Mărturii II

79 — Lucrarea din Vermont

Mi-a fost arătat că ucenicii lui Hristos sunt reprezentanții Săi pe pământ și că Dumnezeu dorește ca ei să fie lumini în întunericul moral al acestei lumi, răspândiți în toată țara, în târguri, în orașe și în sate, „o priveliște pentru lume, îngeri și oameni”. Dacă ascultă învățăturile Domnului Hristos din Predica de pe Munte, ei vor căuta continuu desăvârșirea caracterului creștin și vor fi cu adevărat lumina lumii, canale prin care Dumnezeu să le transmită voința Sa divină, adevărul de origine cerească, celor care stau în întuneric și care nu cunosc calea vieții și a mântuirii. 2M 628.1

Dumnezeu nu poate descoperi lumii necredincioase cunoștința voinței Sale și minunile harului Său, dacă nu are martori răspândiți pe tot pământul. Planul Său este ca aceia care sunt părtași la această măreață mântuire prin Isus Hristos să fie misionarii Săi, lumini peste tot în lume, niște semne pentru oameni, epistole vii, cunoscute și citite de toți oamenii, credința și faptele lor dând mărturie pentru apropiata venire a Mântuitorului și arătând că ei nu au primit în zadar harul lui Dumnezeu. Oamenii trebuie să fie avertizați să se pregătească pentru judecata viitoare. Celor care au ascultat doar născociri și invenții omenești, Dumnezeu le va da ocazia să audă cuvântul sigur al profeției, la care ar face bine să ia seama ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos. El va prezenta cuvântul sigur al adevărului pe înțelesul tuturor celor care vor să-l asculte; toți vor putea pune în contrast adevărul cu poveștile care le-au fost prezentate de oameni care pretindeau că înțeleg Cuvântul lui Dumnezeu și că sunt calificați să-i învețe pe cei care sunt în întuneric. 2M 628.2

Ca să crească numărul celor din Bordoville, frații s-au mutat acolo, lăsând localitățile de unde au plecat lipsite de puterea și de influența necesare pentru a susține adunările. Lucrul acesta a fost pe placul dușmanilor lui Dumnezeu și ai adevărului. Frații aceia ar fi trebuit să rămână niște martori credincioși, iar faptele lor bune, să dea mărturie de autenticitatea credinței lor, exemplificând în viața lor curăția și puterea adevărului. Influența lor avea să convingă și să convertească sau să condamne. 2M 629.1

Orice urmaș al lui Isus are de făcut o lucrare, ca misionar pentru Hristos în familia lui, între vecini, în târgul sau orașul în care trăiește. Toți cei care sunt consacrați lui Dumnezeu sunt canale de lumină. Dumnezeu îi face unelte ale neprihănirii, ca să le transmită celorlalți lumina adevărului, bogățiile harului Său. Cei necredincioși pot să pară indiferenți și nepăsători, dar Dumnezeu le impresionează și le convinge inimile că există realitate în adevăr. Dar când frații noștri părăsesc câmpul, renunță la luptă și lasă ca lucrarea lui Dumnezeu să stagneze înainte ca Dumnezeu să spună: „Lăsați-i”, ei vor fi doar o povară pentru orice biserică, oriunde s-ar muta. Cei pe care îi abandonează, care erau convinși, adeseori își liniștesc conștiința cu gândul că, la urma urmei, s-au entuziasmat fără rost și ajung la concluzia că nu există nimic adevărat în mărturisirea de credință a adventiștilor de ziua a șaptea. Satana triumfă, atunci când vede via plantată de Dumnezeu fie scoasă cu totul din rădăcină, fie lăsată în paragină. Nu este planul lui Dumnezeu ca aceia care fac parte din poporul Său să se îngrămădească toți în același loc și să-și concentreze influența într-o anumită localitate. 2M 629.2

Eforturile fratelui D de a-i încuraja pe frați să se mute din localitățile lor au fost făcute cu bună credință, dar nu conform planului lui Dumnezeu. Căile lui Dumnezeu nu sunt asemenea căilor noastre. El nu vede așa cum vede omul. Scopul lor a fost unul bun, dar, în felul acesta, planurile lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor nu puteau fi duse la îndeplinire. 2M 630.1

Dumnezeu dorește ca poporul Său să fie lumina lumii, sarea pământului. Planul de a se aduna laolaltă în număr mare, pentru a alcătui biserici mari, le-a redus influența, le-a limitat sfera de utilitate și, în mod literal, le pune lumina sub obroc. Intenția lui Dumnezeu este ca la toți să ajungă cunoștința adevărului, astfel încât nimeni să nu rămână în întuneric, fără să-i cunoască principiile, ci toți să fie încercați prin el și să se hotărască pentru el sau împotriva lui, toți să poată fi avertizați și lăsați fără nicio scuză. Planul de colonizare, sau de mutare din diferite localități unde există puțină putere sau influență, și de concentrare a influenței multora într-un singur loc înseamnă îndepărtarea luminii din locurile unde Dumnezeu dorește ca ea să strălucească. 2M 630.2

Urmașii lui Hristos răspândiți în întreaga lume nu au un simțământ înalt al responsabilității lor și al obligației care le revine, de a lăsa ca lumina lor să strălucească spre alții. Dacă sunt doar unul sau doi într-un loc, deși sunt puțini, ei pot să se comporte în fața lumii astfel încât să aibă o influență care să-l convingă pe cel necredincios de sinceritatea credinței lor. Urmașii lui Isus nu împlinesc gândul și voința lui Dumnezeu, dacă se mulțumesc să rămână în necunoștință, în ceea ce privește Cuvântul Său. Toți trebuie să devină cercetători ai Bibliei. Domnul Hristos le-a poruncit urmașilor Săi: „Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viață veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine”. Petru ne îndeamnă: „Ci sfințiți în inimile voastre pe Hristos ca Domn. Fiți întotdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândețe și teamă”. 2M 630.3

Mulți dintre cei care mărturisesc a crede adevărul pentru aceste zile din urmă vor fi găsiți prea ușori. Ei au neglijat lucrurile cu greutate. Conversațiile lor sunt superficiale, nu profunde, serioase și desăvârșite. Ei nu știu de ce cred adevărul; doar pentru că și alții l-au crezut și ei au luat de bun că acesta este adevărul. Nu pot să prezinte un motiv rațional pentru care cred. Mulți au îngăduit ca mintea să le fie umplută cu lucruri de importanță minoră, iar interesul lor veșnic a trecut pe locul al doilea. Sufletul lor este pipernicit și șchioapătă, în ceea ce privește dezvoltarea spirituală. Ei nu-i luminează și nu îi zidesc pe alții, prin experiența lor sau prin cunoștința pe care era privilegiul și datoria lor să o obțină. Puterea și echilibrul îi însoțesc pe cei care sunt creștini sinceri, autentici. 2M 631.1

Hristos, și El răstignit, trebuie să devină tema gândurilor noastre și să ne trezească cele mai profunde emoții ale sufletului. Adevărații urmași ai lui Hristos vor aprecia măreața mântuire pe care El a lucrat-o pentru ei și Îl vor urma oriunde îi va conduce El. Ei vor considera că este un privilegiu să poarte orice povară pe care Hristos ar așeza-o asupra lor. Doar prin cruce putem aprecia valoarea sufletului omenesc. Atât de mare este valoarea oamenilor pentru care a murit Hristos, încât Tatăl este mulțumit cu prețul infinit pe care l-a plătit pentru salvarea omului, îngăduind ca Fiul Lui să moară pentru răscumpărarea lor. Câtă înțelepciune, câtă milă și câtă iubire sunt manifestate aici, în plinătatea lor! Valoarea omului este cunoscută doar mergând la Calvar. În taina crucii lui Hristos putem determina ce preț are omul. 2M 631.2

Ce poziție de responsabilitate, să lucrezi împreună cu Mântuitorul lumii, la mântuirea oamenilor! Lucrarea aceasta cere tăgăduire de sine, sacrificiu și generozitate, cere perseverență, curaj și credință. Dar cei care slujesc în Cuvânt și învățătură nu au în inima și în viața lor roada harului lui Dumnezeu; ei nu au credință. Acesta este motivul pentru care rezultatele lucrării lor sunt atât de mici. Mulți dintre cei care mărturisesc a fi slujitori ai lui Hristos manifestă o surprinzătoare resemnare, când îi văd pe cei neconvertiți din jurul lor mergând spre pierzare. Un slujitor al lui Hristos nu are dreptul să stea comod și să fie liniștit, când vede că modul lui de a prezenta adevărul este lipsit de putere și sufletele nu sunt influențate de el. El trebuie să apeleze la rugăciune, să lucreze și să se roage fără încetare. Cei care se complac în a rămâne lipsiți de binecuvântările spirituale, fără să lupte cu stăruință pentru aceste binecuvântări, îl lasă pe Satana să triumfe. Este nevoie de o credință puternică, stăruitoare. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să trăiască în strânsă părtășie cu Hristos și să urmeze exemplul Lui în toate lucrurile, în curăția vieții, în tăgăduire de sine, în generozitate, în hărnicie și în stăruință. Ei nu trebuie să uite că, într-o zi, un raport va sta dovadă împotriva lor chiar și pentru cea mai neînsemnată neglijare a datoriei. 2M 632.1

Fratele D nu și-a dat seama că, încurajându-i pe frați să se mute în localitatea lui, atrăgea poveri asupra lui și asupra bisericii; nu și-a dat seama că va fi nevoie de mult timp și de eforturi serioase pentru a-i aduce într-o stare în care să poată fi un ajutor, și nu o piedică. El a crezut că, dacă reușea să adune mai multe familii în acel loc, acestea aveau să alcătuiască acolo o biserică și, astfel, să-i ușureze lui grijile și poverile. Dar totul s-a dovedit a fi și la Bordoville așa cum fusese la Battle Creek: cu cât s-au mutat mai mulți frați acolo, cu atât mai grele au fost poverile care au căzut asupra lucrătorilor care aveau pe inimă cauza lui Dumnezeu. Bărbați și femei cu concepții diferite și cu structuri diferite se pot aduna laolaltă pentru a trăi într-o dulce armonie, dacă îi apreciază pe ceilalți mai presus de ei înșiși și dacă își iubesc semenii ca pe ei înșiși, așa cum le-a poruncit Hristos. 2M 632.2

Dar este foarte dificil să lucrezi cu oameni a căror minte nu se află sub controlul special al Duhului lui Dumnezeu și care, astfel, sunt expuși controlului lui Satana. Egoismul ia atât de mult în stăpânire inimile bărbaților și ale femeilor și nelegiuirea este atât de mult cultivată, chiar și de către unii dintre cei care mărturisesc a fi evlavioși, încât trebuie evitată adunarea laolaltă a unui grup numeros, deoarece, în felul acesta, nu vor fi prea fericiți. 2M 633.1

Aceia pe care fratele D îi dorea cu adevărat să vină la Bordoville erau cei pe care el îi considera a forma cea mai bună societate, capabili să exercite o influență bună. Astfel de bărbați și de femei se dorește să fie postați peste tot în lume, ca santinele credincioase, pentru ca aceia care sunt fără Dumnezeu să poată fi convinși că în religia lui Hristos există o putere. Astfel de oameni cu influență sunt, cu adevărat, sarea pământului. Dumnezeu nu este mulțumit să vadă că toți se adună într-un loc și își limitează astfel sfera de utilitate. Persoanele demne de încredere sunt foarte rare, deoarece inimile oamenilor sunt atât de devotate propriilor interese egoiste, încât nu se mai gândesc la altceva. 2M 633.2

Dacă s-ar putea muta câțiva oameni de elită la fortul important de la Battle Creek, Dumnezeu ar fi mulțumit; și, dacă ei și-ar sacrifica interesele egoiste de dragul lucrării care suferă, nu ar face altceva decât să calce pe urmele Mântuitorului lor, care Și-a părăsit slava, maiestatea și înalta stăpânire și, de dragul nostru, S-a făcut sărac, pentru ca, prin sărăcia Lui, noi să putem deveni bogați. Domnul Hristos S-a sacrificat pentru om; omul, în schimb, nu vrea ca, de bunăvoie și cu bucurie, să se sacrifice pentru Hristos. Dacă s-ar putea muta la Battle Creek un număr de oameni responsabili, sinceri și gata să poarte poveri, în care se poate avea încredere că sunt gata oricând de acțiune și că răspund cu promptitudine la chemarea de ajutor, atunci când este nevoie, Dumnezeu ar fi proslăvit. Dumnezeu dorește la Battle Creek oameni pe care să se poată conta, care, în vreme de pericol, să fie găsiți întotdeauna de partea cea dreaptă; care să lupte cu credincioșie împotriva dușmanului, în loc să se alăture celor care fac necazuri Israelului lui Dumnezeu și să se ridice în apărarea celor care slăbesc mâinile slujitorilor lui Dumnezeu, întorcând armele chiar împotriva celor pe care Dumnezeu le-a poruncit să-i susțină. Ca să prospere, fiecare biserică trebuie să aibă oameni pe care să se poată baza în timp de pericol, oameni statornici ca oțelul, oameni neegoiști, cărora interesul cauzei lui Dumnezeu le este mai aproape de inimă decât orice are legătură cu opiniile lor sau cu interesele lor vremelnice. 2M 633.3

