Mărturii II

5 — Egoism și iubire de lume

Stimate frate și stimată soră G, de ceva vreme plănuiesc să vă scriu. Când lumina pe care mi-a dat-o Domnul a apărut clar în fața mea, unele lucruri mi s-au întipărit cu putere în minte, în timp ce stăteam în fața oamenilor din ________. Sperasem că veți rămâne și pentru o altă întâlnire și că eforturile începute acolo vor fi continuate. Dar îmi pare rău să văd că, în general, atunci când participă la o conferință, frații noștri nu simt cât este de important ca, mai întâi, să se pregătească pentru acea întâlnire. În loc să I se consacre lui Dumnezeu înainte de a veni, ei așteaptă până când ajung la adunare, pentru ca lucrarea aceasta să se facă pentru ei acolo. Aduc împreună cu ei propriul cămin, iar lucrurile pe care le-au lăsat în urmă sunt considerate de o mai mare valoare și importanță decât o pregătire a inimii pentru venirea Lui. De aceea, aproape toți pleacă în aceeași stare în care au venit. Participarea la astfel de întruniri necesită o mare cheltuială și, dacă cei care vin nu se aleg cu niciun folos, atunci totul este o pierdere pentru ei și, în plus, le fac munca excesiv de grea celor care simt povara lucrării asupra lor. Membrii noștri au plecat prea repede de la acea conferință. Am fi putut să vedem o lucrare și mai deosebită din partea lui Dumnezeu, dacă ar fi rămas toți și s-ar fi angajat în lucrare. 2M 56.2

Soră G, am un mesaj pentru tine. Tu ești departe de Împărăție. Iubești această lume și această iubire te-a făcut rece, egoistă, exigentă și avară. Marele obiectiv care te interesează este puternicul dolar. Cât de puțin știi cum îi privește Dumnezeu pe cei aflați în situația ta! Te afli într-o amăgire teribilă. Tu te conformezi lumii, în loc să te transformi prin înnoirea minții. Egoismul și iubirea de sine se manifestă în viața ta într-o mare măsură. Tu nu ți-ai învins acest nefericit defect de caracter. Dacă nu vei remedia lucrul acesta, vei pierde cerul și fericirea ta aici va fi în mare parte distrusă. Deja aceasta s-a întâmplat. Norul întunecat care te urmărește, umbrindu-ți viața, va deveni tot mai mare și mai negru, până când întregul cer se va acoperi cu nori. Te vei întoarce spre dreapta și nu vei găsi nicio lumină; spre stânga, și nu vei zări nicio rază. 2M 57.1

Îți creezi singură necazuri acolo unde nu sunt, pentru că nu ai dreptate. Tu nu ești consacrată. Spiritul tău nemulțumit, avar, te face nefericită și este privit cu dezaprobare de Dumnezeu. Toată viața ai fost preocupată doar de tine, căutând să te faci fericită. Dar preocuparea aceasta este zadarnică, inutilă. Cu cât investești mai mult aici, cu atât mai grea va fi pierderea. Cu cât investești mai puțin capital în această preocupare de a-ți sluji ție, cu atât vei economisi mai mult. Ești cu totul străină de ceea ce înseamnă dragostea dezinteresată, neegoistă, și, cât timp nu vei vedea niciun păcat în absența acestei prețioase trăsături de caracter, nu te vei strădui deloc să o cultivi. 2M 57.2

