Mărturii II

75 — Adunările noastre de tabără

Nu pot exista influențe mai dăunătoare într-o adunare de tabără sau în orice altă adunare de închinare religioasă, decât conversațiile neglijente și ușuratice. Adesea, bărbați și femei se adună în grupuri și se angajează în conversații pe teme obișnuite, care nu au nicio legătură cu întâlnirea aceea. Unii își aduc cu ei fermele, alții, casele și fac planuri de construcție. Unii sunt preocupați să disece caracterele altora și nu au timp sau dispoziție să-și cerceteze propriile inimi, ca să descopere defectele propriilor caractere, să-și poată corecta greșelile și să-și desăvârșească sfințirea în temere de Dumnezeu. Dacă toți cei care susțin că sunt urmașii lui Hristos ar folosi timpul din afara adunării discutând despre adevăr, insistând asupra speranței creștine, cercetându-și propriile inimi și stăruind în rugăciune înaintea lui Dumnezeu, pentru a implora binecuvântarea Sa, s-ar realiza o lucrare mult mai mare decât am văzut până acum. Necredincioșii, care îi acuză pe nedrept pe cei care cred adevărul, ar fi convinși datorită „purtării voastre bune în Hristos”. Cuvintele și faptele noastre sunt roadele pe care le aducem: „Așa că, după roadele lor îi veți cunoaște”. 2M 594.3

Dumnezeu le-a dat israeliților instrucțiuni să se adune înaintea Lui la anumite perioade de timp, în locul ales de El, și să păzească anumite zile speciale, în care să nu facă nicio lucrare nenecesară, ci întregul timp să fie dedicat aprecierii binecuvântărilor pe care El le revărsase asupra lor. Cu ocazia acestor sărbători speciale, ei urmau să-I aducă Domnului daruri, jertfe de bunăvoie și jertfe de mulțumire, după cum El îi binecuvântase. Robul și roaba, străinul, orfanul și văduva — toți erau îndemnați să se bucure că Dumnezeu, cu puterea Sa minunată, i-a scos din robie la bucuria libertății. Și li se poruncea să nu vină înaintea Domnului cu mâna goală. Trebuiau să-I aducă lui Dumnezeu semnul recunoștinței lor, pentru îndurările și binecuvântările pe care El le revărsase permanent asupra lor. Aceste daruri variau în funcție de aprecierea pe care dătătorii o acordau binecuvântărilor de care avuseseră privilegiul să se bucure. În felul acesta, caracterele oamenilor erau clar descoperite. Cei care acordau o mare valoare binecuvântărilor pe care li le dăruise Dumnezeu aduceau jertfe în conformitate cu aprecierea lor pentru aceste binecuvântări. Cei ale căror puteri morale erau slăbite și amorțite din cauza egoismului și a iubirii idolatre pentru favorurile primite, în loc să fie însuflețite de iubirea arzătoare pentru generosul lor Binefăcător, aduceau jertfe sărace. În felul acesta, se descoperea ce era în inima lor. Pe lângă aceste zile speciale de sărbători religioase ale bucuriei și veseliei, națiunea iudaică trebuia să comemoreze și Paștele o dată pe an. Domnul a încheiat cu ei un legământ — dacă aveau să fie credincioși în a respecta cerințele Sale, El avea să îi binecuvânteze cu prosperitate în tot lucrul mâinilor lor. 2M 595.1

Dumnezeu nu cere de la poporul Său din aceste zile din urmă mai puțin decât a cerut de la națiunea iudaică în jertfe și daruri. Cei pe care El i-a binecuvântat cu o stare materială bună și chiar văduva și orfanul nu trebuie să fie nepăsători față de binecuvântările Lui. În special cei cărora El le-a dat prosperitate trebuie să Îi înapoieze ceea ce este al Lui. Ei trebuie să se înfățișeze înaintea Lui cu un spirit de sacrificiu și să-și aducă darurile conform cu binecuvântările pe care El le-a revărsat asupra lor. Dar mulți dintre cei pe care El îi face să prospere manifestă față de El o ingratitudine josnică. Dacă binecuvântările Lui rămân asupra lor și El face să le sporească averea, ei fac din aceste daruri funii care îi leagă de iubirea lor pentru bogățiile pe care le dețin; ei îngăduie preocupărilor lumești să pună stăpânire pe sentimentele lor și pe întreaga lor ființă și neglijează devoțiunea și privilegiile religioase. Ei nu-și permit să lase grijile ocupațiilor lor vremelnice nici măcar o dat pe an, pentru a veni înaintea lui Dumnezeu. Ei transformă binecuvântările lui Dumnezeu într-un blestem. Slujesc propriilor interese vremelnice, neglijând cerințele lui Dumnezeu. 2M 596.1