Bisericile nu sunt alcătuite doar din creștini curați, sinceri. Nu toate numele scrise în registrele bisericii merită să fie acolo. Viața și caracterul unora, în comparație cu ale altora, sunt așa cum este aurul în comparație cu zgura. Nu ar trebui să fie așa. Cei a căror viață și a căror influență sunt valoroase au simțit cât de important este să-L urmeze pe Isus îndeaproape și să facă din viața lui Hristos obiectul lor de studiu și exemplul lor. Aceasta cere efort, meditație și rugăciune stăruitoare. Cere străduința de a obține biruința asupra egoismului și de a pune interesul cauzei lui Dumnezeu pe primul loc. Unii au făcut efortul de a pune în practică disciplinarea strictă a eului și au câștigat victorii prețioase. Cei care pun pe primul loc interesul lor personal trăiesc pentru ei înșiși. În ochii lui Dumnezeu, caracterul lor este la fel de lipsit de valoare ca zgura. 2M 634.1

Fratele D a lucrat, pentru biserica din localitatea lui, mai mult decât ar trebui să lucreze un singur om. Dacă a lipsit pentru scurt timp, ca să lucreze pentru alții, atunci când s-a întors acasă l-au așteptat gata să fie așezate asupra lui poveri mai grele și mai mari. El le-a luat pe umerii lui și s-a plecat gemând sub apăsarea lor. Frații D sunt în pericolul de a fi prea exigenți și de a prezenta drept criteriu de urmat viața și exemplul lor. Eul nu a fost pierdut din vedere în Hristos. Acești frați trebuie să vorbească mai puțin despre eul lor și să-L înalțe pe Hristos. Ei trebuie să se ascundă în spatele lui Isus și să-L lase doar pe El să Se vadă, ca model desăvârșit, pe care toți să caute să-l imite. 2M 634.2

Unde sunt bărbații pe care să se poată conta în vreme de încercare și de pericol? Unde sunt oamenii temători de Dumnezeu, care să se adune în jurul stindardului, când dușmanul caută să câștige avantaj? Unii dintre cei care ar fi trebuit să se afle la postul lor au fost necredincioși chiar atunci când era cea mai mare nevoie de ajutorul lor. Purtarea lor a arătat că nu aveau niciun interes special pentru înaintarea lucrării și a cauzei lui Dumnezeu. Alții au considerat că se așteaptă prea mult de la ei și, în loc să înainteze cu bucurie și să facă tot ce puteau face, ei s-au așezat în scaunul comod al lui Satana și au refuzat să facă orice. 2M 635.1

Unii chiar s-au dovedit ambițioși. Fratele E a făcut parte din această categorie. El are, din fire, o anumită încăpățânare care îl determină să persiste pe o cale greșită doar pentru că își închipuie că frații ar fi satisfăcuți să-l vadă făcând o schimbare și angajându-se pe o cale opusă. Uneori, când simte el astfel, este gata să facă orice îi stă în putere pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Dar îi place atât de mult să-și urmeze propria cale, încât preferă să lase prețioasa cauză a lui Dumnezeu să sufere, decât să renunțe la părerea și la calea lui. Fratele E nu este un om pe care să se poată conta. El este supus ispitelor lui Satana și adeseori se află sub controlul lui. Are o inimă egoistă și nesupusă. Este capricios, impulsiv, acum urăște, apoi iubește. Uneori este amabil, alteori este ambițios, invidios și foarte egoist. El nu-și va putea desăvârși caracterul creștin, până când nu se va împotrivi ispitei, nu-și va supune voința încăpățânată și nu va cultiva un spirit de umilință, o dispoziție de a-și vedea și mărturisi greșelile. Uneori, el este sincer și serios. Apoi, un val îl poartă în direcția opusă și nutrește gelozie, invidie și neîncredere. Pentru el, eul și interesele egoiste au fost pe primul loc; a fost preocupat să găsească greșeli la alții și suspicios că alții nu-l apreciază, ci vor să-i facă rău. Fratele E are nevoie de o convertire totală. Nu este suficient ca oamenii să mărturisească a crede adevărul. Ei pot să recunoască tot adevărul și totuși să nu știe nimic — să nu aibă o cunoaștere practică, în viața lor de fiecare zi — despre influența sfințitoare a adevărului asupra inimii și a vieții sau despre puterea adevăratei evlavii. 2M 635.2

Adevărul este sfânt și puternic și va produce o transformare deplină în inima și în viața celor care sunt sfințiți prin el. Fratele E este capabil să exercite o influență spre bine. Dacă își supune eul și își smerește inima înaintea lui Dumnezeu, el poate deveni un adevărat purtător al jugului lui Hristos. Poate fi un ajutor, în loc să fie o piedică pentru familia lui și pentru alții. El slăbește lucrarea lui Dumnezeu din Bordoville din cauza defectelor pe care le are caracterul lui de creștin. Dacă ar trăi conform luminii pe care a primit-o, fratele E și-ar duce până la capăt mântuirea, cu frică și cutremur, și, făcând astfel, ar lăsa să lumineze o lumină strălucitoare pe calea altora și L-ar proslăvi pe Dumnezeu. Cazul fratelui E reprezintă cazurile altora din biserică, în ale căror inimi este nevoie de aceeași lucrare de transformare, ca să fie îndreptați. 2M 636.1

Fratele F poate fi mai folositor prin viața lui, decât este acum sau decât a fost vreodată. Dumnezeu nu l-a chemat într-un mod special să slujească prin Cuvânt și învățătură. El nu este calificat pentru această lucrare; totuși, poate îndeplini alte însărcinări pentru Domnul și poate fi de ajutor în adunare. Dacă el însuși trăiește în lumină, va putea să reflecte lumina și către alții. El poate fi o binecuvântare pentru cei din jur; le poate spune cuvinte de mângâiere și de încurajare celor disperați. Dar, ca să facă acest lucru, trebuie să încurajeze în el însuși un spirit mai optimist, mai dispus să ajute, refuzând să se uite la partea întunecată a lucrurilor sau să dea glas necredinței. Trebuie să exprime bucurie, speranță și curaj prin cuvintele lui și chiar prin tonul vocii. 2M 636.2

Sora G are infirmități, dar nici nu abordează în modul cel mai potrivit situația în care se află. Ea îi îngăduie vrăjmașului să-i stăpânească mintea și să-i sporească dificultățile printr-un spirit nesupus. Ea suferă de neputințe fizice și ar trebui să aibă parte de compasiune; dar neliniștea, supărarea, plângerile, murmurele și regretele inutile nu-i alină suferințele și nici nu-i aduc fericire, ci doar le agravează. 2M 636.3

Lumea este plină de spirite nemulțumite, care trec cu vederea fericirea și binecuvântările la care pot ajunge și sunt într-o continuă căutare după o fericire și după satisfacții pe care nu le pot avea. Doresc continuu după ceva așteptat cândva, în viitorul îndepărtat, după ceva mai bun decât ceea ce au deja și sunt întotdeauna într-o stare de dezamăgire. Cultivă necredința și lipsa de recunoștință prin faptul că ignoră binecuvântările care sunt chiar pe calea lor. Acești oameni nu primesc cu bucurie binecuvântările obișnuite ale vieții de fiecare zi, așa cum nici copiii lui Israel nu primeau cu bucurie mana. 2M 637.1

Domnul Hristos Se adresează sorei G: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima. Și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară”. Cuvintele, comportamentul și exemplul general al sorei G prezintă o lecție cu totul diferită de cea prezentată de Domnul nostru. Ea pierde mult prin faptul că trece cu vederea binecuvântările prezente, care îi sunt la îndemână, și caută agitată după fericire. Eforturile ei rămân nerăsplătite, iar căutarea ei zadarnică îi aduce multă nefericire; și nu numai ei, ci și tuturor celor care îi sunt apropiați. Neliniștea și spiritul ei agitat și tulburat i se oglindesc pe chip, aruncând o umbră. Această întunecime, această necredință și nemulțumire, încurajează ispitele vrăjmașului. Prin continua ei neîncredere, prin faptul că le transmite și altora necazurile ei, aruncă în jur o umbră, în loc să răspândească raze de soare. 2M 637.2

Fratele G ar trebui să fie răbdător și înțelegător și să o protejeze cu grijă de poverile nenecesare, pentru că ea nu este pregătită să le poarte. Ea, la rândul ei, ar trebui să vegheze ca să nu pătrundă dușmanul, ar trebui să accepte poverile vieții fără să murmure și să le poarte cu bucurie, îndulcindu-le pe toate cu simțământul recunoștinței, pentru că nu sunt mai grele. Fratele G este înclinat să privească la partea întunecată a lucrurilor. El ar trebui să fie mereu gata să facă voia lui Dumnezeu și să-și folosească spre cel mai mare avantaj influența pe care Dumnezeu i-a dat-o. Ar trebui să-și îndeplinească mereu cu bucurie îndatoririle fiecărei zile și să nu împrumute din necazurile zilei de mâine, ca să nu se simtă și mai nenorocit. El nu trebuie să îndeplinească îndatoririle săptămânii următoare, ci lucrarea și îndatoririle pe care le aduce ziua prezentă. 2M 637.3

Fratele și sora G trebuie să-și unească influența spunând: „Ajunge zilei necazul ei”. Este o nenorocire să împrumuți din necazurile săptămânii următoare, ca să-ți amărăști săptămâna prezentă. Atunci când vor veni cu adevărat necazurile, Dumnezeu îl va pregăti pe cel blând și smerit să le poarte. Când providența Sa le îngăduie să vină, El va asigura și ajutorul pentru a fi suportate. Frământarea și murmurarea întunecă și pătează sufletul, împiedicând lumina să strălucească pe cărarea altora. 2M 638.1

Fratele G ar fi putut proceda în așa fel, încât să-l ajute pe fratele H și, în același timp, să se ajute pe sine; dar egoismul l-a privat pe fratele H de unele avantaje și fratele G însuși a avut de pierdut, de teamă că îi va avantaja pe alții. Fratele G nu și-a iubit aproapele ca pe el însuși, iar egoismul lui suprem în multe lucruri l-a privat de mult bine și a îndepărtat de la el binecuvântarea lui Dumnezeu. În cele din urmă, nu-i folosește nimănui să fie egoist, pentru că Dumnezeu notează tot și îi va răsplăti fiecăruia după faptele lui. „Ce seamănă omul, aceea va și secera.” „Cine seamănă puțin, puțin va secera.” 2M 638.2

Am menționat aceste persoane pentru a reprezenta adevărata stare a multora din biserica din Bordoville, ale căror cazuri sunt similare. Faptul că s-au adunat mulți în acest loc a adus poveri și griji asupra fratelui D, în străduința lui de a-i menține pe calea cea bună. Dacă aceștia s-ar fi eliberat de ambiții și ar fi rămas în dragostea lui Dumnezeu, i-ar fi susținut mâinile ridicate, i-ar fi mângâiat inima și l-ar fi trimis să lucreze pentru mântuirea sufletelor, în timp ce rugăciunile lor l-ar fi urmat ca niște seceri ascuțite în ogorul gata de seceriș. Lipsa lor de consacrare și de devotament față de Dumnezeu le-a slăbit credința, a slăbit mâinile fratelui D, i-au distrus curajul și au făcut ca eforturile lui în câmpul Evangheliei să fie aproape zadarnice. Încercările din biserica de acasă i-au schilodit eforturile atât acasă, cât și în afară și i-au limitat lucrarea, într-o mare măsură, la localitatea lui. Această limitare a lucrării la o singură localitate are o influență descurajatoare asupra interesului spiritual și asupra zelului unui slujitor al lui Hristos. 2M 638.3

Pentru a crește în har și în cunoștința adevărului, lucrătorii trebuie să aibă o experiență variată. Aceasta va fi obținută cel mai bine printr-o lucrare extinsă în câmpuri noi, în diferite localități, unde vor veni în contact cu toate categoriile de oameni și cu tot felul de concepții și unde se vor cere diferite tipuri de lucrare, pentru a împlini așteptările unor persoane cu concepții atât de diferite. Aceasta îl conduce pe adevăratul lucrător la Dumnezeu și la Biblie, pentru lumină, putere și cunoștință, astfel încât să fie pe deplin calificat să împlinească nevoile oamenilor. El trebuie să asculte îndemnul lui Timotei: „Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine, și care împarte drept Cuvântul adevărului”. „Cine este ispravnicul credincios și înțelept, pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea hotărâtă?” Este nevoie de înțelepciune, pentru a ști care este subiectul cel mai potrivit în fiecare ocazie. 2M 639.1

Fratele D nu a progresat, pentru a ajunge un lucrător de succes. El este pipernicit. Judecata i s-a îngustat, iar puterea spirituală i-a slăbit. Ar fi trebuit ca acum să fie un lucrător complet, un muncitor eficient. În loc să se dedice cu totul lucrării, el slujește la mese. Pavel îl îndemna pe Timotei: „Fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție. Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare și la învățătura pe care o dai altora. Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ți-a fost dat prin prorocie, cu punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor. Pune-ți pe inimă aceste lucruri, îndeletnicește-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toți. Fii cu luare aminte asupra ta însuți și asupra învățăturii, pe care o dai altora: stăruie în aceste lucruri, căci, dacă vei face așa, te vei mântui pe tine însuți și pe cei ce te ascultă”. 2M 639.2

