Mărturii II

73 — Recreerea creștină

Mă gândeam ce contrast s-ar vedea între adunarea noastră de aici, de astăzi, și adunări cum sunt cele ținute, în general, de cei necredincioși. În loc de rugăciune și de a vorbi despre Hristos și despre lucrurile religioase, s-ar auzi râsete stupide și conversații neserioase. Obiectivul lor ar fi să aibă o distracție generală. Ar începe cu nebunie și s-ar încheia cu deșertăciune. Noi vrem ca aceste adunări ale noastre să fie astfel conduse și noi să ne comportăm în așa fel, încât să ne putem întoarce la casele noastre cu conștiința liberă de orice ofensă față de Dumnezeu sau față de vreun om, cu convingerea că nu i-am rănit și nu i-am jignit în niciun fel pe cei în a căror companie am fost și că nu am exercitat o influență dăunătoare asupra lor. 2M 582.2

În această privință greșesc mulți. Ei nu iau în considerare faptul că sunt răspunzători pentru influența pe care o exercită zilnic; că vor trebui să dea socoteală în fața lui Dumnezeu pentru impresiile pe care le lasă în urmă, pentru influența pe care o răspândesc în toate relațiile lor de viață. Dacă această influență este de așa fel, încât să tindă să-i îndepărteze pe ceilalți de Dumnezeu și să-i atragă pe calea deșertăciunii și a nebuniei, determinându-i să-și caute propria plăcere în distracții și în îngăduințe nebunești, vor trebui să dea socoteală pentru aceasta. Și, dacă aceste persoane sunt bărbați și femei cu influență, dacă poziția lor este de așa natură, încât exemplul lor îi afectează pe alții, atunci un păcat și mai mare apasă asupra lor, prin faptul că neglijează să-și ajusteze caracterul după standardul Bibliei. 2M 583.1

Ocazia de care ne bucurăm astăzi este întru totul în conformitate cu ideea mea despre recreere. Am încercat să-mi exprim părerea în legătură cu acest subiect, dar ea este mai bine ilustrată, decât exprimată. Am fost pe terenul acesta cu aproape un an în urmă, când s-a ținut o adunare similară cu aceasta. Atunci, aproape totul s-a desfășurat foarte plăcut, dar au fost și unele lucruri de obiectat. Unii și-au îngăduit considerabil de mult să glumească și să ironizeze. Nu toți erau păzitori ai Sabatului și s-a manifestat o influență care nu a fost atât de plăcută cum ne-am fi dorit. 2M 583.2

Dar eu cred că, în timp ce căutăm să ne împrospătăm spiritul și să ne revigorăm trupul, Dumnezeu ne cere să ne folosim toate puterile, în orice împrejurare, în scopul cel mai bun. Putem să ne adunăm laolaltă, așa cum am făcut astăzi, și să facem totul pentru slava lui Dumnezeu. Putem și trebuie să ne organizăm timpul de recreere într-o asemenea manieră, încât tuturor să le fie de folos pentru ca, apoi, să ne îndeplinim cu mai mult succes îndatoririle care ne revin și pentru ca influența noastră să fie mai benefică pentru cei cu care ne asociem. În special trebuie să fim atenți la lucrul acesta în ocazii cum este cea de față, de care ar trebui să ne bucurăm cu toții. Ne putem întoarce la casele noastre cu un cuget mai bun și cu corpul înviorat, pregătiți să ne apucăm din nou de lucru, cu o speranță mai bună și cu mai mult curaj. 2M 583.3

Noi credem că este privilegiul nostru să-L slăvim pe Dumnezeu pe pământ în fiecare zi din viața noastră; că nu trebuie să trăim în această lume doar ca să ne amuzăm, să ne plăcem nouă înșine. Noi suntem aici pentru a fi de folos omenirii, pentru a fi o binecuvântare în societate. Dacă ne vom lăsa mintea să urmeze pe calea aceea josnică, pe care mulți își lasă mintea să cutreiere, căutând doar deșertăciune și nebunie, cum am putea fi o binecuvântare pentru societate, cum am putea fi de folos neamului omenesc și generației noastre? Nu ne putem angaja nevinovați în niciun amuzament care ne va face neînstare să ne achităm cu credincioșie de datoriile obișnuite ale vieții. 2M 584.1

