrabie, nu vă veți încrede în zadar. Dacă vă veți bizui pe făgăduințele Lui sigure și vă veți păstra integritatea, îngerii lui Dumnezeu vă vor înconjura. Prin credință, faceți fapte bune înaintea lui Dumnezeu; atunci, pașii voștri vor fi conduși de Domnul și mâna Sa, care dă prosperitate, nu se va îndepărta de la voi. 2M 72.1

Dacă ați fi lăsați să vă trasați singuri calea, ați alege greșit și, în scurt timp, ați naufragia în ceea ce privește credința. Aduceți toate grijile și toate poverile voastre la Purtătorul de poveri. Dar nu îngăduiți ca nici măcar o pată să vă întineze caracterul creștin. Niciodată, niciodată, nu lăsați ca, de dragul câștigului, raportul ceresc al vieții voastre, care este văzut de toată oastea îngerilor și de Mântuitorul vostru, care S-a tăgăduit pe Sine, să fie pecetluit, având notat în dreptul vostru avariție, zgârcenie, egoism sau înșelăciune. O astfel de cale s-ar putea să vă aducă profit, din punctul de vedere al lumii, dar, privită în lumina cerului, ea se va dovedi o pierdere ireparabilă. „Domnul nu Se uită la ce se uită omul.” În încrederea continuă în Dumnezeu există siguranță, care alungă orice teamă de vreun rău viitor. Această îngrijorare și această neliniște, care nu sunt îndreptățite, vor înceta. Noi avem un Tată care Se îngrijește și Se va îngriji în continuare de copiii Săi și care face ca harul Său să fie suficient în orice timp de nevoie. Atunci când luăm în mâinile noastre administrarea lucrurilor care ne preocupă și ne bazăm pe înțelepciunea noastră pentru a reuși, putem foarte bine să ne îngrijorăm și să anticipăm pericol și pierdere, pentru că acestea vor veni cu siguranță peste noi. 2M 73.1

Ni se cere o consacrare deplină, totală. Cât timp a lucrat și a suferit pentru noi, Mântuitorul păcătoșilor muritori S-a tăgăduit pe Sine, și întreaga Lui viață a fost o continuă scenă de trudă și de privațiuni. Dacă ar fi vrut, ar fi putut să-Și petreacă zilele pe pământ în tihnă și în belșug și să-Și asigure toate plăcerile și bucuriile vieții. Dar El nu a făcut astfel; El nu S-a gândit la propriul avantaj sau la confortul Său. A trăit nu pentru a Se mulțumi pe Sine, ci pentru a face bine și pentru a-i salva pe alții de suferință, pentru a-i ajuta pe cei care aveau nevoie de ajutor. A răbdat până la sfârșit. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El și El a purtat nelegiuirea noastră a tuturor. Paharul cel amar nouă ne era destinat. Păcatele noastre erau amestecate în el. Dar scumpul nostru Mântuitor a luat paharul de la buzele noastre și l-a băut El. Și, în locul lui, ne oferă paharul îndurării, al binecuvântării și al mântuirii. O, ce sacrificiu imens a fost acesta pentru neamul omenesc căzut! Ce dragoste, ce dragoste minunată, fără asemănare! După toată această manifestare a suferinței, pentru a ne arăta dragostea Sa, noi să ne dăm înapoi din fața micilor încercări la care suntem supuși? Putem oare să-L iubim pe Hristos și să refuzăm să ridicăm crucea? Putem să ne dorim să fim cu El în slavă și să nu-L urmăm din sala de judecată până la Calvar? Dacă Hristos este în noi nădejdea slavei, vom trăi așa cum a trăit El; vom imita viața Lui de sacrificiu pentru a-i binecuvânta pe alții; vom bea paharul și vom fi botezați cu botezul; vom accepta cu bucurie o viață de consacrare, de încercări și de tăgăduire de sine, și aceasta de dragul lui Hristos. Cerul va fi suficient de ieftin, orice sacrificiu am face pentru a-l obține. 2M 73.2