Fratele D este activ și dornic să lucreze, dispus să poarte poveri care nu au legătură cu chemarea lui; mintea și timpul lui sunt prea mult absorbite de lucrurile vremelnice. Unii pastori mențin o anumită atitudine de demnitate nepotrivită, care nu este în armonie cu viața lui Hristos, și nu sunt dispuși să se facă folositori angajându-se într-o muncă fizică, după cum cere situația, pentru a ușura poverile celor de a căror ospitalitate se bucură și pentru a le micșora grijile. Exercițiul fizic nu le-ar dăuna deloc; dimpotrivă, s-ar dovedi o binecuvântare pentru ei. Ajutându-i pe alții ar avea și ei de câștigat. Dar unii cad în extrema cealaltă. Când timpul și puterea le sunt solicitate în întregime în lucrarea lui Dumnezeu, ei sunt dornici să se angajeze în muncă fizică și să devină slujitori ai tuturor, chiar în lucrurile vremelnice, jefuindu-L pe Dumnezeu de slujirea pe care El o cere din partea lor. Astfel, lucruri neînsemnate răpesc timpul prețios care ar trebui devotat intereselor cauzei lui Dumnezeu. 2M 640.1

Fratele J. N. Andrews a greșit în această privință. Timpul și puterea pe care le-a dedicat corespondenței cu frații, răspunzând scrisorilor care conțineau întrebările lor personale, ar fi trebuit dedicate intereselor speciale ale lucrării lui Dumnezeu în general. Dar foarte puțini își dau seama de responsabilitățile care apasă asupra celor câțiva pastori care poartă poverile acestei cauze. Frații îi solicită adesea pe acești bărbați să lase lucrarea lor, pentru a se implica în problemele lor mărunte sau pentru a lămuri anumite neînțelegeri din biserică, de care ei pot și ar trebui să se ocupe singuri. „Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc.” El trebuie să fie serios și stăruitor. Dacă este nehotărât, îndoindu-se tot timpul că Domnul va face într-adevăr cum a promis, nu va primi nimic. 2M 640.2

Mulți așteaptă de la pastorii lor să le aducă lumina de la Dumnezeu, părând a crede că aceasta este o cale mai ușoară, decât să facă efortul de a merge ei înșiși după ea la Dumnezeu. Unii ca aceștia pierd foarte mult. Dacă L-ar urma zi de zi pe Hristos și ar face din El călăuza și sfetnicul lor, ar putea ajunge să cunoască în mod clar voia Sa și, în felul acesta, să dobândească o experiență valoroasă. Tocmai din cauză că le lipsește această experiență, frații care mărturisesc adevărul umblă doar în micile scântei de lumină care vin de la flacăra altora; ei nu sunt familiarizați cu Duhul lui Dumnezeu și nici nu cunosc voia Sa și, de aceea, sunt ușor de clintit, în credința lor. Ei sunt instabili, pentru că s-au încrezut în alții, ca aceștia să obțină o experiență în locul lor. Fiecărui fiu și fiecărei fiice a lui Adam le-au fost asigurate ample provizii, pentru a ajunge să cunoască în mod individual voința divină, pentru a-și desăvârși un caracter creștin și pentru a fi curățiți prin adevăr. Dumnezeu este dezonorat de cei care susțin că sunt urmașii lui Hristos și care totuși nu cunosc din experiență personală voința divină sau taina evlaviei. 2M 641.1

Fratele D are o mulțime de griji acasă. Creșterea numărului membrilor din biserică nu i-a micșorat poverile. Creșterea numărului membrilor familiei sale a așezat o povară prea grea asupra sa și asupra familiei sale și lucrurile acestea l-au împiedicat să devină un lucrător de succes. El a ruginit în lucrarea lui Dumnezeu și are nevoie de lustruire. Mărturia lui trebuie să fie înviorată de Duhul și de puterea lui Dumnezeu. Frații din Bordoville, care nu au de făcut o muncă specială în ceea ce privește lucrarea prin Cuvânt și învățătură, trebuie să se trezească, să vadă unde este nevoie de ajutor și să ajute. Mulți își închid ochii față de binele pe care au ocazia să-l facă pentru alții și, prin neglijența lor, pierd binecuvântarea pe care ar putea să o obțină. Fratele D a fost lăsat să poarte poveri pe care frații lui ar fi trebuit să considere că este privilegiul și datoria lor să le poarte. 2M 641.2

Lucrarea noastră în această lume este să trăim pentru binele altora, pentru a-i binecuvânta pe alții, pentru a fi ospitalieri; și, adesea, este posibil să nu-i putem susține fără anumite inconveniente și neplăceri pe cei care au cu adevărat nevoie de îngrijirea noastră și de binefacerile societății și ale căminului nostru. Unii evită poverile necesare, dar cineva trebuie să le poarte; și, pentru că frații, în general, nu iubesc ospitalitatea și nu iau parte în mod egal la aceste datorii creștine, doar câțiva sunt împovărați, care au inimi binevoitoare și care fac din cazurile celor care au nevoie de ajutor propriul lor caz. Fiecare biserică ar trebui să aibă o grijă deosebită să ușureze poverile în plus pe care le poartă pastorii în această privință. Pastorii care sunt în mod activ angajați în lucrarea lui Dumnezeu, lucrând pentru mântuirea sufletelor, trebuie să facă sacrificii continuu. 2M 642.1

Mărturia fratelui D trebuie să fie însuflețită de harul lui Dumnezeu. El are nevoie de o nouă ungere, care să-l facă în stare să înțeleagă amploarea lucrării și să se dedice cu întreaga ființă înaintării cauzei lui Dumnezeu. Domnul are suficient de lucru, pentru a-i angaja în lucrare pe toți urmașii Săi. Toți pot să vestească slava Sa, dacă vor. Dar majoritatea refuză să facă acest lucru. Ei mărturisesc a avea credință, dar fapte nu au. Credința lor este moartă, deoarece este singură. Ei evită responsabilitățile și poverile și își vor primi răsplata după faptele lor. Pentru că unii nu vor să ridice poverile pe care ar sta în puterea lor să le ridice sau să facă lucrarea pe care ar putea să o facă, lucrarea este prea mare pentru cei câțiva care vor să se angajeze în ea. Ei văd că este atât de mult de făcut, încât își suprasolicită puterile și se extenuează repede. 2M 642.2

În acest timp, Dumnezeu cheamă lucrători ale căror interese să se identifice pe deplin cu lucrarea și cu cauza Lui. Pastorii angajați în această lucrare trebuie să fie însuflețiți de spiritul și de puterea adevărului pe care îl predică, și atunci vor avea influență. Poporul rareori se va ridica mai sus decât pastorul său. Dacă în el este un spirit iubitor de lume, acesta va avea o influență teribilă asupra celorlalți. Oamenii vor face din deficiențele lui o scuză pentru a-și acoperi propriul lor spirit iubitor de lume. Își vor liniști conștiința gândindu-se că sunt liberi să iubească lucrurile acestei vieți și să fie indiferenți față de lucrurile spirituale, pentru că și pastorii lor fac la fel. Ei își înșală propriul suflet și rămân în prietenie cu lumea, prietenie despre care apostolul declară că este vrăjmășie cu Dumnezeu. 2M 642.3

Pastorii trebuie să fie exemple pentru turmă. Ei trebuie să manifeste o dragoste nepieritoare pentru suflete și același devotament față de cauza lui Dumnezeu pe care doresc să-l vadă manifestat de membrii bisericii. Pastorii din Vermont au făcut o greșeală în lucrarea lor. Ei au mers iar și iar pe aceeași cale, de a ajuta bisericile, când, de cele mai multe ori, era nevoie ca lucrarea să fie făcută asupra lor înșiși, ca să fie aduși într-o poziție din care Dumnezeu să le poată binecuvânta eforturile și să-i facă eficienți. Nu a existat nici măcar un singur lucrător eficient, conștiincios, pe deplin competent să susțină toate ramurile lucrării din Vermont. 2M 643.1

Fratele și sora I sunt bolnavi. Dumnezeu nu așază responsabilități prea grele asupra lor. Ei trebuie să vegheze cu grijă, ca să nu-și restrângă influența. Nu au copii ai lor, asupra cărora să-și exercite dragostea și grija părintească, și de aceea sunt în pericol să devină prea înguști, egoiști și nerealiști în concepții și în sentimente. Toate aceste lucruri au o influență rea asupra cauzei lui Dumnezeu. Ei trebuie să depună eforturi ca să-și înalțe gândurile mai presus de ei înșiși și să nu facă din ei un criteriu pentru alții. Cei care nu au copii cu care să-și împartă gândurile și eforturile și față de care să-și exercite îngăduința, răbdarea și dragostea trebuie să aibă grijă, ca nu cumva gândurile și eforturile lor să se concentreze asupra propriei persoane. Ei nu sunt calificați să-i învețe pe părinți cum să-și educe copiii, deoarece nu au experiență în această lucrare. Totuși, în foarte multe cazuri, cei care nu au copii sunt cei mai dornici să-i învețe pe cei care au, când, de fapt, în multe privințe, ei înșiși sunt niște copii. Nu pot fi abătuți de pe o anumită cale și față de ei este necesar să se manifeste chiar mai multă răbdare decât față de copii. Să-ți trasezi un anumit drum și să-l urmezi în detrimentul altor oameni este egoism. 2M 643.2

Lucrurile mici sunt cele care pun la probă caracterul. Faptele sincere, nepretențioase, de tăgăduire de sine zilnică, făcute cu bucurie și cu amabilitate, sunt cele pe care le aprobă Dumnezeu. Noi nu trebuie să trăim pentru noi înșine, ci pentru alții. Trebuie să fim o binecuvântare, uitând de eul nostru și fiind preocupați de ceilalți. Trebuie să cultivăm dragostea, răbdarea și tăria morală. 2M 644.1

Foarte puțini își dau seama de beneficiile grijii, responsabilității și experienței pe care copiii le aduc într-o familie. Mulți au familii numeroase, cu copii care cresc fără disciplină; părinții neglijează o încredere prețioasă și o datorie sacră care, dacă este adusă la îndeplinire cu credincioșie și în frică de Dumnezeu, va realiza nu numai pentru copiii lor, ci și pentru ei înșiși un caracter potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu. Dar o casă fără copii este un loc pustiu. Inimile celor care locuiesc în ea sunt în pericol să devină egoiste, să-și iubească propriul confort și să-și consulte propriile dorințe și propria comoditate. Ei adună simpatie pentru ei înșiși, dar, la rândul lor, manifestă foarte puțină față de alții. Grija și afecțiunea față de copii, care sunt dependenți de noi, îndepărtează asprimea din firea noastră, făcându-ne blânzi și afectuoși, plini de compasiune, și au o influență care dezvoltă elementele mai nobile ale caracterului nostru. Mulți se îmbolnăvesc fizic, mintal și moral pentru că atenția le este îndreptată aproape exclusiv asupra lor înșiși. Ei ar putea fi cruțați de stagnare prin vitalitatea sănătoasă a minților mai tinere și mai diverse și prin energia neobosită a copiilor. 2M 644.2

Fratele J este în vârstă. Nu trebuie așezată asupra lui nicio responsabilitate grea. El și-a atras dezaprobarea lui Dumnezeu prin dragostea sa greșit înțeleasă față de copiii săi. A fost prea nerăbdător să-i ajute financiar, ca nu cumva să-i supere. Dorind să le facă bine, le-a făcut rău. Ei nu sunt înțelepți și credincioși în administrarea banilor, nici măcar din punctul de vedere al celor din lume. Priviți din punct de vedere religios, sunt foarte deficitari. Nu-și fac probleme de conștiință cu privire la lucrurile religioase. Nu împodobesc societatea prin poziția și prin influența lor în lume, nici cauza lui Dumnezeu, printr-o morală creștină curată și prin fapte neprihănite în slujba lui Hristos. Nu au fost educați să facă din obiceiul tăgăduirii de sine și al încrederii în sine pavăza vieții lor. Acesta este marele păcat care apasă asupra părinților. Ei nu-și disciplinează copiii și nu-i cresc pentru Dumnezeu. Nu-i învață stăpânirea de sine, stabilitatea caracterului și nevoia unei voințe hotărâte și bine direcționate. Majoritatea copiilor, în veacul acesta, sunt lăsați să crească singuri. Ei nu sunt învățați că este nevoie să-și dezvolte puterile fizice și mentale pentru un scop bun, ca să binecuvânteze societatea prin influența lor și să fie bine pregătiți pentru a-și împodobi viața creștină și a-și desăvârși sfințirea în temere de Dumnezeu. 2M 645.1

Fratele J a greșit încredințându-le copiilor averea lui. El a așezat asupra lor responsabilități pe care ei nu erau pregătiți să le poarte. Și-a așezat banii acolo unde nu a mai putut avea niciun control asupra lor și a strâns bani de la frați pentru eforturile lui slabe. Dumnezeu nu a fost slăvit prin calea pe care el a urmat-o în ceea ce privește averea lui. A scuzat calea rea urmată de copiii lui, care nu corespunde cu credința noastră sau cu standardul Bibliei. Efectiv, el i-a spus celui nelegiuit: „Îți va fi bine”, când Dumnezeu declarase lămurit că îi va fi rău. 2M 645.2