Noi vrem să căutăm ceea ce este nobil și frumos. Vrem să ne îndepărtăm mintea de la acele lucruri care sunt superficiale și lipsite de importanță, care nu au nicio trăinicie. Ceea ce dorim noi este ca, din activitățile în care ne angajăm, să adunăm noi puteri. Din toate aceste întruniri în scopul recreerii, din toate aceste întâlniri plăcute, noi vrem să adunăm noi puteri pentru a deveni oameni mai buni. Din orice sursă posibilă, vrem să adunăm un nou curaj, o nouă putere, o nouă tărie, care să ne înalțe viața către curăție și sfințenie, și să nu coborâm la nivelul josnic al acestei lumi. Îi auzim pe mulți dintre cei care mărturisesc a avea religia lui Hristos vorbind astfel: „Toți trebuie să coborâm la același nivel”. Nu există așa ceva — creștinii să coboare la un anumit nivel. A primi adevărul lui Dumnezeu și religia Bibliei nu înseamnă a coborî, ci a urca la un nivel mai înalt, la un punct de vedere mai înalt, unde să putem fi în comuniune cu Dumnezeu. 2M 584.2

Tocmai pentru acest motiv, Hristos S-a umilit și a luat asupra Lui natura noastră, pentru ca, prin umilința, suferințele și sacrificiul Lui, să poată deveni o treaptă pe care oamenii căzuți să poată urca sprijinindu-se pe meritele Sale și, prin desăvârșirea și virtutea Lui, eforturile lor de a păzi Legea lui Dumnezeu să poată fi acceptate de El. Nu poate fi vorba aici despre a coborî la un anumit nivel. Noi ne străduim să ne așezăm picioarele pe platforma înaltă și nobilă a adevărului veșnic. Căutăm să ne asemănăm tot mai mult cu îngerii cerești, să fim mai curați la inimă, mai lipsiți de păcat, mai inocenți și neîntinați. 2M 584.3

Noi căutăm curăția și sfințenia vieții, pentru ca, în cele din urmă, să fim pregătiți pentru societatea cerească din Împărăția slavei, și singurul mijloc de a atinge această înălțime a caracterului creștin este prin Isus Hristos. Nu există o altă cale de înălțare a familiei omenești. Unii vorbesc despre umilința pe care o îndură și despre sacrificiul pe care îl fac prin faptul că adoptă adevărul de origine cerească! Este adevărat că lumea nu acceptă adevărul; cei necredincioși nu îl primesc. Ei pot să vorbească despre cei care au acceptat adevărul și L-au căutat pe Mântuitorul și să-i prezinte ca renunțând la tot, părăsind tot și sacrificând tot ce ar fi meritat păstrat. Dar să nu-mi spună mie lucrul acesta. Eu știu mai bine. Experiența mea dovedește contrariul. Nu trebuie să-mi spuneți mie că trebuie să renunțăm la cele mai dragi comori ale noastre, fără să primim nimic în schimb. Nu este adevărat! Creatorul care a plantat minunatul Eden pentru primii noștri părinți, care a plantat pentru noi copaci și flori minunate și a prevăzut tot ce este frumos și minunat în natură, pentru ca neamul omenesc să se bucure, a intenționat să ne bucurăm de ele. Și-atunci, nu mai gândiți că Dumnezeu dorește ca noi să renunțăm la tot ce este spre fericirea noastră. El ne cere să renunțăm doar la ceea ce nu este spre binele și fericirea noastră. 2M 585.1

Dumnezeul care a plantat acești nobili pomi și i-a îmbrăcat în frunzișul lor bogat, care ne-a dat strălucitorul și minunatul colorit al florilor și a Cărui minunată manoperă o vedem pretutindeni în natură, n-a intenționat să ne facă nefericiți; El nu a intenționat ca noi să nu ne bucurăm și să nu găsim nicio plăcere în aceste lucruri. Planul Său este ca noi să ne bucurăm de ele și să fim fericiți în mijlocul naturii încântătoare, care este creația Lui. 2M 585.2

