Mărturii II

80 — Transferarea comorii pământești

Stimate frate N, 2M 675.1

Am simțit o mare povară în legătură cu cazul tău, de când te-am întâlnit la adunarea de tabără de la Tipton. Cu greu m-am putut abține să mă adresez ție personal, în timp ce predicam poporului cuvintele Domnului Hristos: „Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina, și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina, și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră”. 2M 675.2

Mi-am amintit chipul tău ca fiind unul dintre cele care îmi fuseseră arătate în viziune, cu ceva timp în urmă. Tu crezi că este datoria ta să le predici altora Cuvântul, dar ar fi mai mulți cei împiedicați să accepte adevărul prin exemplul tău, așa cum ești tu acum, decât cei care ar fi convertiți la adevăr predicarea ta. Susții a crede un mesaj solemn și probator, dar credința ta nu este susținută prin fapte. Ai teoria adevărului, dar nu ai fost convertit prin el. Adevărul nu ți-a luat pe deplin în stăpânire inima și nu a fost transpus în practică, în viața ta de fiecare zi. 2M 675.3

Tu trebuie să fii convertit, transformat prin înnoirea minții. Când îți va lua în stăpânire inima, adevărul va aduce o reformă în viața ta. Lumea necredincioasă va fi atunci convinsă că există o putere în adevărul care a produs o schimbare atât de mare într-un om iubitor de lume, cum ai fost tu. Tu iubești această lume. Comorile tale sunt aici și inima îți este legată de ele. Dacă puterea adevărului nu-ți desparte inima de dumnezeul tău, care este lumea aceasta, vei pieri împreună cu comorile tale. 2M 675.4

Tu nu simți caracterul înalt al lucrării acestor zile din urmă. Nu ai făcut sacrificii pentru adevăr. Ai un spirit limitat și zgârcit și ți-ai închis ochii față de nevoile celor sărmani și nenorociți. Compasiunea ta nu a fost trezită pentru a ușura nevoile celor asupriți, nici nu ai avut pe inimă să ajuți cauza lui Dumnezeu cu banii tăi sau să-i distribui pentru nevoile celor în suferință. Inima ta este atașată de comoara pământească. Dacă nu îți învingi dragostea pentru lucrurile acestei lumi, nu vei avea parte de Împărăția cerurilor. 2M 675.5

Învățătorul Legii L-a întrebat pe Isus ce trebuia să facă, pentru a putea să moștenească viața veșnică. Isus a făcut referire la poruncile Tatălui Său, spunându-i că ascultarea de ele era necesară pentru mântuire. I-a spus că el știe poruncile și că, dacă ascultă de ele, va avea viața. Observați răspunsul lui: „Învățătorule, toate acestea le-am păzit cu grijă din tinerețea mea”. Isus îl privește cu milă și cu dragoste pe acest tânăr înșelat. El este gata să-i descopere că se înșală în privința păzirii din inimă a poruncilor, pe care susține cu toată convingerea că le păzește. Isus îi spune: „Îți lipsește un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ți crucea și urmează-Mă”. 2M 676.1

Mântuitorul atrage atenția acestui tânăr în mod direct asupra defectului său de caracter. Îi vorbește despre viața Sa de tăgăduire de sine, despre purtarea crucii. El a renunțat la tot pentru mântuirea omului și îl invită pe tânăr să vină și să-I urmeze exemplul, asigurându-l că va avea o comoară în cer. Oare tânărul a sărit de bucurie auzind asigurarea că va avea o comoară în cer? O, nu! Comorile pământești erau idolul său; ele puneau în umbră valoarea moștenirii veșnice. El s-a întors de la cruce, de la viața de sacrificiu de sine a Mântuitorului, spre lumea aceasta. Avea o oarecare dorință după moștenirea cerească, dar a întors spatele cu părere de rău acestei perspective. În sufletul lui, a dus o luptă pentru a decide ce să aleagă, dar, în cele din urmă, a hotărât să-și continue atașamentul față de comorile pământești. 2M 676.2

Acest tânăr avea mari bogății și inima îi era legată de ele. Nu putea fi de acord să-și transfere comorile în cer, desprinzându-și inima de ele și folosindu-le pentru a face bine — binecuvântând pe văduvă și pe orfan și, astfel, fiind bogat în fapte bune. Dragostea acestui tânăr pentru comorile pământești era mai puternică decât cea pentru semeni și pentru moștenirea veșnică. Alegerea lui era făcută. Îndemnul adresat de Hristos, de a-și asigura o comoară în cer, a fost respins, pentru că nu putea consimți să se conformeze condițiilor. Puterea afecțiunii lui pentru bogățiile pământești a triumfat și cerul, cu toată slava lui atrăgătoare, a fost sacrificat pentru comorile lumii. Tânărul era foarte întristat, pentru că iubea ambele lumi; dar a sacrificat-o pe cea cerească pentru cea pământească. 2M 677.1