Aceste greșeli din partea fratelui J au dovedit că el este lipsit de înțelepciunea cerească și, într-o anumită măsură, l-au descalificat pentru solemna lucrare încredințată slujitorului credincios al lui Hristos. Ce va putea să invoce fratele J înaintea lui Dumnezeu, când Stăpânul îi va cere să dea socoteală de isprăvnicia lui? El s-a lăsat condus de mințile neconsacrate ale copiilor lui și nu a simțit nevoia de a căuta sfat și călăuzire la slujitorii lui Dumnezeu care stau în lumină. S-a lăsat condus de o compasiune greșit înțeleasă și a fost nechibzuit. A acționat ca un om orb. Purtarea aceasta i-a făcut rău și lui, și cauzei lui Dumnezeu. 2M 645.3

Vermontul nu are nevoie doar ca predicatorii să meargă ocazional în biserici, ca să se roage și să dea îndemnuri. Din rândurile poporului lui Dumnezeu din Vermont ar putea fi înălțat în mod continuu un strigăt pentru lucrători. Este nevoie de lucrători serioși, plini de zel, pentru a întări lucrurile care rămân, slujind nevoilor spirituale ale poporului. Cauza lui Dumnezeu are nevoie pretutindeni, și în special în Vermont, de purtători de poveri. Bărbații aceia trec iar și iar prin același loc, dar realizează foarte puțin sau nu realizează nimic. Ei le fac o vizită plăcută fraților lor și adesea aceasta este tot ce realizează; și totuși se așteaptă să fie remunerați pentru timpul lor. 2M 646.1

Cazul fratelui și al sorei K îmi este arătat chiar acum, în timp ce scriu. Ei nu s-au îngrijit de alții. Nu au simțit că asupra lor stă responsabilitatea de a fi purtători de poveri. Fratele K mi-a fost arătat printre cei care au simțit că au de făcut o lucrare pentru Domnul. Și într-adevăr are, la fel ca mulți alții, dacă vor să o facă. Există lucrători conștiincioși în cauza lui Dumnezeu, care au o experiență în lucrare și care își dedică timpul și puterea în slujba lui Dumnezeu. Aceștia trebuie să fie susținuți cu generozitate. Dar cei care doar merg să viziteze ocazional bisericile — în special cei care nu au familii de care să se îngrijească și care sunt capabili să se întrețină singuri — nu trebuie să fie întreținuți din vistieria Domnului. 2M 646.2

Nici fratele și nici sora K nu au o experiență în a se sacrifica pentru adevăr, în a fi bogați în fapte bune, ca să-și adune comori în cer. Simpatia, grija și răbdarea lor nu au fost solicitate de niște copii iubitori și dependenți de ei. Ei nu au ținut seama decât de comoditatea lor egoistă. Inima lor nu a fost un izvor din care să țâșnească șuvoaie vii de afecțiune și de gingășie. Binecuvântându-i pe alții prin cuvinte amabile, de iubire, și prin fapte de milă și de binefacere, ar fi fost ei înșiși binecuvântați. Au fost prea limitați, în sfera lor de utilitate. Dacă mintea și întreaga lor ființă nu sunt transformate și înnoite prin spiritul lui Hristos, nu pot deveni lucrători desăvârșiți și eficienți pentru cauza Mântuitorului. Viața Lui este exemplul creștinilor. Viețile lor trebuie să fie caracterizate de sacrificiu de sine și de bunăvoință dezinteresată. Interesul pentru propria persoană este prea dominant. O, cât de puțin știe fratele K despre ce înseamnă să lucrezi pentru Dumnezeu, să ridici crucea lui Hristos și să calci pe urmele Mântuitorului, în tăgăduire de sine! 2M 646.3

Un slujitor al lui Hristos, un învățător al adevărului, un adevărat păstor este, într-un anume sens, servul tuturor, anticipând lipsurile celor care au nevoie de ajutor și știind cum să se facă de folos ici și colo, în marea lucrare de salvare a sufletelor. Un bărbat care pretinde că-i învață pe alții adevărul, dar merge doar unde îi place, lucrează doar unde și cum vrea și evită responsabilitățile, nu poartă crucea lui Hristos și nici nu împlinește mandatul de pastor al Evangheliei. Puțini știu din proprie experiență ce înseamnă să sufere de dragul lui Hristos. Ei doresc să fie asemenea lui Hristos, dar vor să evite sărăcia și răstignirea. Ar fi bucuroși să fie cu El în slavă, dar nu le place să vină la El prin multă tăgăduire de sine și suferință. 2M 647.1

Pe fratele K nu l-au costat eforturi prea grele ca să afle adevărul, pentru că oameni aleși ai lui Dumnezeu i-au pregătit la îndemână argumente clare, lămurite și convingătoare. Punctele dificile ale adevărului prezent au fost descoperite prin eforturile serioase ale câtorva oameni care s-au dedicat lucrării. Postul și rugăciunea lor stăruitoare la adresa lui Dumnezeu L-au determinat pe Domnul să descopere înțelegerii lor comorile adevărului Său. A fost nevoie să fie înfruntați împotrivitori vicleni și Goliați îngâmfați, uneori față în față, dar cel mai adesea cu tocul de scris. Satana a instigat anumiți bărbați la o opoziție aprinsă, ca să orbească ochii și să întunece înțelegerea oamenilor. Cei puțini care aveau pe inimă interesul cauzei și adevărul lui Dumnezeu s-au ridicat în apărarea lui. Ei nu și-au căutat propria comoditate, ci au fost dispuși să-și riște chiar viața de dragul adevărului. 2M 647.2

Acești cercetători zeloși ai adevărului și-au riscat capitalul de putere și tot ce au avut în lucrarea de apărare a adevărului și de răspândire a luminii. A fost descoperită verigă după verigă, din prețiosul lanț al adevărului, până când toate s-au unit, într-o frumoasă armonie, alcătuind un lanț desăvârșit. Acești bărbați cu minți cercetătoare au adus argumente și le-au prezentat atât de clar, încât până și un băiat de școală să le poată înțelege. Cât de ușor este acum pentru cei care devin învățători ai adevărului, iar ei evită sacrificiul și tăgăduirea de sine. 2M 648.1

Acești cercetători ai adevărului au suferit pentru el și știu cât valorează. Ei îl apreciază și simt cel mai profund interes pentru înaintarea lui. Tăgăduirea de sine și crucea se află pe calea oricărui urmaș al lui Hristos. Crucea reprezintă orice contravine înclinațiilor și voinței firești. Dacă inima nu este în întregime sfințită pentru Dumnezeu, dacă voința, sentimentele și gândurile nu sunt aduse în supunere față de voința lui Dumnezeu, se va înregistra un eșec în trăirea practică a principiilor adevăratei religii și în exemplificarea vieții lui Hristos în propria viață. Nu există o dorință sinceră de a sacrifica iubirea de sine și comoditatea, iar mintea firească nu vrea să fie răstignită, pentru a face faptele lui Hristos. 2M 648.2

Mulți dintre cei din Bordoville au de făcut o lucrare. Am văzut că dușmanul este la lucru pentru a-și atinge obiectivele. Bărbați cărora Dumnezeu le-a încredințat talanții banilor au transferat asupra copiilor responsabilitatea pe care Cerul le-a desemnat-o lor, de a fi ispravnici pentru Dumnezeu. În loc să-I înapoieze lui Dumnezeu ceea ce este al Lui, ei pretind că tot ce au le aparține, ca și când prin puterea, prin tăria și prin înțelepciunea lor și-au obținut averile. Cine le-a dat putere și înțelepciune să-și strângă comoara pământească? Cine a udat ogoarele cu roua cerului și cu ploaie? Cine a dat soare să încălzească pământul și să trezească la viață lucrurile din natură, făcându-le să înflorească și să aducă roade în folosul omului? Bărbați pe care Dumnezeu i-a binecuvântat cu belșug își strâng în brațe comoara pământească și fac din aceste daruri și binecuvântări, pe care Dumnezeu li le-a dat în îndurarea Sa, un blestem, umplându-și inimile cu egoism și cu neîncredere față de El. Ei acceptă bunurile care le sunt date cu împrumut și pretind că sunt ale lor, uitând că Stăpânul are drept de proprietate asupra acestora și refuzând să Îi înapoieze măcar dobânda pe care El o cere. Bogățiile le produc multe încurcături celor care pretind că sunt urmașii lui Hristos și îi străpung cu o mulțime de necazuri, pentru că ei Îl uită pe Dumnezeu și iubesc banii, închinându-se lui Mamona. Ei îngăduie ca bogățiile acestei lumi să le amărască viața și să-i împiedice să-și desăvârșească un caracter creștin. Și, ca și când aceasta nu ar fi de ajuns, le transmit copiilor lor, ca pe un blestem, ceea ce a fost spre nenorocirea propriei lor vieți. Dumnezeu le-a încredințat oamenilor mijloace materiale ca să-i pună la încercare și să vadă dacă sunt gata să-L recunoască în darurile Sale și să le folosească pentru răspândirea slavei Sale pe pământ. 2M 649.1

Pământul este al Domnului și toate comorile de pe el. Cirezile de pe mii de dealuri sunt ale Lui. Tot aurul și tot argintul Îi aparțin. El le-a încredințat ispravnicilor Săi comorile Sale, pentru ca, prin ele, ei să facă să avanseze cauza Sa și să-I slăvească Numele. El nu le-a încredințat oamenilor aceste comori pentru ca ei să se înalțe și să se slăvească pe ei înșiși sau să aibă putere să-i asuprească pe cei care sunt săraci în bogățiile acestei lumi. Dumnezeu nu primește darurile nimănui pentru că ar avea nevoie de ele sau pentru că nu ar putea să aibă slavă și bogății fără ele, ci pentru că este în interesul slujitorilor Săi să Îi înapoieze lui Dumnezeu ceea ce este al Lui. El primește darurile de bunăvoie ale celor cu inima smerită și plină de pocăință și-l va răsplăti pe dătător cu cele mai bogate binecuvântări. Le primește ca pe o jertfă a ascultării pline de recunoștință. El cere și acceptă aurul și argintul nostru ca pe o dovadă că tot ce avem Îi aparține Lui. El pretinde și acceptă folosirea eficientă a timpului și a talentelor noastre, ca pe niște roade ale iubirii Sale în inimile noastre. Ascultarea este mai bună decât jertfa. Fără o dragoste curată, chiar și darul cel mai scump este prea sărac pentru ca Dumnezeu să-l accepte. 2M 649.2

Mulți își au inima atât de prinsă de comoara lor pământească, încât nu-și dau seama ce avantaj ar avea, dacă și-ar strânge comori în cer. Ei nu realizează că darurile de bunăvoie pe care I le aduc lui Dumnezeu nu Îl îmbogățesc pe El, ci pe ei înșiși. Domnul Hristos ne îndeamnă să ne strângem comori în cer. Pentru cine? Pentru Dumnezeu, ca să Se îmbogățească El? O, nu! Comorile întregii lumi sunt ale Lui și slava de nedescris și comorile neprețuite ale cerului sunt toate ale Lui, ca să le dea cui dorește El. „Strângeți-vă comori în cer.” Oameni pe care Dumnezeu i-a făcut ispravnici sunt atât de scoși din minți de bogățiile acestei lumi, încât nu își dau seama că, prin egoismul și lăcomia lor, nu Îl jefuiesc doar pe Domnul, în zecimi și daruri, ci se jefuiesc și pe ei de bogățiile veșnice. Ei ar putea să adauge zilnic la comoara lor cerească, făcând lucrarea pe care le-a lăsat-o Domnul să o facă și pentru a cărei îndeplinire le-a încredințat mijloace. Stăpânul dorește ca ei să caute ocazii de a face bine și, cât timp trăiesc, să-și folosească banii pentru a ajuta la mântuirea semenilor lor și la înaintarea cauzei Lui, în diferitele ei ramuri. Făcând astfel, ei nu fac altceva decât ceea ce le cere Dumnezeu; Îi înapoiază ce este al Său. Mulți își închid intenționat ochii și inima, ca să nu vadă și să nu simtă nevoile cauzei Domnului și ca nu cumva, ajutând la înaintarea ei, să-și micșoreze profitul, oferind din dobândă sau din capital. Unii consideră că ceea ce dau pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu este, în realitate, o pierdere. Ei se gândesc că se duc atât de mulți dolari și se simt nemulțumiți, dacă nu îi pot înlocui imediat, astfel încât comoara lor pământească să nu se micșoreze. Dau dovadă de zgârcenie și chiar de asprime, atât în relațiile cu frații lor, cât și atunci când au de-a face cu cei din lume. Nu au scrupule în a înșela în afaceri, ca să profite și să câștige câțiva dolari. 2M 650.1

Unii, de teamă că-și vor pierde comoara pământească, neglijează să se roage și să participe la adunările de închinare, ca să aibă mai mult timp pentru a se dedica fermelor sau afacerilor lor. Prin faptele lor, ei arată cărei lumi îi atribuie o valoare mai mare. Sacrifică privilegiile religioase, care sunt esențiale în progresul lor spiritual, pentru lucrurile acestei vieți, astfel că dau greș în a ajunge să cunoască voința divină. Ei nu reușesc să-și desăvârșească un caracter creștin și nu satisfac măsura lui Dumnezeu. Pun pe primul loc interesele lor vremelnice, lumești, și Îl jefuiesc pe Dumnezeu de timpul pe care ar trebui să-l dedice slujirii Sale. Dumnezeu vede aceste persoane și ele vor primi blestem, în loc de binecuvântare. Unii renunță la controlul asupra banilor lor, transferându-i în mâinile copiilor. Motivul lor ascuns este acela de se așeza într-o poziție de pe care să nu se simtă responsabili să dea din averea lor pentru răspândirea adevărului. Aceștia iubesc cu vorba, dar nu cu fapta și cu adevărul. Nu își dau seama că banii pe care îi mânuiesc sunt ai Domnului, nu ai lor. 2M 651.1