Este bine ca noi să alegem astfel de locuri, ca acest crâng, pentru ocaziile de relaxare și de recreere. Dar în timpul pe care îl petrecem aici, nu trebuie să concentrăm toată atenția spre noi înșine și să irosim clipe prețioase în distracții care să încurajeze desconsiderarea lucrurilor sfinte. Nu am venit aici ca să ne îngăduim glume și batjocuri, discuții nesăbuite și râsete fără sens. Noi suntem aici pentru a privi frumusețile naturii. Și apoi, ce să facem? Să ne plecăm și să ne închinăm în fața lor? Nu, în niciun caz. Ci, privind aceste lucrări din natură, trebuie să ne îndreptăm mintea mai sus, către Dumnezeul naturii; să o lăsăm să se înalțe către Creatorul universului și să-L adorăm pe Cel care a făcut toate aceste lucruri frumoase pentru binele și fericirea noastră. 2M 586.1

Mulți sunt încântați de picturi minunate și sunt gata să se închine în fața talentului care poate face un tablou atât de frumos; dar de unde își primesc priceperea cei care își dedică viața acestei lucrări? De unde își iau artiștii ideile pentru lucrurile pe care le aștern pe pânză? Din minunatul peisaj al naturii — din natură și numai din natură. Unii oameni își dedică întreaga putere a ființei și toată afecțiunea inimii gusturilor pe care le au în această privință. Mulți își abat mintea de la frumusețile și splendorile naturii, pe care Creatorul nostru le-a pregătit, pentru ca ei să se bucure de ele, și își dedică toate puterile ființei lor pentru a-și desăvârși arta; totuși, toate aceste lucruri nu sunt decât copii nedesăvârșite după natură. Arta nu va putea atinge niciodată perfecțiunea pe care o găsim în natură. 2M 586.2

Creatorul tuturor lucrurilor frumoase din natură este uitat. Am văzut mulți oameni care cad în extaz admirând un tablou cu un apus de soare, când ar putea avea privilegiul de a vedea splendoarea unui apus de soare real aproape în fiecare seară din an. Ei pot să vadă frumoasele nuanțe în care nevăzutul Maestru Artist al naturii a pictat, cu talentul Său divin, scene pline de splendoare pe pânza cerului, și totuși întorc spatele nepăsători picturii lucrate de Cer și se îndreaptă către tablourile de artă, pictate de degete imperfecte, și aproape că se pleacă înaintea lor și li se închină. Care este motivul? Acela că vrăjmașul caută aproape permanent să abată mintea oamenilor de la Dumnezeu. Atunci când li-L prezentăm acestora pe Dumnezeu și religia lui Hristos, sunt gata să primească? Nu, cu siguranță, nu. Ei nu-L acceptă pe Hristos. Vor face ei sacrificiul pe care ar trebui să-l facă pentru a-L primi pe El? Nicidecum. Dar, de fapt, ce se cere? Doar cele mai bune și mai sfinte simțăminte ale inimii, pentru Cel care a părăsit slava Tatălui și a coborât să moară pentru un neam de răzvrătiți. El Și-a părăsit bogățiile, maiestatea și stăpânirea supremă și a luat asupra Sa natura noastră, ca să poată să deschidă o cale de scăpare. Pentru ce? Ca să vă umilească? Să vă degradeze? Nu, nicidecum. Ca să deschidă pentru voi o cale de scăpare din mizeria fără speranță, ca să vă înalțe, în cele din urmă, la dreapta Sa, în Împărăția Sa. Pentru aceasta a fost făcut mărețul, imensul sacrificiu. Și cine poate să își dea seama de acest mare sacrificiu? Cine poate să îl aprecieze? Doar aceia care înțeleg taina evlaviei, care au gustat din puterea lumii viitoare, care au băut din cupa mântuirii dăruită nouă. Domnul ne oferă nouă această cupă a mântuirii, în timp ce buzele Sale au sorbit până la fund, în locul nostru, cupa amară pe care păcatele noastre au preparat-o și care ne era destinată nouă, ca să o bem. Și totuși, noi vorbim ca și când Domnul Hristos, care a făcut un sacrificiu atât de mare și a manifestat o asemenea dragoste față de noi, ne-ar priva de ceva ce ar merita să avem. 2M 586.3