Oameni care posedă mari averi rămân acasă an de an, absorbiți de grijile și de interesele lor lumești și simțind că nu-și pot permite să facă nici măcar un mic sacrificiu și să participe la adunările anuale, ca să se închine lui Dumnezeu. El i-a binecuvântat cu abundență de bunuri materiale și i-a înconjurat cu binefacerile Lui la dreapta și la stânga, și totuși ei rețin micile jertfe pe care El li le cere. Le place să-și slujească lor înșiși. Sufletul lor este asemenea unui pustiu uscat, neîmprospătat de roua sau de ploaia cerului. Domnul le-a dat prețioasa binecuvântare a harului Său. El i-a eliberat din sclavia păcatului și din robia minciunii și a deschis înțelegerii lor întunecate glorioasa lumină a adevărului prezent. Și toate aceste dovezi ale dragostei și ale harului lui Dumnezeu să nu trezească, drept răspuns, nicio recunoștință? Oare cei care susțin a crede că sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape să fie orbi față de propriul interes spiritual și să trăiască doar pentru lumea aceasta și pentru viața aceasta? Oare se așteaptă ei ca interesul lor veșnic să se îngrijească de el însuși? Puterea spirituală nu va veni fără un efort din partea lor. 2M 596.2

Mulți dintre cei care susțin că așteaptă venirea Domnului lor sunt niște căutători încordați și împovărați după câștigul lumesc. Ei sunt orbi față de interesul lor veșnic. Trudesc pentru ceva ce nu satură. Își cheltuiesc banii pentru ceva ce nu este pâine. Se străduiesc să-și găsească mulțumirea în comorile pe care și le-au adunat pe pământ, care urmează să piară, și își neglijează pregătirea pentru veșnicie, care ar trebui să fie cea dintâi și singura lucrare adevărată a vieții lor. 2M 597.1

Fie ca toți aceia care pot să participe la aceste adunări anuale. Toți ar trebui să simtă că Dumnezeu le cere acest lucru. Dacă nu folosesc privilegiile pe care El li le-a oferit, ca să poată deveni puternici în El și în tăria harului Său, vor deveni din ce în ce mai slabi și vor dori din ce în ce mai puțin să Îi consacre totul lui Dumnezeu. Veniți, frați și surori, la aceste adunări sfinte, ca să-L găsiți pe Isus. El va veni la sărbătoare. Va fi prezent și va face pentru voi lucrul de care aveți cea mai mare nevoie. Fermele voastre nu trebuie să fie considerate de o mai mare valoare decât interesele mai înalte ale sufletului. Toate comorile pe care le dețineți, oricât de valoroase ar fi, nu vor fi suficient de mari, încât să vă cumpere pacea și speranța, care înseamnă un câștig infinit, chiar dacă v-ar costa tot ce aveți și toată truda și suferințele de o viață întreagă. O percepție puternică și clară cu privire la lucrurile veșnice și o inimă dispusă să-I predea totul lui Hristos sunt binecuvântări de o valoare mult mai mare decât toate bogățiile, plăcerile și slava acestei lumi. 2M 597.2

Aceste adunări de tabără sunt importante. Ele costă ceva. Slujitorii lui Dumnezeu își epuizează viața pentru a-i ajuta pe oameni, în timp ce mulți dintre aceștia se poartă ca și când nu ar avea nevoie de niciun ajutor. De teamă să nu piardă puțin din câștigul acestei lumi, unii lasă să treacă pe lângă ei aceste privilegii prețioase, ca și când ar fi de mică importanță. Fie ca toți cei care mărturisesc a crede adevărul să respecte fiecare privilegiu pe care li-l oferă Dumnezeu, pentru a obține o perspectivă mai clară asupra adevărului Său, asupra cerințelor Sale și asupra necesității pregătirii pentru venirea Sa. Ceea ce cere Dumnezeu este o încredere în El plină de bucurie, calmă și manifestată prin ascultare. 2M 598.1

Nu trebuie să vă împovărați cu temeri și îngrijorări fără rost. Lucrați pentru ziua de astăzi, îndeplinind cu credincioșie lucrarea pe care v-o desemnează providența lui Dumnezeu, și El Se va îngriji de voi. Isus va adânci și va lărgi binecuvântările. Dacă vreți ca la sfârșit să primiți mântuirea, trebuie să faceți eforturi. Veniți la aceste adunări pregătiți să lucrați. Lăsați deoparte grijile casei, veniți să-L găsiți pe Isus, și El Se va lăsa găsit de voi. Veniți cu darurile voastre, potrivit cu măsura în care v-a binecuvântat Dumnezeu. Arătați-vă recunoștința față de Creatorul vostru, față de Dătătorul tuturor bunurilor voastre, printr-un dar de bunăvoie. Nimeni, dintre cei care sunt în stare să aducă un dar, să nu vină cu mâna goală. „Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare.” 2M 598.2

Scopul adunărilor de tabără este acela de a ne determina pe toți să ne desprindem de grijile și de poverile obișnuite și să ne dedicăm câteva zile exclusiv pentru a-L căuta pe Domnul. Ar trebui să petrecem tot acest timp în cercetare de sine, într-o examinare atentă a inimii, mărturisindu-ne cu pocăință păcatele și reînnoindu-ne legământul față de Cel Preaînalt. Dacă cineva vine la aceste adunări pentru scopuri mai puțin vrednice, noi sperăm ca, prin caracterul acestor întruniri, mintea să îi fie adusă la obiectivele potrivite. 2M 598.3

