Mărturii II

68 — Către o soție de pastor

Stimată soră I, 2M 562.1

Ieri am avut timp să reflectez și acum am câteva gânduri pe care aș vrea să ți le prezint. Nu am putut să-ți răspund imediat la întrebarea legată de datoria ta de a călători împreună cu soțul tău. Încă nu am aflat care sunt rezultatele faptului că îl însoțești; de aceea nu am putut să vorbesc atât de clar cum aș fi făcut-o, dacă aș fi cunoscut influența pe care ai exercitat-o. Nu pot să dau un sfat în întuneric. Trebuie să știu că sfatul meu este corect în lumină. De cuvintele mele se profită foarte mult; de aceea, trebuie să fiu foarte prudentă. După ce am reflectat cu grijă, căutând să adun toate lucrurile care mi-au fost arătate în cazul tău, acum sunt pregătită să-ți scriu. 2M 562.2

Din scrisorile pe care mi le-ai scris în legătură cu fratele J, mă tem că ai prejudecăți și că, într-o anumită măsură, ești geloasă. Sper să nu fie așa, dar mă tem că este. Tu și soțul tău sunteți foarte sensibili și geloși din fire; de aceea, trebuie să vă păziți în această privință. Noi credem că fratele J nu vede toate lucrurile clar. Credem că soția lui este departe de a fi corectă și că are o mare influență asupra lui; cu toate acestea, sperăm că, dacă toți se poartă cu înțelepciune față de el, va reuși să se elibereze din cursa lui Satana și să vadă toate lucrurile clar. 2M 562.3

Dragă soră, noi suntem hotărâți să fim imparțiali și să nu lăsăm ca acțiunile sau cuvintele noastre să fie în vreun fel influențate de zvonuri. Nu avem favoriți. Fie ca Domnul să ne dea înțelepciune cerească, astfel încât să putem fi drepți și nepărtinitori și să împlinim astfel planul Duhului Său. Nu vrem ca faptele noastre să fie făcute prin noi înșine. Nu vrem să avem simțăminte personale. Dacă ni se pare că nu suntem apreciați în mod deosebit sau dacă vedem, sau ni se pare că vedem, că suntem în mod evident neglijați, dorim să avem spiritul iertătorului nostru Domn. Oamenii care mărturiseau că sunt urmașii Lui nu L-au primit, pentru că fața Lui era îndreptată hotărât spre Ierusalim și El nu le-a dat niciun indiciu că avea să rămână cu ei. Nu și-au deschis ușa pentru Oaspetele ceresc și nu L-au rugat să rămână cu ei, deși au văzut că era obosit de călătorie și că se apropia noaptea. Nu au dat niciun semn că Îl doreau cu adevărat pe Isus. Ucenicii Săi știau că El intenționa să rămână acolo în noaptea aceea și au resimțit atât de puternic jignirea adusă astfel Domnului lor, încât s-au mâniat și L-au rugat pe Isus să-Și manifeste indignarea și să ceară să se coboare foc din cer, ca să-i mistuie pe cei care Îl desconsideraseră în felul acela, respingându-L. Dar El le-a mustrat indignarea și zelul pe care-l aveau pentru onoarea Lui și le-a spus că El a venit nu să judece și să pedepsească, ci să arate milă. 2M 563.1

Această lecție a Mântuitorului nostru este pentru tine și pentru mine. În inima noastră nu trebuie să-și găsească locul niciun resentiment. Atunci când suntem insultați, noi nu trebuie să răspundem cu insultă. O, gelozie și bănuială rea, cât rău ați făcut! Cum ați transformat prietenia și dragostea în amărăciune și în ură! Noi trebuie să fim mai puțin mândri, mai puțin sensibili, să avem mai puțină iubire de sine și să fim morți față de egoism. Interesul nostru trebuie să se cufunde în Hristos și să putem spune: „Trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine”. Hristos ne-a spus cum să facem totul ușor și plăcut când trecem prin viață: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”. Marea dificultate este că există atât de puțină blândețe și smerenie, încât jugul freacă și sarcina este grea. Atunci când avem cu adevărat blândețe și smerenie, suntem atât de pierduți în Hristos, încât nu mai punem la inimă faptul că suntem neglijați sau desconsiderați; suntem surzi față de ocară și orbi față de batjocură și insultă. 2M 563.2