De ce lucru bun ar dori El să ne priveze? Ne-ar priva de privilegiul de a ceda în fața pasiunilor naturale ale inimii firești. Nu putem să ne mâniem ori de câte ori dorim și totuși să avem o conștiință curată și aprobarea lui Dumnezeu. Dar suntem noi dispuși să renunțăm la acestea? Oare îngăduirea pasiunilor josnice ne-ar face mai fericiți? Aceasta se întâmplă pentru că nu vrem să ne fie puse restricții în această privință. A ne înfuria și a cultiva un temperament corupt nu va adăuga nimic la bucuria noastră. Nu este spre fericirea noastră să urmăm îndemnurile inimii firești. Și vom deveni mai buni îngăduindu-le? Nu, ele vor arunca o umbră asupra familiei noastre și un văl asupra fericirii noastre. Dând frâu liber pornirilor firești, nu vom face decât să ne vătămăm corpul, să ne distrugem organismul. De aceea, Dumnezeu vrea ca noi să ne stăpânim apetitul, să ne controlăm pasiunile și să ne ținem în supunere întreaga ființă. Iar El a promis să ne dea putere, dacă ne vom angaja în această lucrare. 2M 587.1

Păcatul lui Adam și al Evei a determinat îngrozitoarea separare dintre Dumnezeu și om, iar Domnul Hristos pășește între omul căzut și Dumnezeu și îi spune omului: „Încă poți veni la Tatăl; există un plan întocmit, prin care Dumnezeu poate fi împăcat cu omul și omul cu Dumnezeu; printr-un Mijlocitor, te poți apropia de Dumnezeu”. Iar acum, El mijlocește pentru tine. El este marele Mare-Preot care pledează în favoarea ta, iar tu urmează să vii și să-ți prezinți cazul înaintea Tatălui, prin Isus Hristos. În felul acesta, poți găsi acces la Dumnezeu și, deși păcătuiești, cazul tău nu este lipsit de speranță. „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor: pe Isus Hristos, cel neprihănit”. 2M 588.1

Eu Îi mulțumesc lui Dumnezeu că avem un Mântuitor. Și nu există nicio altă cale prin care să putem fi înălțați, în afară de Hristos. Așadar, nimeni să nu considere că este o mare umilire din partea lui să-L accepte pe Hristos, deoarece, atunci când facem acest pas, noi ne prindem de funia de aur care-l leagă pe omul finit de Dumnezeul infinit; facem primul pas către adevărata înălțare, ca să putem fi potriviți pentru societatea îngerilor cerești, curați, în Împărăția slavei. 2M 588.2

Nu vă descurajați, nu vă temeți! Chiar dacă sunteți ispitiți, chiar dacă sunteți asaltați de vrăjmașul înverșunat, dacă aveți frica de Dumnezeu înaintea voastră, îngeri care excelează în putere vă vor fi trimiși în ajutor și veți învinge puterile întunericului. Isus trăiește. El a murit ca să deschidă o cale de scăpare pentru neamul omenesc decăzut și trăiește astăzi ca să facă mijlocire pentru noi, ca să putem fi înălțați la dreapta Lui. Nădăjduiți în Dumnezeu! Lumea merge pe calea cea largă, iar voi, în timp ce mergeți pe calea îngustă și aveți de luptat cu domniile și cu stăpânirile și de întâmpinat împotrivirea vrăjmașilor, nu uitați că totul v-a fost asigurat. Ajutorul v-a fost dat în Cel care este puternic și, prin El, puteți birui. 2M 588.3

Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, spune Domnul, și Eu vă voi primi, și veți fi fii și fiice ale Atotputernicului Domn. Ce făgăduință este aceasta! Este o garanție solemnă că veți deveni membri ai familiei regale, moștenitori ai Împărăției cerului. Dacă o persoană este onorată de vreun monarh de pe pământ sau devine rudă cu acesta, cât de repede apare știrea în toate ziarele, stârnind invidia celor care se consideră mai puțin norocoși. Dar aici este Unul care este Rege peste toate, Monarhul universului, Izvorul oricărui lucru bun. Și El ne spune: vă voi face fiii și fiicele Mele; vă voi uni cu Mine; veți deveni membri ai familiei regale și copii ai Regelui ceresc. 2M 589.1