Foarte puțini realizează cât de mult iubesc bogățiile, până când nu sunt puși la probă. Mulți dintre cei care afirmă că sunt urmașii lui Hristos dovedesc atunci că nu sunt pregătiți pentru cer. Faptele lor dau mărturie că ei iubesc bogățiile mai mult decât își iubesc semenii sau decât Îl iubesc pe Dumnezeu. Asemenea tânărului bogat, ei întreabă care este calea spre viața veșnică; dar atunci când calea le este arătată și prețul [urmării ei] este estimat, când ajung la concluzia că trebuie să-și sacrifice bogățiile pământești și să devină bogați în fapte bune, ei ajung la concluzia că cerul costă prea mult. Cu cât comorile adunate pe pământ sunt mai mari, cu atât mai dificil este pentru posesorul lor să-și dea seama că acestea nu îi aparțin lui, ci i-au fost împrumutate ca să le folosească spre slava lui Dumnezeu. 2M 677.2

Aici, Isus folosește ocazia pentru a le da ucenicilor o lecție impresionantă: „Isus a zis ucenicilor Săi: ‘Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăția cerurilor’”. „Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” 2M 677.3

Aici se vede puterea bogățiilor. Tăria atașamentului față de bogăție asupra minții omenești este aproape paralizantă. Bogăția îi smintește pe mulți și îi face să acționeze ca și când ar fi lipsiți de rațiune. Cu cât au mai mult din lumea aceasta, cu atât doresc să aibă și mai mult. Teama lor că vor ajunge să ducă lipsă crește odată cu bogățiile lor. Sunt preocupați să strângă bani pentru viitor. Sunt zgârciți și egoiști, temându-se că Dumnezeu nu Se va îngriji de nevoile lor în viitor. Astfel de persoane sunt într-adevăr sărace față de Dumnezeu. Pe măsură ce acumulează bogății, își pun încrederea în ele și nu au credință în Dumnezeu sau în făgăduințele Lui. 2M 678.1

Săracul care are credință în Dumnezeu, care se încrede în dragostea și în grija Lui și care este bogat în fapte bune, folosind cu chibzuință puținul pe care îl are, pentru a-i binecuvânta pe alții cu banii lui, este bogat față de Dumnezeu. El consideră că semenii lui au din partea lui așteptări pe care nu le poate trece cu vederea, dacă vrea să asculte porunca lui Dumnezeu: „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” 2M 678.2

Săracii care sunt bogați față de Dumnezeu consideră mântuirea semenilor lor ca fiind mai importantă decât tot aurul și tot argintul din lume. 2M 678.3

Domnul Hristos arată calea pe care cei care au bogății lumești, dar nu sunt bogați față de Dumnezeu, pot să-și asigure adevăratele bogății. El spune: Vindeți ce aveți și dați milostenie și strângeți-vă o comoară în cer. Remediul pe care îl propune El pentru cei bogați este ca aceștia să-și transfere afecțiunea de la bogățiile pământești, către moștenirea veșnică. Investindu-și banii în cauza lui Dumnezeu, pentru a contribui la mântuirea sufletelor, și binecuvântându-i pe cei nevoiași cu mijloacele lor, ei devin bogați în fapte bune și își strâng „pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie, pentru ca să apuce adevărata viață”. Aceasta se va dovedi o investiție sigură. Dar mulți arată prin faptele lor că nu au curajul să se încreadă în banca cerului. Ei aleg să încredințeze pământului banii lor, în loc să-i trimită înaintea lor în cer, astfel încât inima lor să fie legată de comoara cerească. 2M 678.4

Fratele meu, tu ai o lucrare în fața ta, de a te strădui să-ți învingi lăcomia și iubirea pentru bogățiile acestei lumi și, în special, încrederea în tine, pentru că ai avut un aparent succes în a-ți asigura bunurile acestei lumi. Sărmanii oameni bogați, care susțin că-I slujesc lui Dumnezeu, sunt vrednici de milă. Ei pretind că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar prin faptele lor Îl tăgăduiesc. Cât de mare este întunericul unora ca aceștia! Ei mărturisesc a avea credință în adevăr, dar faptele le contrazic mărturisirea. Dragostea pentru bogăție îi face pe oameni egoiști, exigenți și aroganți. Bogăția înseamnă putere și, adesea, atașamentul față de ea pervertește și paralizează tot ce este nobil și evlavios în om. 2M 679.1