Mulți ar vrea să vadă suflete convertite, dacă lucrul acesta s-ar putea face fără niciun sacrificiu din partea lor; dar, dacă este vorba despre averea lor, ei dau înapoi, pentru că aceasta prețuiește pentru ei mai mult decât sufletele bărbaților și ale femeilor pentru care a murit Hristos. Dacă cei cărora Dumnezeu le-a încredințat mijloace materiale ar înțelege responsabilitățile pe care le au ca ispravnici ai Săi, ei ar păstra în mâinile și sub controlul lor ceea ce Dumnezeu le-a împrumutat, ca să-și poată îndeplini cu credincioșie datoria care le revine în a contribui la înaintarea lucrării lui Dumnezeu. Dacă toți ar putea să înțeleagă planul de mântuire și valoarea pe care o are chiar și un singur suflet cumpărat cu sângele lui Hristos, ar considera orice alt interes ca având o importanță minoră. 2M 651.2

Părinților ar trebui să le fie teamă să le încredințeze copiilor lor talanții banilor, pe care Dumnezeu i-a așezat în mâinile lor, dacă nu au cea mai sigură dovadă că aceștia vor manifesta față de cauza lui Dumnezeu un interes, o dragoste și un devotament mai mari decât ale lor și că vor fi mai serioși și mai plini de zel pentru progresul lucrării lui Dumnezeu și mai binevoitori în ceea ce privește punerea în aplicare a diferitelor proiecte legate de ea, care necesită bani. Dar mulți își așază banii în mâinile copiilor, aruncând astfel asupra acestora responsabilitatea propriei lor isprăvnicii, deoarece Satana îi îndeamnă să facă astfel. Prin aceasta, ei transferă efectiv banii în rândurile dușmanului. Satana aranjează totul în așa fel, încât să se potrivească scopului său și să oprească de la lucrarea lui Dumnezeu mijloacele de care aceasta are nevoie, ca să fie susținută din abundență. Eforturile făcute pentru a aduce adevărul înaintea oamenilor nu sunt nici pe jumătate atât de conștiincioase și de extinse cum ar trebui să fie. Acum nu se face pentru înaintarea adevărului nici a cincea parte din cât s-ar putea face prin răspândirea de publicații și prin aducerea adevărului la cunoștința tuturor celor care pot fi convinși să-l asculte. 2M 652.1

Timpul de probă al multora se apropie de încheiere. Satana își adună zilnic secerișul de suflete. Unii iau decizii finale împotriva adevărului și mulți mor fără să-l cunoască. Mintea lor nu este iluminată, ei nu se pocăiesc de păcatele lor; și totuși, oameni care mărturisesc evlavia își îngrămădesc comori pământești și își îndreaptă eforturile către a câștiga și mai mult. Ei sunt insensibili față de starea bărbaților și a femeilor care intră în sfera lor de acțiune și care pier din lipsă de cunoștință. Eforturile lor bine direcționate, depuse în dragoste și în umilință, ar face mult pentru a-i lumina și a-i converti pe semenii lor; dar exemplul multora care ar putea face o mare lucrare nu spune altceva decât: Sufletele voastre sunt pentru mine de o mai mică valoare decât interesele mele lumești. 2M 653.1

Mulți iubesc adevărul puțin, dar iubesc această lume mai mult. „După roadele lor îi veți cunoaște.” Lucrurile spirituale sunt sacrificate de dragul celor vremelnice. Roada unora ca aceștia nu este pentru sfințire, iar exemplul lor nu este de așa natură, încât să-i convingă pe păcătoși și să-i convertească de la căile lor greșite la adevăr. Ei lasă ca sufletele să meargă spre pierzare, când ar putea să le salveze, dacă ar face eforturi la fel de sincere în favoarea lor, cum fac pentru a-și asigura comorile acestei vieți. Pentru a obține mai multe din lucrurile acestei vieți, de care, în realitate, nu au nevoie și care nu fac altceva decât să le mărească responsabilitatea și condamnarea, mulți muncesc excesiv și își pun în pericol sănătatea și bucuria spirituală, precum și pacea, confortul și fericirea familiilor lor. Ei lasă ca sufletele să meargă spre pierzare de teamă că li se va cere puțin din timpul și din banii lor pentru a le salva. Dumnezeul lor sunt banii. Ei decid că nu merită să-și sacrifice banii pentru salvarea sufletelor. 2M 653.2

Cel căruia i s-a încredințat un talant nu este răspunzător pentru cinci sau pentru doi, ci pentru unul singur. Mulți neglijează să-și adune o comoară în cer făcând bine cu banii pe care li i-a împrumutat Dumnezeu. Ei nu au încredere în Dumnezeu și au o mie de temeri cu privire la viitorul lor. Asemenea copiilor lui Israel, ei au o inimă rea și necredincioasă. Dumnezeu a asigurat acestui popor resurse din abundență, conform nevoilor lor; dar ei s-au îngrijorat fără rost pentru viitor. În călătoriile lor, s-au plâns și au murmurat că Moise îi scosese din robie ca să-i lase pe ei și pe copiii lor să moară de foame. Lipsuri imaginare le-au închis ochii și inimile, ca să nu vadă bunătatea și îndurările lui Dumnezeu față de ei în aceste călătorii, și au fost nerecunoscători pentru toate darurile Lui. La fel de neîncrezători sunt și cei care se declară a fi poporul lui Dumnezeu din acest veac al necredinței și al degradării. Ei se tem că ar putea ajunge să ducă lipsă, că fiii și fiicele lor ar putea ajunge nevoiași sau că nepoții lor vor fi săraci. Nu îndrăznesc să se încreadă în Dumnezeu. Nu au o credință autentică în Cel care le-a oferit binecuvântările și darurile vieții și care le-a dat talanți, pe care să-i folosească spre slava Sa și pentru înaintarea cauzei Sale. 2M 653.3

Mulți se îngrijorează atât de mult pentru ei înșiși, încât nu-I mai dau lui Dumnezeu nicio ocazie să Se îngrijească de ei. Dacă uneori ar trece prin lipsuri și ar ajunge în strâmtorări, ar fi cel mai bun lucru pentru credința lor. Dacă s-ar încrede liniștiți în Dumnezeu și L-ar lăsa să lucreze pentru ei, nevoia lor ar fi ocazia lui Dumnezeu, iar binecuvântarea Sa, în situația lor de criză, le-ar mări dragostea pentru El și i-ar face să-și prețuiască binecuvântările vremelnice într-un sens mai înalt decât au făcut-o până acum. Credința lor ar crește, speranța lor ar străluci mai mult și bucuria ar lua locul tristeții, al îndoielii și al cârtirii. Credința multora nu crește din lipsă de exercițiu. 2M 654.1

Lucrurile care secătuiesc vitalitatea poporului lui Dumnezeu sunt iubirea de bani și prietenia lumii. Este privilegiul celor care fac parte din poporul lui Dumnezeu să fie lumini strălucitoare în lume, să crească în cunoștința lui Dumnezeu și să aibă o înțelegere clară a voinței Sale. Dar grijile acestei vieți și înșelăciunea bogățiilor înăbușă sămânța semănată în inima lor, astfel că ei nu aduc roade spre slava Sa. Susțin că au credință, dar nu este o credință vie, pentru că nu este susținută prin fapte. Credința fără fapte este moartă în ea însăși. Cei care mărturisesc a avea o mare credință, dar nu au fapte, nu vor fi mântuiți prin credința lor. Și Satana crede adevărul și se înfioară, dar acest fel de credință nu are nicio valoare. Mulți dintre cei care au făcut înalte mărturisiri de credință sunt deficitari în fapte bune. Dacă și-ar arăta credința din fapte, ar putea să exercite o puternică influență de partea adevărului. Dar ei nu investesc talanții mijloacelor materiale, pe care Dumnezeu li i-a încredințat. Cei care cred că își liniștesc conștiința lăsându-le copiilor averea sau reținând mijloacele care sunt necesare pentru cauza lui Dumnezeu și îngăduind ca acestea să treacă în mâinile unor copii necredincioși și nechibzuiți, ca să le risipească sau să le adune și să li se închine, vor trebui să-I dea socoteală lui Dumnezeu; ei sunt administratori necredincioși ai banilor Domnului. Ei îi permit lui Satana să-i învingă prin acești copii, a căror minte este sub controlul lui. Planurile lui Satana sunt realizate pe multe căi, în timp ce ispravnicii lui Dumnezeu par năuciți și paralizați; ei nu își dau seama de marea responsabilitate care le revine și de judecata care trebuie să vină în curând. 2M 654.2

Cei care au avere și a căror minte este întunecată de dumnezeul acestei lumi par să fie sub controlul lui Satana în felul în care dispun de ea. Dacă au copii sinceri, credincioși, și copii care sunt cu totul legați de lucrurile acestei lumi, atunci când le transferă acestora averea, în general ei le dau acelor copii care nu Îl iubesc pe Dumnezeu și care slujesc vrăjmașului oricărei neprihăniri o parte mai mare, decât le dau celor care Îi slujesc lui Dumnezeu. 2M 655.1

Ei așază în mâinile copiilor necredincioși chiar lucrurile care se vor dovedi o cursă pentru ei și care vor fi obstacole în calea supunerii lor față de Dumnezeu. În timp ce le dau daruri mari copiilor necredincioși, celor care sunt de aceeași credință cu ei le dau daruri foarte mici. Chiar acest fapt ar trebui să-i surprindă pe oamenii bogați care au urmat această cale. Ei ar trebui să vadă că înșelăciunea bogățiilor le-a pervertit judecata. Dacă ar putea să vadă influența care acționează asupra minții lor, ar înțelege că Satana a aranjat aceste lucruri în mare parte conform planurilor și scopurilor lui. În loc ca Dumnezeu să le stăpânească mintea și să le sfințească judecata, ei sunt controlați de puterea exact opusă. Uneori, ei chiar i-au neglijat pe cei care sunt de aceeași credință cu ei și adesea sunt foarte zgârciți și exigenți în tot ce are de-a face cu ei, în timp ce sunt foarte darnici cu copiii lor necredincioși și iubitori de lume, despre care știu că nu vor folosi pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu mijloacele pe care ei le-au așezat în mâinile lor. Domnul cere ca aceia cărora El le-a împrumutat talanții banilor să îi întrebuințeze corect, punând pe primul plan progresul lucrării lui Dumnezeu. Oricare alte considerente trebuie să treacă pe planul al doilea. 2M 655.2

Talanții banilor, fie ei cinci, doi sau unul, trebuie să fie puși la schimbător. Cei care au mari sume de bani sunt responsabili pentru un număr mai mare de talanți. Dar nici cei care, prin comparație, se pot considera oameni săraci nu sunt scutiți de responsabilitate. Cei care nu au decât puțin în această lume sunt considerați a avea un singur talant. Cu toate acestea, ei sunt într-un pericol la fel de mare să se atașeze prea mult de acel puțin și să-l rețină în mod egoist de la lucrarea lui Dumnezeu, cum sunt și cei mai bogați. Ei nu simt că sunt în pericol. Le aplică doar celor bogați mișcătoarele mustrări adresate de Cuvântul lui Dumnezeu iubitorilor lumii acesteia, când s-ar putea ca ei înșiși să fie într-un și mai mare pericol decât cei mai bogați. Indiferent că au mult sau puțin, tuturor li se cere să-și pună talanții la schimbător, astfel încât, atunci când Stăpânul va veni, să-Și poată lua înapoi cu dobândă ce este al Lui. Li se cere, de asemenea, să-și păstreze consacrarea față de Dumnezeu și un interes neegoist pentru cauza și pentru lucrarea Sa. Căutând mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Sa, ei trebuie să creadă făgăduința Sa, că toate celelalte lucruri li se vor da pe deasupra. În comparație cu oricare alte considerente, mântuirea sufletelor semenilor lor trebuie să primeze; dar, în general, lucrurile nu stau astfel. Dacă există undeva o neglijență, cea care are de suferit este cauza lui Dumnezeu. Dumnezeu le-a încredințat oamenilor talente nu pentru a le întreține mândria, nici pentru a stârni în ei invidie, ci pentru ca ei să le folosească spre slava Sa. El i-a făcut agenți ai distribuirii de mijloace cu ajutorul cărora lucrarea mântuirii oamenilor să fie dusă mai departe. Domnul Hristos le-a dat un exemplu prin viața Sa. El Și-a părăsit bogățiile și splendorile cerești și, de dragul nostru, S-a făcut sărac, pentru ca noi, prin sărăcia Lui să putem deveni bogați. Nu este planul lui Dumnezeu să reverse din cer mijloacele materiale prin care să fie susținută lucrarea Sa. El le-a încredințat oamenilor provizii și resurse din abundență, astfel încât niciun departament al lucrării Sale să nu ducă lipsă. El îi pune la probă pe cei care declară că Îl iubesc, așezând în mâinile lor mijloace; apoi îi încearcă, să vadă dacă ei iubesc darul mai mult decât Îl iubesc pe Dătător. În timp, Dumnezeu va scoate la iveală adevăratele simțăminte ale inimii. 2M 656.1

Pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu este nevoie de bani. Dumnezeu S-a îngrijit de această nevoie așezând din abundență, în mâinile agenților Săi, mijloace care să fie folosite în toate departamentele lucrării, acolo unde există cerințe, în eforturile pentru salvarea sufletelor. Fiecare suflet salvat este un talant câștigat. La rândul său, dacă este cu adevărat convertit, cel adus la cunoștința adevărului își va folosi talanții influenței și ai banilor, dați de Dumnezeu, în lucrarea de a-și salva semenii. El se va angaja cu seriozitate în măreața lucrare de a le duce lumină celor care stau în întuneric și în rătăcire. Un astfel de om va fi un instrument pentru mântuirea sufletelor. În felul acesta, talanții influenței și ai banilor sunt puși continuu la schimbător și cresc constant. Atunci când Stăpânul va veni, slujitorul credincios va fi pregătit să-I înapoieze atât capitalul, cât și dobânda. Prin roadele lui, el va putea să arate înmulțirea talanților, pe care i-a câștigat pentru a-I returna Stăpânului. Atunci, robul credincios își va fi îndeplinit lucrarea, și Stăpânul, a Cărui răsplată este cu El ca să dea fiecărui om după faptele lui, îi va da înapoi acelui rob credincios atât capitalul, cât și dobânda. 2M 657.1

În Cuvântul Său, Domnul a descoperit clar care este voința Sa pentru cei care au bogății. Dar, pentru că poruncile Sale directe au fost desconsiderate, în îndurarea Sa, El le prezintă, prin intermediul Mărturiilor, pericolele care îi așteaptă. El nu dă [prin acestea] o lumină nouă, ci le atrage atenția asupra luminii care a fost deja descoperită în Cuvântul Său. Dacă cei care mărturisesc a iubi adevărul rămân atașați de bogățiile lor, nu ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu și nu caută ocazii de a face bine cu ceea ce le-a fost încredințat, El Se va apropia de ei și li le va risipi. Se va apropia de ei cu judecățile Lui. Le va risipi idolii pe diferite căi. Vor suferi multe pierderi. Sufletele egoiste nu vor fi binecuvântate. Dar „sufletul binefăcător va fi săturat”. Pe cei care Îl onorează, Dumnezeu îi va onora. 2M 657.2

Domnul a făcut un legământ cu copiii lui Israel că, dacă ei vor asculta de poruncile Lui, El le va da ploaie la vreme potrivită, ogoarele își vor spori recoltele, iar pomii de pe câmp își vor da roadele. El le-a făgăduit că treieratul se va întinde până la culesul viilor și culesul viilor până la vremea semănatului, că vor mânca pâine pe săturate și că vor locui în siguranță în țara lor. El va face ca vrăjmașii lor să piară. Nu îi va respinge cu dezgust, ci va merge împreună cu ei și va fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Său. Dar, dacă Îi vor nesocoti poruncile, El îi va trata cu totul contrar. În locul binecuvântării, asupra lor va cădea blestemul Său. Va zdrobi mândria puterii lor și va face ca cerul să fie deasupra lor ca de fier, și pământul ca de aramă. „Vi se va istovi puterea fără folos: pământul vostru nu-și va da roadele, și pomii de pe pământ nu-și vor da rodurile. Dacă și după aceasta vă veți împotrivi... Mă voi împotrivi și Eu vouă.” 2M 658.1

Cei care își păstrează în mod egoist banii nu trebuie să fie surprinși când mâna lui Dumnezeu li-i va risipi. Ceea ce ar fi trebuit consacrat pentru înaintarea lucrării și a cauzei lui Dumnezeu, dar care a fost reținut, poate că i-a fost încredințat unui fiu nesăbuit, care va risipi totul. Un cal frumos, mândria unei inimi pline de vanitate, s-ar putea să fie găsit mort în grajd. Uneori, poate să moară o vacă. Pot să se piardă roadele pomilor sau recolta câmpului. Dumnezeu poate să risipească mijloacele pe care li le-a dat cu împrumut ispravnicilor Săi, dacă aceștia refuză să le folosească pentru slava Sa. Am văzut că este posibil ca unii să nu aibă parte de niciuna dintre aceste pierderi, care să le amintească de neglijarea datoriei, dar cazul lor este și mai deznădăjduit. 2M 658.2

Isus Și-a avertizat poporul: „’Vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui.’ Și le-a spus pilda aceasta: ‘Țarina unui om bogat rodise mult. Și el se gândea în sine, și zicea: «Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng rodurile.” «Iată», a zis el, «ce voi face: îmi voi strica grânarele și voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate rodurile și toate bunătățile mele; și voi zice sufletului meu: ‘Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te!’” Dar Dumnezeu i-a zis: ‘Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile, pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?’ Tot așa este și cu cel ce își adună comori pentru el și nu se îmbogățește față de Dumnezeu.’ Isus le-a zis apoi ucenicilor Săi: ‘De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați, cu privire la viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Viața este mai mult decât hrana, și trupul mai mult decât îmbrăcămintea.’” 2M 659.1

Aceste avertizări sunt date spre binele tuturor. Vor valorifica ei avertizările date? Vor profita de ele? Vor ține ei seama de ilustrațiile evidente date de Mântuitorul nostru și se vor feri de exemplul bogatului nechibzuit? El avea din belșug; la fel au mulți dintre cei care mărturisesc a crede adevărul și care totuși nu țin seama de cazul sărmanului bogat nechibzuit. O, dacă ar fi înțelepți și ar simți obligațiile care le revin, de a folosi pentru binecuvântarea altora binecuvântările pe care Dumnezeu li le-a dat, în loc să le transforme într-un blestem. Dumnezeu le va spune tuturor acestora așa cum i-a spus și nechibzuitului om bogat: „Nebunule”. 2M 659.2

Unii oameni acționează ca și când ar fi lipsiți de rațiune. Ei se îngroapă în grijile acestei vieți. Nu au timp pe care să-I consacre lui Dumnezeu, nu au timp să-I slujească. Muncă, muncă, muncă — aceasta este deviza fiecărei zile. Ei le cer tuturor celor din jurul lor să lucreze după un plan infernal, să se îngrijească de ferme mari. Ambiția lor este să dărâme ce au și să construiască mai mult, ca să aibă unde să-și depoziteze bunurile. Și totuși, acești oameni, care sunt încovoiați sub bogățiile lor, sunt considerați urmași ai lui Hristos. După numele pe care-l poartă, ei mărturisesc a crede că Hristos vine în curând, că sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape; cu toate acestea, nu au deloc spirit de sacrificiu. Ei se afundă tot mai adânc în lumea aceasta. Nu-și iau decât puțin timp pentru a studia Cuvântul vieții, pentru a medita și a se ruga. Nu le oferă acest privilegiu nici celor din familia lor și nici celor care le slujesc. Totuși, acești oameni susțin a crede că lumea aceasta nu este căminul lor, că ei nu sunt decât străini și călători pe pământ, pregătindu-se să se mute într-o țară mai bună. Exemplul și influența unora ca aceștia sunt un blestem pentru cauza lui Dumnezeu. Așa-zisa lor viață creștină este caracterizată de ipocrizie și de superficialitate. Ei Îl iubesc pe Dumnezeu și adevărul doar cât arată faptele lor și nimic mai mult. Omul arată prin faptele lui toată credința pe care o are. „După roadele lor îi veți cunoaște.” Inima este acolo unde este și comoara. Comoara lor este pe acest pământ, iar inima și preocupările le sunt tot aici. 2M 660.1

„Frații mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credință, dacă n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască?” „Tot așa și credința: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.” Când cei care mărturisesc a avea credință vor arăta că viața le este în armonie cu credința, atunci vom vedea o putere care va însoți prezentarea adevărului, o putere care îl va convinge pe păcătos de păcatul lui și va atrage sufletele la Hristos. 2M 660.2

O credință consecventă este ceva rar printre oamenii bogați. Credința autentică, susținută de fapte, este greu de găsit. Dar toți cei care au o astfel de credință sunt oameni care nu vor fi lipsiți de influență. Ei vor urma exemplul lui Hristos; vor avea acea bunăvoință dezinteresată și acel interes în lucrarea de salvare a sufletelor pe care le-a avut El. Urmașii lui Hristos trebuie să prețuiască sufletele așa cum le-a prețuit El. Ei trebuie să simtă împreună cu lucrarea scumpului lor Mântuitor și să lucreze cu orice sacrificiu pentru a salva ceea ce a fost cumpărat cu sângele Său. Ce sunt banii, casele și ogoarele, în comparație chiar cu un singur suflet? 2M 660.3

Domnul Hristos a făcut un sacrificiu complet, un sacrificiu suficient pentru a salva fiecare fiu și fiecare fiică a lui Adam care manifestă pocăință înaintea lui Dumnezeu, pentru încălcarea Legii Sale, și credință în Domnul nostru Isus Hristos. Totuși, în pofida acestui sacrificiu imens, foarte puțini consimt la o viață de ascultare, ca să poată avea parte de această măreață mântuire. Foarte puțini sunt dispuși să-L imite, trecând prin privațiuni, îndurând suferințe și persecuții și făcându-se părtași la eforturile Lui istovitoare, pentru a-i aduce pe alții la lumină. Foarte puțini vor să urmeze exemplul Său în rugăciune serioasă, stăruitoare, către Dumnezeu, pentru a cere puterea de a îndura încercările acestei vieți și de a-și îndeplini îndatoririle zilnice. Hristos este Căpetenia mântuirii noastre și, prin suferințele și prin jertfa Sa, le-a dat tuturor urmașilor Săi un exemplu, că este nevoie de veghere și de rugăciune, precum și de eforturi stăruitoare, din partea lor, dacă vor să reprezinte corect dragostea care era în inima Lui, pentru neamul omenesc decăzut. 2M 661.1

Oamenii bogați mor spiritual, deoarece neglijează să folosească mijloacele pe care Dumnezeu le-a așezat în mâinile lor pentru a ajuta la salvarea semenilor lor. Unii se trezesc din când în când și se hotărăsc să-și facă prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte, pentru ca, în cele din urmă, să poată fi primiți în sălașurile veșnice. Dar eforturile lor în această direcție nu merg până la capăt. Ei încep, dar, nefiind serioși și implicați cu toată inima în lucrare, eșuează. Nu sunt bogați în fapte bune. În timp ce își rețin dragostea și se prind de comoara lor pământească, Satana îi învinge. 2M 661.2

Este posibil să se ivească posibilitatea de a investi în licențe și autorizații sau în alte proiecte aparent strălucitoare, în jurul cărora Satana aruncă o atracție încântătoare. Perspectiva de a câștiga mai mulți bani, repede și ușor, îi ademenește. Argumentează că, deși au hotărât să pună acești bani în vistieria lui Dumnezeu, îi vor folosi în această ocazie și îi vor înmulți, astfel că vor putea să dea o sumă mai mare pentru lucrare. Ei nu întrezăresc nicio posibilitate de eșec. Banii li se scurg printre degete și ajung să își dea seama în curând, spre regretul lor, că au făcut o greșeală. Perspectivele strălucitoare au pălit. Așteptările lor nu s-au împlinit. Au fost înșelați. Satana i-a învins. El a fost mai viclean decât ei și a reușit să aducă banii lor în rândurile lui, privând astfel cauza lui Dumnezeu de ceea ce ar fi trebuit să fie folosit pentru a o susține în răspândirea adevărului și în salvarea sufletelor pentru care a murit Hristos. Ei au pierdut tot ce au investit și L-au jefuit pe Dumnezeu de ceea ce ar fi trebuit să-I înapoieze. 2M 662.1

Unii dintre cei cărora le-a fost încredințat un singur talant se scuză pe motiv că ei nu au primit un număr la fel de mare de talanți cum au primit cei cărora le-au fost încredințați mai mulți. Asemenea ispravnicului necredincios, ei își ascund acel singur talant în pământ. Le este teamă să-I înapoieze lui Dumnezeu ceea ce El le-a încredințat. Ei se angajează în proiecte lumești, dar investesc prea puțin sau chiar nimic în cauza lui Dumnezeu. Se așteaptă ca aceia care au talanți mai mulți să poarte povara lucrării, în timp ce ei consideră că nu sunt răspunzători pentru progresul și reușita acesteia. 2M 662.2

Atunci când Stăpânul va veni pentru a Se socoti cu slujitorii Lui, cei neînțelepți vor recunoaște încurcați: “‘Am știut că ești om aspru, care seceri de unde n-ai semănat și strângi de unde n-ai vânturat; mi-a fost frică [Frică de ce? Că stăpânul va pretinde o parte din talantul cel mic încredințat lor] și m-am dus de ți-am ascuns talantul în pământ: iată-ți ce-i al tău’. Stăpânul lui îi va răspunde: ‘Rob viclean și leneș! Ai știut că secer de unde n-am semănat și că strâng de unde n-am vânturat; prin urmare, se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi și, la venirea mea, eu mi-aș fi luat cu dobândă ce este al meu! Luați-i dar talantul și dați-l celui ce are zece talanți. Pentru că celui ce are, i se va da și va avea de prisos; dar, de la cel care n-are, se va lua și ce are! Iar pe robul acela netrebnic aruncați-l în întunericul de afară: acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinților.’” 2M 662.3