Soră I, când mi-au fost arătate clar detaliile cazului tău, am văzut o serioasă obiecție în legătură cu dorința ta de a călători. Tu nu iei asupra ta poverile pe care ar trebui să le iei. Ceri simpatia altora, dar nu oferi simpatie în schimb. Lași toate greutățile asupra celor la care mergi și foarte adesea aștepți să fii servită, când cei care își poartă propriile poveri și le poartă și pe ale tale nu sunt în stare să facă acest lucru mai mult decât ești tu. Ești prea neajutorată, în dorința de a-ți căuta propria comoditate, și influența ta nu este cea pe care ar trebui să o aibă o soție de pastor. Ai nevoie de mai multă muncă fizică, decât o faci; și, din ceea ce mi-a fost arătat, cred că ar fi mai potrivit cu datoria ta să te angajezi cu bucurie în lucrarea de educare a fiicei tale și să-ți încurajezi preocuparea pentru îndatoririle casnice. Tu nu ai primit, în această privință, educația pe care ar fi trebuit să o primești în adolescență și aceasta a făcut ca viața ta să fie mai nefericită decât ar fi putut fi altfel. Nu-ți place munca fizică, iar atunci când călătorești te așezi în postura unei invalide, nefiind de niciun ajutor și nefăcând ceea ce ai putea să faci pentru a ușura poverile pe care le produci. Tu nu îți dai seama că, adesea, chiar cei care îți stau la dispoziție și te servesc sunt mai puțin capabili decât tine să îndeplinească o sarcină în plus. Tu te sprijini pe alții și te lași cu toată greutatea asupra lor. Nu am nicio dovadă că Dumnezeu te-a chemat să faci o lucrare specială prin a călători. 2M 564.1

Tu trebuie să obții o educație pe care încă nu o ai. Cine ar putea să educe copilul atât de bine ca mama? Cine ar putea să cunoască atât de bine defectele organismului ei și ale copilului ca mama, în timp ce-și îndeplinește îndatoririle pe care Cerul i le-a încredințat? Faptul că tu nu iubești această lucrare nu este o dovadă că nu este lucrarea pe care Domnul ți-a desemnat-o. Tu nu ai suficientă putere fizică și mentală ca să-ți faci un scop din a călători. Vrei să ți se slujească, în loc să le slujești tu altora. Nu ești suficient de serviabilă, încât să compensezi povara care ești pentru soțul tău și pentru cei din jur. 2M 564.2

Cei care nu-și pot îndruma cu înțelepciune propriul copil sau propriii copii nu sunt calificați să acționeze cu înțelepciune în problemele bisericii sau să aibă de-a face cu minți abile, supuse ispitirilor lui Satana. Dacă își vor îndeplini cu bucurie și cu iubire partea care le revine ca părinți, vor putea înțelege mai bine și cum să poarte poverile în biserică. Dragă soră, te sfătuiesc să devii o soție bună pentru soțul tău și să faci pentru el un cămin plăcut. Bizuie-te pe resursele tale și nu te mai sprijini cu atâta greutate pe el. Ridică-te și fă lucrarea pe care ți-a încredințat-o Domnul. Tu ești înclinată să fii nerăbdătoare să faci o anumită lucrare importantă, să îndeplinești o misiune măreață și neglijezi datoriile mici care se află chiar în calea ta și a căror îndeplinire este la fel de necesară ca și a celor mai mari. Tu le treci cu vederea pe acestea și aspiri la o lucrare mai mare. Cultivă-ți ambiția de a fi folositoare, de a fi în lumea aceasta un lucrător, în loc să fii doar un spectator. 2M 565.1

Draga mea soră, îți vorbesc deschis, pentru că nu îndrăznesc să fac altfel. Te îndemn cu stăruință să îți asumi poverile vieții, în loc să le ocolești. Ajută-l pe soțul tău ajutându-te singură. Concepțiile pe care amândoi le aveți în legătură cu demnitatea pe care trebuie să și-o păstreze un pastor nu sunt în conformitate cu exemplul Domnului nostru. Slujitorul lui Hristos trebuie să manifeste seriozitate, blândețe, dragoste, îndelungă răbdare, îngăduință, milă și politețe. El trebuie să fie prevăzător, nobil în gânduri și în conversație și cu un comportament ireproșabil. Aceasta este demnitatea Evangheliei. Dar, dacă un pastor ajunge într-o familie unde se poate servi singur, trebuie să facă lucrul acesta neapărat. Prin exemplul lui, el trebuie să încurajeze hărnicia, angajându-se în muncă fizică ori de câte ori nu are de îndeplinit o mulțime de alte îndatoriri și sarcini. Prin aceasta, el nu-și va pierde demnitatea, ci va face mai bine sănătății și vieții lui, îndeplinind o muncă folositoare. Circulația sângelui va fi mai bine echilibrată. Munca fizică, o distragere de la cea mentală, va atrage surplusul de sânge de la creier. Este esențial ca soțul tău să facă mai multă muncă fizică, pentru a-și liniști creierul. Și digestia va fi îmbunătățită prin activitatea fizică. Dacă ar petrece o parte din fiecare zi făcând exercițiu fizic, atunci când nu este împiedicat de la aceasta de un efort prelungit în cursul adunărilor, ar fi un avantaj pentru el și nu i-ar diminua cu nimic demnitatea de pastor. Exemplul lui ar fi în armonie cu cel al divinului nostru Stăpân. 2M 565.2

Noi te iubim și vrem să ai succes în eforturile tale de a obține viața veșnică. Vasul cu aburi „Keokuk”, pe Fluviul Mississippi, 30 septembrie 1869 2M 566.1