Bogățiile aduc cu ele mari responsabilități. A obține avere prin afaceri necinstite, prin înșelăciune în tranzacții, asuprind văduvele și orfanii sau adunând bogății peste bogății și ignorând nevoile celor săraci își va atrage în cele din urmă răsplata meritată, descrisă de apostolul inspirat: „Ascultați acum voi, bogaților! Plângeți și tânguiți-vă, din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi. Bogățiile voastre au putrezit, și hainele voastre sunt roase de molii. Aurul și argintul vostru au ruginit; și rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-ați strâns comori în zilele din urmă! Iată că plata lucrătorilor care v-au secerat câmpiile, și pe care le-ați oprit-o prin înșelăciune, strigă! Și strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oștirilor.” 2M 679.2

Cei mai umili și mai săraci dintre adevărații ucenici ai lui Hristos, care sunt bogați în fapte bune, sunt mai binecuvântați și mai prețioși în ochii lui Dumnezeu, decât cei care se laudă cu marile lor bogății. Ei sunt mai onorați în curțile cerești, decât cei mai înălțați regi și nobili care nu sunt bogați față de Dumnezeu. Apostolul Pavel îl sfătuiește pe Timotei să-i îndemne pe cei bogați: „Îndeamnă-i pe bogații veacului acestuia să nu se îngâmfe și să nu-și pună nădejdea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alții, așa ca să-și strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie, pentru ca să apuce adevărata viață”. Acest îndemn este și pentru tine, frate N, și pentru mulți dintre cei care mărturisesc a crede adevărul pentru aceste zile din urmă. 2M 679.3

Cei care adună bani sau îi investesc în terenuri, în timp ce-și privează familiile de confortul vieții, se poartă ca niște oameni nebuni. Ei nu-și lasă familiile să se bucure de lucrurile pe care Dumnezeu li le-a dat din belșug. În ciuda faptului că au averi mari, membrii familiei lor sunt adesea obligați să muncească mult peste puterile lor, pentru a aduna și mai mulți bani. Creierul, oasele și mușchii sunt solicitați la maximum pentru a acumula averi, iar religia și datoria creștină sunt neglijate. Ținta lor este: muncă, muncă, muncă, de dimineața până seara. 2M 680.1

Mulți nu manifestă o dorință serioasă de a cunoaște voia lui Dumnezeu și de a înțelege cerințele pe care le are Dumnezeu de la ei. Unii dintre cei care încearcă să-i învețe pe alții adevărul nu ascultă ei înșiși de Cuvântul lui Dumnezeu. Cu cât cauza lui Dumnezeu are mai mulți învățători de felul acesta, cu atât ea va progresa mai puțin. 2M 680.2

Mulți dintre cei cărora Dumnezeu le-a încredințat bogății nu își dau seama că, păstrându-le în mod egoist pentru ei, lucrează împotriva propriilor interese veșnice. Apostolul le arată că, devenind bogați în fapte bune, lucrează de fapt în interesul lor. Ei strâng pentru ei, asigurându-și în cer o comoară nepieritoare, ca să poată apuca viața veșnică. Susținând nevoile cauzei și ajutându-i pe cei lipsiți, ei împlinesc cu credincioșie lucrarea pe care le-a desemnat-o Dumnezeu, iar raportul faptelor iubitoare de tăgăduire de sine și de generozitate va fi scris în cărțile cerului. Fiecare faptă de neprihănire va fi imortalizată, chiar dacă autorul ei nu simte că a făcut ceva vrednic de a fi notat. Dacă viața de fiecare zi a celor care mărturisesc adevărul ar fi o exemplificare vie a vieții lui Hristos, dinspre ei ar străluci o lumină care i-ar conduce pe ceilalți la Mântuitorul. Doar în cer vor fi pe deplin apreciate rezultatele binecuvântate ale unei vieți armonioase și evlavioase, în lucrarea de salvare a altora. 2M 680.3

Frate, tu ai multe de făcut în familia ta, pentru a arăta că adevărul a realizat o lucrare bună în tine și că a avut asupra vieții tale și asupra caracterului tău o influență liniștitoare, înnobilatoare și înălțătoare. Tu mărturisești a crede că trăim în zilele de pe urmă și că trebuie să transmitem lumii un mesaj probator, de avertizare; dovedești tu aceasta prin faptele tale? Dumnezeu te pune la probă și va scoate la iveală adevăratele simțăminte ale inimii tale. 2M 681.1