Mulți dintre cei care au doar puțin în lumea aceasta sunt reprezentați de omul cu un singur talant. Ei se tem să se încreadă în Dumnezeu. Se tem că El le va cere ceva ce ei pretind că le aparține. Își ascund talantul în pământ, temându-se să-l investească undeva, ca nu cumva să li se ceară să-I înapoieze lui Dumnezeu profitul. În loc să pună talantul la zarafi, așa cum a cerut Dumnezeu, ei îl îngroapă sau îl ascund, astfel că nici Dumnezeu și nici ei înșiși nu pot beneficia de el. Mulți dintre cei care susțin că iubesc adevărul fac exact acest lucru. Ei își înșală propriul suflet, deoarece Satana le-a orbit ochii. Jefuindu-L pe Dumnezeu, ei se jefuiesc, mai întâi de toate, pe ei înșiși. Din cauza lăcomiei și a unei inimi rele de necredință, se privează singuri de comoara cerească. Pentru că nu au decât un talant, ei se simt eliberați de responsabilitate. Le place să vadă că adevărul înaintează, dar nu consideră că sunt și ei chemați să practice tăgăduirea de sine și să ajute lucrarea prin eforturile și prin banii lor, chiar dacă nu au sume mari. 2M 663.1

Toți trebuie să facă ceva. Cazul văduvei care și-a pus în vistierie cei doi bănuți a rămas scris [în raportul biblic] pentru folosul altora. Domnul Hristos a lăudat-o pentru sacrificiul ei și le-a atras atenția ucenicilor asupra acestui gest: „Adevărat vă spun că văduva aceasta a dat mai mult decât toți cei ce au aruncat în vistierie; căci toți ceilalți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască”. Hristos a apreciat darul ei ca fiind mai de preț decât darurile mari, oferite de cei bogați. Ei dădeau din belșugul lor și nu aveau să simtă vreo lipsă din cauza darurilor oferite, însă văduva se priva de cele strict necesare vieții, ca să-și aducă și ea micul ei dar. Nu știa cum aveau să-i fie satisfăcute nevoile în viitor. Nu avea soț, care să o susțină în nevoie, dar se încredea în Dumnezeu, pentru ziua de mâine. Valoarea darului nu este dată atât de mult de suma oferită, cât de proporția pe care o reprezintă și de motivația care a stat la baza lui. Atunci când va veni, aducând cu Sine răsplata, Hristos va da fiecărui om după faptele lui. 2M 663.2

Tuturor, fie ei nobili sau smeriți, bogați sau săraci, Stăpânul le-a încredințat talanți: unora mai mulți, altora mai puțini, potrivit cu capacitățile lor. Binecuvântarea lui Dumnezeu îi va însoți pe cei care sunt lucrători serioși, sârguincioși și plini de iubire. Investiția lor va avea succes și va câștiga suflete pentru Împărăția lui Dumnezeu și o comoară nepieritoare pentru ei înșiși. Toți sunt agenți morali și tuturor le sunt încredințate bunurile cerești. Talanții sunt dați proporțional cu capacitățile fiecăruia. 2M 664.1

Dumnezeu îi dă fiecărui om o lucrare de făcut și așteaptă să I se înapoieze potrivit cu creditul acordat. El nu cere un profit de zece talanți de la un om căruia i-a dat un singur talant. Nu așteaptă ca cel sărac să dea daruri ca un om care deține bogății. Nu așteaptă de la cel slab și suferind activitatea și puterea pe care le are cel sănătos. Acel singur talant, folosit în modul cel mai eficient, va fi primit de Dumnezeu „avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are”. 2M 664.2

Dumnezeu ne numește slujitori, ceea ce înseamnă că suntem angajați de El să facem o anumită lucrare și să purtăm anumite responsabilități. El ne-a împrumutat un capital pe care să-l investim. Acesta nu este proprietatea noastră, iar dacă păstrăm pentru noi bunurile Domnului sau le cheltuim după cum ne place, ne atragem dezaprobarea Sa. Noi suntem răspunzători pentru modul în care folosim ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Dacă acest capital pe care Domnul l-a așezat în mâinile noastre zace nefolosit sau este îngropat în pământ, chiar dacă este vorba despre un singur talant, vom fi chemați să dăm socoteală în fața Stăpânului. El cere nu ce este al nostru, ci ceea ce este al Său, cu dobândă. 2M 665.1

Fiecare talant care se întoarce la Stăpân va fi analizat. Faptele și îndatoririle slujitorilor lui Dumnezeu nu vor fi considerate lipsite de importanță. Fiecare om va fi tratat personal, cerându-i-se să dea socoteală de talanții care i-au fost încredințați, fie că i-a valorificat, fie că a abuzat de ei. Răsplata dată va fi proporțională cu valorificarea talanților. Pedeapsa primită va fi în funcție de cum s-a abuzat de talanți. 2M 665.2

Întrebarea pe care ar trebui să și-o pună fiecare este: Ce am primit eu din ceea ce este al Domnului meu și cum îl voi folosi spre slava Sa? „Pune-i în negoț”, spune Domnul Hristos, „până Mă voi întoarce”. Stăpânul ceresc este pe drum. Ocazia noastră de har este acum. Talanții sunt în mâinile noastre. Îi vom folosit spre slava lui Dumnezeu sau vom abuza de ei? Putem să-i punem în negoț astăzi, dar mâine timpul nostru de probă s-ar putea să se încheie și bilanțul nostru va fi stabilit pentru totdeauna. 2M 665.3

Dacă talanții noștri sunt investiți pentru mântuirea semenilor, Dumnezeu va fi slăvit. Mândria și poziția socială sunt aduse drept scuză pentru extravaganță, pentru etalare deșartă, pentru ambiție și pentru risipă egoistă. Dacă se abuzează de ei, talanții Domnului, împrumutați omului ca o binecuvântare prețioasă, vor aduce asupra lui un blestem teribil. Noi putem folosi bogățiile pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu și pentru a ușura nevoile văduvelor și ale orfanilor. Făcând astfel, adunăm pentru noi binecuvântări bogate. Nu numai că vom primi expresii de recunoștință din partea celor care au fost recipiente ale darurilor noastre, dar Domnul Însuși, care a așezat acele mijloace în mâinile noastre pentru acest scop, va face ca sufletul nostru să fie ca o grădină bine udată, ale cărei ape nu seacă. Când va veni timpul secerișului, care dintre noi vom avea parte de bucuria de nedescris de a vedea snopii pe care i-am adunat, ca o recompensă pentru credincioșia noastră și pentru folosirea neegoistă a talanților pe care Domnul i-a așezat în mâinile noastre, pentru a-i folosi spre slava Sa? 2M 665.4

Mulți dintre cei din Vermont au dat greș în a îndeplini cerințele lui Dumnezeu. Unii au căzut într-o stare spirituală rece și fără viață, pentru că au fost slujitori necredincioși. Iubirea de lume le-a umplut inimile într-o asemenea măsură, încât și-au pierdut plăcerea pentru lucrurile cerești și au ajuns piperniciți în ceea ce privește realizările spirituale. Statul acesta a fost privat de lucrarea de care avea nevoie. Bordoville a fost centrul de atracție. Toate adunările mari s-au ținut într-un singur loc, ceea ce a fost ca și când lumina ar fi fost ascunsă sub obroc; în general, oamenii din acest stat nu au putut beneficia de razele ei. Mulți dintre cei care acum s-ar fi putut bucura de cunoștința adevărului se află încă în întuneric. Talanții și eforturile speciale au fost toate canalizate către o singură localitate. Nu acesta este planul Domnului. El dorește ca avertizările și soliile de punere la probă să fie transmise lumii, iar cei care fac parte din poporul Său, care sunt lumina lumii, să fie răspândiți ca martori în mijlocul întunericului moral al lumii; ca viața lor, mărturia și exemplul lor să poată fi o mireasmă de la viață spre viață sau de la moarte spre moarte. 2M 666.1

Frații D trebuie să fie supravegheați, ca să nu pună piedici planurilor lui Dumnezeu prin planurile lor. Ei sunt în pericol să limiteze lucrarea lui Dumnezeu, care este adâncă și extinsă. 2M 666.2

Fratele D este în pericol să își formeze o viziune prea îngustă cu privire la lucrare. Dumnezeu i-a dat o experiență care va fi valoroasă pentru el, dacă o va folosi corect. Dar există pericolul ca particularitățile lui să modeleze această experiență și ca mintea altora să fie afectată. Utilitatea de lucrător a fratelui D nu este cea care ar putea fi, dacă el nu ar fi atât de înclinat să-și concentreze toate puterile minții asupra unei singure idei. El insistă asupra incidentelor și asupra gândurilor pe care le are și le repetă la nesfârșit, deși pentru ceilalți sunt cu totul lipsite de importanță. 2M 666.3

I s-a trezit interesul pentru starea sănătății lui. Mintea lui este preocupată doar de lucrul acesta. El și simptomele lui au devenit principalul subiect de conversație. Insistă să meargă până la capăt cu planul pe care îl are în minte și, fiind preocupat doar să se simtă el bine, nu ține seama de faptul că îi deranjează pe ceilalți. Într-o mare măsură, mintea lui este închisă și limitată la cazul lui. Aceasta este povara gândurilor lui și tema conversației lui. Urmând în mod sistematic această cale, el a pierdut, în ceea ce privește sănătatea, beneficiile de care s-ar fi putut bucura, dacă ar fi uitat mai mult de propria persoană și, din când în când, s-ar fi angajat în exercițiu fizic, abătându-și mintea de la el însuși. 2M 667.1

Aceleași deficiențe au marcat și eforturile lui pe ogorul Evangheliei. Atunci când le vorbește oamenilor, el are multe justificări și explicații de adus și multe lucruri introductive de repetat, iar comunitatea obosește și se plictisește înainte ca el să ajungă la subiectul adevărat. Pe cât posibil, pastorii trebuie să evite justificările și introducerile lungi. 2M 667.2

Fratele D este prea meticulos. El insistă asupra amănuntelor. Își ia timp să explice anumite puncte care nu sunt cu adevărat importante și care ar fi acceptate ca de la sine înțelese, fără să necesite dovezi, deoarece sunt evidente. Dar punctele cu adevărat importante trebuie să fie prezentate cu toată puterea pe care o pot oferi limbajul și dovezile. Ele trebuie să iasă în evidență ca niște pietre de hotar. În schimb, el trebuie să evite să folosească multe cuvinte pentru a se referi la detalii nesemnificative, care îi obosesc pe ascultători înainte de a ajunge la punctele principale. 2M 667.3

Fratele D are obiceiul de a gândi foarte focalizat. Atunci când se concentrează într-o anumită direcție, este dificil să-l orientezi spre orice altceva; insistă obositor asupra unei singure idei. În conversație, el este în pericol să-l plictisească pe interlocutor. Scrierilor lui le lipsește un stil liber, degajat. Obiceiul de a se concentra asupra unui singur punct, excluzându-le pe celelalte, este dăunător. El ar trebui să înțeleagă acest lucru și să se străduiască să-și țină în frâu puterile minții, care sunt prea active. O prea intensă activitate a minții stimulează creierul în detrimentul altor organe, care slăbesc. Dacă vrea să fie un lucrător eficient în câmpul Evangheliei, fratele D trebuie să-și educe mintea. Dezvoltarea excesivă a acestui organ îi afectează negativ sănătatea și utilitatea. Există o lipsă de armonie în organizarea minții lui, iar corpul suferă consecințele. 2M 668.1

Ar fi foarte mult în interesul fratelui D să cultive simplitatea și relaxarea în scrierile lui. El trebuie să evite să insiste prea mult asupra unui punct care nu are o importanță vitală; și chiar adevărurile esențiale, care sunt în ele însele clare și explicite, este posibil să fie atât de înfășurate în cuvinte, încât să devină confuze și greu de înțeles. 2M 668.2

Este posibil ca fratele D să aibă o perspectivă sănătoasă asupra tuturor punctelor adevărului prezent, și totuși să nu fie calificat în toate privințele să prezinte în scris motivele speranței noastre pentru cei care vorbesc limba franceză. El poate să ajute în această lucrare, dar subiectul trebuie să fie pregătit de mai mult decât una sau două minți, astfel încât să nu poarte amprenta particularităților cuiva. Adevărul care a fost descoperit de mai multe minți și care, la timpul stabilit de Dumnezeu, a fost legat verigă cu verigă într-un lanț, de către cercetătorii sinceri ai adevărului, trebuie să le fie dat oamenilor și să fie adaptat nevoilor multora. Trebuie urmărită concizia, pentru a trezi interesul cititorului. Articolele lungi și stufoase dăunează adevărului pe care autorul intenționează să-l prezinte. 2M 668.3

Fratele D trebuie să se preocupe mai puțin de el însuși și să vorbească mai puțin despre persoana lui. El trebuie să se piardă din vedere, să evite să se refere la sine în conversație sau să facă din caracteristicile vieții lui un model de urmat pentru alții. Trebuie să încurajeze smerenia autentică. El este în pericol să creadă că viața și experiența lui sunt superioare celor ale altora. 2M 668.4