Unii au de suferit de pe urma eforturilor făcute în plus pentru pregătirea acestor adunări de tabără. Aceștia sunt oameni cu suflet generos și nu vor să facă nimic cu zgârcenie. Unii fac pregătiri intense și atunci când vin la adunarea de tabără sunt epuizați, astfel că, imediat ce sunt eliberați de presiunea muncii, organismul extenuat îi face să simtă că au abuzat de el. Unele dintre aceste persoane poate că nu au mai participat niciodată la o adunare de tabără și nu sunt informate cu privire la pregătirile pe care trebuie să le facă. Ele pierd unele dintre întâlnirile prețioase la care își propuseseră să participe. Greșesc prin faptul că fac pregătiri atât de mari. La adunarea de tabără nu trebuie luat nimic altceva, decât niște alimente sănătoase, gătite cât se poate de simplu, fără condimente și fără grăsime. 2M 599.1

Sunt convinsă că nimeni nu trebuie să se îmbolnăvească din cauza pregătirilor pentru adunarea de tabără, dacă respectă legile sănătății în ceea ce privește pregătirea hranei. Dacă nu fac prăjituri sau plăcinte, ci pregătesc doar pâine graham simplă și se bazează pe fructe, conservate sau uscate, nu se vor îmbolnăvi din cauza pregătirilor pentru tabără și nu se vor îmbolnăvi nici în timpul taberei. Nimeni nu ar trebui să stea pe tot parcursul adunării fără hrană caldă. Întotdeauna se găsesc la fața locului plite de gătit, unde o pot pregăti. 2M 599.2

Frații și surorile nu trebuie să se îmbolnăvească în tabără. Dacă se îmbracă adecvat pentru răcoarea dimineții și a serii și au grijă să-și schimbe îmbrăcămintea în funcție de vreme, astfel încât să-și mențină o bună circulație a sângelui, și dacă respectă un program strict în ceea ce privește somnul și hrana simplă, fără să mănânce nimic între mese, nu au de ce să se îmbolnăvească. Ei vor fi sănătoși în timpul adunării, mintea lor va fi clară și în stare să aprecieze adevărul și se vor putea întoarce la casele lor cu trupul și cu spiritul împrospătate. Cei care în fiecare zi sunt angajați într-o muncă fizică grea, acum își încetează eforturile; de aceea, ei nu trebuie să mănânce aceeași cantitate de mâncare. Dacă o vor face, stomacul lor va fi suprasolicitat. Noi dorim ca, la aceste întâlniri, puterea noastră intelectuală să fie deosebit de viguroasă și în cea mai bună stare de sănătate pentru a auzi adevărul, pentru a-l aprecia și a-l reține, astfel încât, atunci când ne vom întoarce acasă, toți să-l putem practica. Dacă stomacul este împovărat cu prea multă mâncare, chiar dacă este simplă, puterea creierului este diminuată, fiind solicitată în ajutorul organelor digestive. Creierul este cuprins de o senzație de amorțire. Este aproape imposibil să-ți ții ochii deschiși. Chiar adevărurile care ar trebui auzite, înțelese și puse în practică sunt cu totul pierdute din cauza indispoziției sau deoarece creierul este aproape paralizat, ca urmare a cantității prea mari de hrană care a fost consumată. 2M 599.3

I-aș sfătui pe toți să mănânce ceva cald cel puțin în fiecare dimineață. Puteți face acest lucru fără eforturi prea mari. Puteți prepara un terci de graham. Dacă făina graham este prea aspră, cerneți-o și, când terciul este fierbinte, adăugați lapte. Acesta o va face să fie un fel de mâncare mai gustos și mai sănătos pentru tabără. Dacă pâinea adusă cu voi s-a uscat, fărâmițați-o în terci, și o veți putea mânca. Eu nu sunt de acord să se consume multă hrană rece, deoarece corpul își consumă energia pentru a încălzi mâncarea, până când aceasta ajunge la aceeași temperatură, înainte ca stomacul să-și poată începe lucrarea de digestie. Un alt fel de mâncare complet și totuși simplu este fasolea, fiartă sau gătită scăzut. Diluați o parte din ea cu apă, adăugați lapte sau smântână și faceți o supă; pâinea poate fi folosită ca și în terciul de graham. 2M 600.1

Sunt mulțumită când văd progresul pe care l-au făcut mulți în ceea ce privește reforma sănătății, dar îmi pare rău să-i văd pe atât de mulți rămași în urmă. Dacă cineva se îmbolnăvește în timpul adunărilor noastre de tabără, trebuie să ne întrebăm care este cauza și să luăm notă de cazul respectiv. Eu nu vreau ca reputația adunărilor noastre de tabără să aibă de suferit, spunându-se că oamenii se îmbolnăvesc din cauza lor. Dacă se procedează cum se cuvine, aceste adunări importante pot să fie o binecuvântare atât pentru sănătatea trupului, cât și pentru cea a sufletului. 2M 600.2