Domnul ți-a încredințat talanții banilor ca să-i folosești pentru înaintarea cauzei Sale, pentru a-i binecuvânta pe cei nevoiași și pentru a-i alina pe cei lipsiți. Tu poți face mult mai mult bine cu posibilitățile materiale pe care le ai, decât poți face prin predicare, păstrând banii pentru tine. Ți-ai pus talanții la schimbător, pentru ca, atunci când Stăpânul va veni și va spune: „Dă-ți socoteală de isprăvnicia ta”, tu să-I poți prezenta, fără să te încurci, talanții dublați, atât capitalul, cât și dobânda, pentru că nu i-ai păstrat pentru tine, nu i-ai îngropat în pământ, în mod egoist, ci i-ai investit? Privește la istoria vieții tale. Pe câți i-ai binecuvântat cu banii tăi? În câte inimi ai trezit recunoștința prin generozitatea ta? Te rog să citești capitolul 58 din Isaia. Ai dezlegat lanțurile răutății? Ai deznodat legăturile robiei, ca să le dai drumul celor asupriți și să rupi orice fel de jug? Ți-ai împărțit pâinea cu cel flămând și i-ai adus în casa ta pe nenorociții fără adăpost? I-ai acoperit pe cei goi? 2M 681.2

Dacă ai fi bogat în aceste fapte bune, ai putea cere împlinirea făgăduințelor date în acest capitol: „Atunci, lumina ta va răsări ca zorile și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte și slava Domnului te va însoți. Atunci, tu vei chema și Domnul va răspunde, vei striga, și El va zice: ‘Iată-Mă!’ Dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime și întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.” Dar acum, tu nu ești îndreptățit la aceste binecuvântări promise. Nu te-ai implicat în această lucrare. Privește în urmă, la viața ta din trecut, și gândește-te cât de lipsită a fost ea de fapte bune, nobile, generoase. Tu ai predicat adevărul, dar nu l-ai trăit. Viața ta nu a fost nobilă și sfântă, ci a fost caracterizată de egoism și de avariție. Ți-ai slujit eul cu credincioșie. Acum este timpul să-ți schimbi purtarea și să lucrezi cu stăruință pentru a-ți asigura comoara cerească. 2M 682.1

Ai pierdut mult din ceea ce nu vei putea recâștiga niciodată. Nu ai folosit ocaziile pe care le-ai avut de a face bine, iar lipsa ta de credincioșie a fost notată în cărțile cerului. Viața Domnului Hristos a fost caracterizată de tăgăduire de sine, de sacrificiu și de binefacere dezinteresată. Tu nu acorzi o atenție corespunzătoare pregătirii necesare pentru Împărăția lui Dumnezeu. Ideile tale sunt prea simpliste. Să vorbești este ceva ieftin, care nu costă prea mult. Faptele, roadele determină caracterul unui pom. Tu ce roade ai adus? Apostolul Iacov îi îndeamnă pe frații săi: „Frații mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credință, dacă n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele și unul dintre voi le zice: ‘Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!’ fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?” Dorințele tale bune, frate, nu vor satisface nevoile oamenilor. Faptele trebuie să dea mărturie despre sinceritatea compasiunii și a dragostei tale. De câte ori ai îndeplinit la literă cele prezentate mai sus? 2M 682.2

Tu ai o foarte mare stimă de sine, dar ai de făcut o lucrare pe care nimeni altcineva nu o poate face în locul tău. Firea ta trebuie schimbată și trebuie să existe o transformare a întregii ființe. Tu iubești adevărul cu vorba, dar nu cu fapta. Îl iubești pe Domnul puțin, dar îți iubești bogățiile mai mult. Dacă te-ar găsi în starea în care ești acum, ți-ar spune Stăpânul: „Bine, rob bun și credincios; ... intră în bucuria Domnului tău”? La ce bucurie Se referă? [Isus] „… pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” Bucuria care a fost pusă înaintea lui Isus a fost aceea de a vedea suflete răscumpărate prin sacrificarea slavei, a onoarei, a bogățiilor și chiar a vieții Sale. Bucuria Lui a fost mântuirea omului. Când toți cei răscumpărați vor fi adunați în Împărăția lui Dumnezeu, El va vedea rodul muncii sufletului Lui și va fi mulțumit. 2M 683.1

Cei care sunt conlucrători cu Hristos, părtași cu El la tăgăduirea Sa de sine și la sacrificiul Său, pot fi instrumente în aducerea sufletelor la Hristos și le pot vedea mântuite, pentru veșnicie mântuite, lăudându-L pe Dumnezeu și pe Mielul care le-a răscumpărat. 2M 683.2

Pleasanton, Kansas, 15 octombrie 1870 2M 683.3