Fratele D poate fi un om de valoare pentru cauza lui Dumnezeu, dacă există armonie în eforturile lui. Dacă ar putea să-și vadă și să-și corecteze defectele stilului său specific de a proceda, care au tendința de a-i afecta utilitatea, Dumnezeu l-ar putea folosi. El trebuie să evite predicile lungi și plictisitoare și rugăciunile lungi. Acestea nu le fac bine nici lui și nici celorlalți. Folosirea îndelungată și violentă a organelor vocale i-a iritat gâtul și plămânii și i-a deteriorat sănătatea, în general, mai mult decât i-a fost de folos respectarea cu strictețe a șirului de reguli legate de alimentație și de odihnă. Refacerea în urma suprasolicitării sau a încordării organelor vocale poate să dureze foarte mult sau să-l coste pe vorbitor chiar viața. O manieră de vorbire calmă, lipsită de grabă, dar serioasă, va avea asupra ascultătorilor o influență mai bună decât a lăsa ca sentimentele să se înflăcăreze și să preia controlul asupra vocii și asupra comportamentului. Pe cât este posibil, vorbitorul trebuie să păstreze timbrul natural al vocii. Adevărul prezentat este cel care influențează inima. Dacă vorbitorul face din aceste adevăruri o realitate, cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu el va fi în stare să îi convingă pe ascultători de faptul că este serios și convins de ceea ce spune, fără să-și încordeze organele sensibile ale gâtului sau plămânii. 2M 669.1

Fratele D este profund interesat de viața de familie; cu toate acestea, există pericolul ca, în conversație, să cultive obiceiul de a se concentra asupra lucrurilor care îl interesează pe el în mod deosebit, dar care pe ceilalți nu-i interesează și nici nu-i ajută în vreun fel. El încearcă să mențină un sistem care, în sine, este corect; dar și aici se va vedea că lucruri care în esență sunt folositoare pot deveni plictisitoare și obositoare, dacă se insistă prea mult asupra lor și dacă sunt aduse în discuție în orice împrejurare. Există pericolul de a neglija subiectele mai importante. 2M 669.2

Frații D trebuie să evite să fie plictisitori în lucrarea lor. Influența lor a fost bună, în general. Fratele D este din fire un bun administrator în lucrurile vremelnice. Învățăturile și exemplul lui în această privință i-au ajutat pe cei care au fost suficient de smeriți, încât să se lase sfătuiți. Dar gelozia, neîncrederea, răzvrătirea, nemulțumirea și plângerile care existau în biserică au avut un efect descurajator. Acești frați trebuie să aibă grijă să nu fie prea exigenți. 2M 669.3

Pentru a ne desăvârși un caracter creștin, noi nu trebuie să căutăm nici o viață retrasă și liniștită, în care doar să ne rugăm, sustrăgându-ne de la orice altceva, nici o viață de zel formal, agitată și ocupată, în timp ce evlavia personală este neglijată. Timpul prezent ne cere să așteptăm venirea Domnului și să lucrăm cu stăruință pentru mântuirea semenilor noștri. „În sârguință, fiți fără preget! Fiți plini de râvnă cu duhul, slujiți Domnului!” Dumnezeu nu va accepta nici cele mai înflăcărate servicii, dacă acestea nu sunt mai întâi consacrate prin predarea sufletului în fața Sa și a dragostei Sale. La o anumită categorie de oameni există pericolul de a îndepărta sistematic Duhul lui Dumnezeu și vitalitatea religiei lui Hristos și de a îndeplini o serie exactă de îndatoriri și de ceremonii obositoare. 2M 670.1

Noi trăim în mijlocul unei generații nelegiuite și perverse, astfel că planurile noastre exacte și frumoase nu pot fi duse la îndeplinire întotdeauna spre avantajul tuturor. Dacă stăm izolați, ca să ne păstrăm demnitatea, nu vom reuși să-i ajutăm pe cei care au nevoie cel mai mult de ajutor. Slujitorii lui Hristos trebuie să se adapteze la condițiile diferite ale oamenilor. Dacă țin seama de cazurile tuturor, nu vor putea să păstreze niște reguli exacte. Lucrarea trebuie să fie adaptată pentru a veni în întâmpinarea oamenilor acolo unde sunt ei. „Mustrați pe cei ce se despart de voi; căutați să mântuiți pe unii, smulgându-i din foc; de alții iarăși fie-vă milă cu frică, urând până și cămașa mânjită de carne.” 2M 670.2

Apostolul îi sfătuiește pe frații săi din Corint: „Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva: să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu. Să nu fiți pricină de păcătuire nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu. După cum mă silesc și eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulți, ca să fie mântuiți” (1 Corinteni 10,31-33). „Căci, măcar că sunt slobod față de toți, m-am făcut robul tuturor, ca să câștig pe cei mai mulți.” (1 Corinteni 9,19) „Am fost slab cu cei slabi, ca să câștig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.” (vers. 22) „Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi, și să nu ne plăcem nouă înșine. Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora. Căci și Hristos nu Și-a plăcut Lui însuși; ci, după cum este scris: ‘Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine.’” (Romani 15,1-3) 2M 671.1

Fratele și sora L din Canada s-au desprins treptat de Dumnezeu și de dragostea lor pentru lucrurile cerești și divine, pe măsură ce s-au prins tot mai strâns și mai stăruitor de comorile lumești. Ei și-au slăbit legătura cu cerul și s-au prins mai puternic de lumea aceasta. Cu câțiva ani în urmă, le plăcea să se intereseze de înaintarea adevărului și a lucrării lui Dumnezeu. În ultimul timp, dragostea lor pentru câștig a crescut și ei nu au mai fost interesați să-și facă partea în lucrarea de a-și salva semenii. Tăgăduirea de sine și bunăvoința de dragul lui Hristos nu le-au mai caracterizat viața. Ei au făcut foarte puțin pentru cauza lui Dumnezeu. Ce au făcut cu talanții lor? I-au îngropat în pământ, investindu-i în terenuri. Nu i-au pus la schimbător, pentru ca, atunci când Stăpânul va veni, să-Și poată primi cu dobândă ce este al Său. 2M 671.2

Ei au de făcut o lucrare: de a-și pune în ordine inimile și casa. „Strângeți-vă comori în cer.” Inimile lor s-au atașat de lucrurile acestei vieți, iar considerentele veșnice au trecut pe planul al doilea. Ei trebuie să lucreze cu seriozitate, ca să-și scoată din inimă iubirea pentru lumea aceasta și să-și îndrepte afecțiunea către lucrurile de sus, nu către lucrurile de pe pământ. Dacă slujitorii lui Dumnezeu ar păstra în minte gândul că lucrarea lor este să facă tot ce le stă în putere, cu influența și cu mijloacele lor, ca să salveze sufletele pentru care a murit Hristos, atunci ar exista mai multe eforturi neegoiste și cei necredincioși ar fi impresionați; ei ar fi convinși că există realitate în adevărul astfel prezentat și susținut prin exemplu. 2M 671.3

Fratele și sora L trebuie să aibă încredere în lucrarea pentru aceste zile din urmă și să-și desăvârșească un caracter creștin, ca să poată primi răsplata veșnică, atunci când Isus va veni. Fratelui L îi slăbește vigoarea fizică și mentală. El devine incapabil să poarte responsabilități mari. Ar trebui să le ceară sfatul fraților care sunt înțelepți și credincioși. 2M 672.1

Fratele L este un ispravnic al lui Dumnezeu. Lui i s-au încredințat mijloace și trebuie să fie conștient de datoria lui și să-I înapoieze lui Dumnezeu ceea ce Îi aparține. Trebuie să înțeleagă bine cerințele pe care le are Dumnezeu din partea lui. Cât timp trăiește și are puterea de a judeca, el trebuie să folosească ocazia de a administra averea pe care Dumnezeu i-a încredințat-o, în loc să-i lase pe alții s-o folosească și să și-o însușească după ce el își va încheia viața. 2M 672.2

Satana este întotdeauna gata să profite de slăbiciunile și de defectele oamenilor, ca să-și împlinească planurile. El este un adversar viclean și i-a învins pe mulți oameni care aveau scopuri bine intenționate — de a susține cauza lui Dumnezeu cu mijloacele lor. Unii au neglijat lucrarea pe care Dumnezeu le-a încredințat-o dându-le în proprietate bunuri materiale. Și, în timp ce ei neglijează să asigure lucrării lui Dumnezeu bunurile pe care Dumnezeu li le-a împrumutat, Satana se strecoară și transferă acele mijloace materiale în rândurile lui. 2M 672.3

Fratele L trebuie să acționeze cu prudență. Oameni care nu sunt de credința noastră obțin bani de la el sub diferite pretexte. El are încredere în ei, crezându-i cinstiți. Îi va fi imposibil să-și recupereze toți banii pe care i-a lăsat să-i scape din mână în rândurile dușmanului. Ar fi putut să facă o investiție sigură, folosindu-și banii pentru a ajuta cauza lui Dumnezeu și adunându-și, astfel, o comoară în cer. Adeseori, el este incapabil să ajute atunci când ar trebui, deoarece este bolnav și nu poate să dispună de bani cum vrea. Când Domnul apelează la banii lui, aceștia sunt adesea în mâinile celor pe care el i-a împrumutat, dintre care unii nu au niciun gând să-i mai returneze vreodată, iar alții nu se îngrijorează deloc în această privință. Prin acești datornici necinstiți, Satana își va împlini planul la fel de bine ca pe oricare altă cale. Ținta pe care o urmărește dușmanul adevărului și al neprihănirii este să împiedice înaintarea Împărăției Mântuitorului nostru. El lucrează prin agenții lui pentru a-și duce la îndeplinire planurile. Dacă poate să împiedice ca banii să ajungă în vistieria lui Dumnezeu, înseamnă că a reușit să-și atingă ținta într-una dintre ramurile lucrării lui. Acești bani, care ar fi trebuit să fie folosiți pentru a ajuta în mărețul plan al mântuirii sufletelor, au fost reținuți pentru el, pentru a ajuta lucrarea lui. 2M 672.4

Fratele L trebuie să se ocupe direct de afacerile lui și să nu le lase în dezordine, să nu le scape din mână. Este privilegiul lui să fie bogat în fapte bune și să-și așeze o temelie sigură pentru timpurile care urmează să vină, ca să poată apuca viața veșnică. Nu este sigur pentru el să-și urmeze judecata defectuoasă. Trebuie să caute sfatul fraților cu experiență și înțelepciune de la Dumnezeu, ca să poată să-și facă bine lucrarea. Trebuie să caute cu stăruință și seriozitate să-și facă „rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri”. 2M 673.1

Fratele M a făcut o greșeală în viața lui de familie. El nu și-a exprimat în cuvinte afecțiunea pentru soția lui, cum era datoria lui să o exprime. Nu a cultivat adevărata amabilitate și politețe creștină. Nu a fost tot timpul atât de amabil și de atent față de dorințele și față confortul ei, cum era datoria lui să fie. Faptul că ea nu s-a unit în credință cu el le-a adus amândurora multă nefericire. Fratele M nu a respectat judecata și sfatul soției lui așa cum ar fi trebuit. În multe privințe, judecata și discernământul ei sunt mai bune decât ale lui. Dacă ar consulta-o, ea ar putea, prin percepția ei mai clară și prin discernământul ei mai profund, să-l ajute foarte mult în problemele lui de afaceri, în relațiile cu vecinii lui. El nu trebuie să se bazeze pe demnitatea lui, considerând că înțelege singur totul. Dacă s-ar lăsa sfătuit de soție și, prin acțiunile lui amabile, ar arăta respect și prețuire față de ea și dorința de a-i fi pe plac, nu ar face nimic mai mult decât ceea ce este dator să facă. Dacă sfatul ei intră în conflict cu datoria lui față de Dumnezeu și cu poruncile pe care i le dă El, atunci el poate alege să ia o decizie diferită și, în modul cel mai liniștit cu putință, să-i prezinte motivele pentru care nu-și poate sacrifica principiile sau credința. Ar fi în interesul fratelui M, în ceea ce privește afacerile lui vremelnice, să țină seama de judecata și de sfatul soției lui. 2M 673.2

Cât timp este aspru, jignitor și intolerant, el nu poate să aibă nicio influență pentru a-și câștiga soția la adevăr. Trebuie să facă o reformă. Trebuie să devină blând, amabil, afectuos și iubitor. Trebuie să lase ca lumina bucuriei și a mulțumirii voioase să pătrundă în inima lui și apoi să lase ca razele ei să lumineze și asupra celor din familie. A adus în familie persoane a căror influență se va dovedi pentru soția lui mai degrabă un blestem, decât o binecuvântare. Făcând astfel, a adus asupra ei poveri care ar fi putut fi evitate. El trebuie să o consulte și să țină seama de dorințele ei, pe cât posibil, fără să-și compromită credința. 2M 674.1

Fratele M și-a ales propria lui cale și a avut o voință fermă, care a fost mai mult încăpățânare. De multe ori a fost nesupus. Nu trebuie să fie astfel. El mărturisește a crede un adevăr care are o influență sfințitoare, îmblânzitoare, înnobilatoare; soția lui nu mărturisește acest lucru. El trebuie să arate că adevărul exercită o putere asupra firii lui pervertite, că îl face răbdător, blând, îngăduitor, amabil și iertător. Cea mai bună cale prin care fratele M poate să fie un misionar activ în familia lui este aceea de a exemplifica în viața lui viața Mântuitorului nostru iubit. 2M 674.2