Pavel spune: „Deci, fiindcă avem astfel de făgăduințe, prea iubiților, să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt, în frică de Dumnezeu”. De ce să nu facem astfel, când avem o asemenea perspectivă, privilegiul de a deveni copii ai Celui Preaînalt, privilegiul de a-L numi pe Dumnezeul cerului Tatăl nostru ceresc? Oare nu este suficient? Și voi spuneți că prin aceasta sunteți privați de ceva ce merită să aveți? Că înseamnă să renunțați la ceva ce merită să păstrați? Să fiu unită cu Dumnezeu și cu sfinții îngeri, aceasta este cea mai înaltă ambiție a mea. Voi puteți avea toate bogățiile acestei lumi, dar eu trebuie să-L am pe Isus; eu trebuie să am un drept la moștenirea nepieritoare, la bogățiile veșnice. Pe mine, lăsați-mă să mă bucur de frumusețile Împărăției lui Dumnezeu. Lăsați-mă să admir picturile pe care le-au colorat degetele Lui. Eu pot să mă bucur de ele. Și voi puteți să vă bucurați de ele. Nu ne vom închina la ele, dar prin ele putem fi îndreptați către El și putem privi slava Celui care a făcut toate aceste lucruri pentru bucuria noastră. 2M 589.2

Din nou spun: Aveți curaj! Încredeți-vă în Domnul! Nu-l lăsați pe vrăjmașul să vă jefuiască de aceste făgăduințe. Dacă v-ați despărțit de lume, Dumnezeu a spus că El vă va fi Tată și voi Îi veți fi fii și fiice. Nu este de ajuns aceasta? Ce perspectivă mai măreață vi s-ar putea oferi? Oare poate fi un obiectiv măreț să fii doar un fluture și să nu ai niciun sens și nicio țintă în viață? O, lăsați-mă să stau pe platforma înaltă a adevărului! Dați-mi o valoare nepieritoare. Lăsați-mă să prind lanțul de aur care este coborât din cer pe pământ, ca să mă tragă la Dumnezeu, în slavă. Aceasta este ambiția mea; aceasta este ținta mea. Dacă alții nu au altă țintă mai înaltă decât îmbrăcămintea, dacă își găsesc plăcerea în etalarea exterioară și își pot mulțumi sufletul cu funde, cu panglici și cu lucruri imaginare, lăsați-i să se bucure de acestea, dar pe mine lăsați-mă să mă bucur de podoaba lăuntrică. Lăsați-mă să fiu îmbrăcată cu acel spirit blând și liniștit care este de mare preț în ochii lui Dumnezeu. Și vi-l recomand și vouă, tineri și tinere, pentru că este mai de preț în ochii Lui decât aurul din Ofir. Acesta îl face pe om mai prețios decât aurul curat, chiar decât lingoul de aur din Ofir. Surorile mele, și voi, tinerilor, acesta vă va face mai de preț în ochii Cerului decât aurul curat, da, chiar decât aurul din Ofir. Vi-L recomand pe Isus, binecuvântatul meu Mântuitor. Îl ador; Îl preamăresc. O, dacă aș avea o limbă nemuritoare, ca să-L pot lăuda așa cum aș dori! Dacă aș putea să stau în fața adunării universului și să aduc laudă farmecului Său fără pereche! 2M 590.1

Și, în timp ce eu Îl ador și Îl preamăresc, vreau ca și voi să Îl preamăriți împreună cu mine. Lăudați-L pe Domnul chiar și atunci când cădeți în întuneric. Lăudați-L chiar și în ispită. „Bucurați-vă întotdeauna în Domnul!”, spune apostolul; „Iarăși zic, bucurați-vă!” Va aduce aceasta întristare și întuneric în familiile voastre? Desigur că nu; va aduce o rază de soare. În felul acesta, veți aduna raze din lumina veșnică, de la tronul slavei, și le veți răspândi în jurul vostru. Vă îndemn să vă angajați în această lucrare, să răspândiți această lumină, această viață, în jurul vostru; nu doar pe calea voastră, ci și pe calea celor cu care vă asociați. Ținta voastră să fie aceea de a-i face mai buni pe cei din jurul vostru, de a-i înălța, de a-i îndrepta către cer și slavă și de a-i conduce să caute, mai presus de toate lucrurile pământești, comorile veșnice, moștenirea nemuritoare, comorile care sunt nepieritoare. 2M 590.2