Tu l-ai iubit pe soțul tău și te-ai căsătorit cu el. Atunci când te-ai căsătorit cu el, știai că te-ai angajat solemn să devii mama copiilor lui. Dar, în această privință, eu am văzut la tine o lipsă. Ești dureros de deficitară. Tu nu îi iubești pe copiii soțului tău și, dacă nu se produce o schimbare totală în tine, o transformare deplină în modul tău de a conduce, aceste nestemate prețioase vor fi distruse. Dragostea, manifestarea afecțiunii, nu face parte din modul tău de a educa. Oare să-ți spun adevărul și, astfel, să devin dușmanul tău? Tu ești prea egoistă ca să iubești copiii alteia. Mi s-a arătat că roada unirii voastre nu va prospera și nu va fi binecuvântată cu putere, cu viață și cu sănătate, iar Duhul lui Dumnezeu te va lăsa singură, dacă nu te vei cerceta pe deplin și nu vei îndrepta acele lucruri în care ești atât de deficitară. După cum egoismul tău ofilește și ruinează inimile tinere care sunt în preajma ta, tot la fel blestemul lui Dumnezeu va ofili și va ruina promisiunile și angajamentele iubirii și ale unirii voastre egoiste. Dacă vei continua pe calea ta egoistă, Dumnezeu Se va apropia și mai mult de tine și va îndepărta idolii, unul după celălalt, din fața ta, până când îți vei umili înaintea Lui inima mândră, egoistă și nesupusă. 2M 57.3

Am văzut că, în ziua lui Dumnezeu, va trebui să dai socoteală în mod teribil, pentru că nu ai îndeplinit responsabilitatea care ți-a fost încredințată. Tu faci foarte amară viața acelor copii dragi, în special pe a fetei. Unde sunt afecțiunea, grija iubitoare, îndelunga răbdare? În inima ta nesfințită trăiește mai mult ura, decât dragostea. Critica sare de pe buzele tale mai repede decât sar lauda și încurajarea. Manierele tale, purtarea ta aspră, firea lipsită de simpatie sunt pentru acea fiică sensibilă ca grindina pustiitoare pentru o plantă plăpândă; aceasta se îndoaie sub fiecare lovitură, până când viața îi este curmată și zace strivită și ruptă. 2M 58.1

Modul tău de a te purta seacă izvorul dragostei, al speranței și al bucuriei, în copiii tăi. Pe chipul fetei s-a întipărit o expresie de tristețe, dar aceasta, în loc să-ți trezească simpatia și grija, ți-a trezit irascibilitatea și neplăcerea. Dacă vrei, poți să schimbi această expresie în bucurie și veselie. „Nu vede Dumnezeu? Nu are El cunoștință?” au fost cuvintele îngerului. El va cerceta aceste lucruri. Ai luat de bunăvoie asupra ta această responsabilitate, dar Satana a profitat de dispoziția ta nefericită, neprietenoasă și neiubitoare, de iubirea de sine pe care o nutrești, de zgârcenia ta și de egoismul tău, și acum acestea apar în toată diformitatea lor, necorectate, nesupuse, strângându-te cu chingi de fier. Copiii citesc chipul mamei; ei înțeleg dacă acesta exprimă dragoste sau neplăcere. Tu nu îți dai seama ce lucrare faci. Fețișoara aceea tristă, oftatul acela greu, izvorât dintr-o inimă apăsată, în dorința ei arzătoare după dragoste, nu-ți trezesc mila? Nu, nu ție. Dimpotrivă, te îndepărtează și mai mult de copil și îți sporesc neplăcerea. 2M 58.2

Am văzut că tatăl nu s-a purtat așa cum ar trebui să se poarte un tată. Dumnezeu este nemulțumit de atitudinea lui. Altcineva a furat inima tatălui de la cei care sunt sânge din sângele lui și os din oasele lui. Frate G, ai fost foarte deficitar în ceea ce privește discernământul. În calitate de cap al familiei, tu ar fi trebuit să iei poziție și să nu îngădui ca lucrurile să meargă așa cum au mers. Ai văzut că lucrurile nu merg bine și uneori ai fost îngrijorat, dar, de teamă că o vei supăra pe actuala ta soție și vei stârni certuri în familie, ai tăcut atunci când ar fi trebuit să vorbești. În această privință, nu vezi situația clar. Copiii tăi nu au o mamă care să intervină pentru ei, care să-i apere de critică, prin cuvintele ei înțelepte. 2M 59.1

Copiii tăi, ca toți ceilalți copii care au pierdut-o pe cea din al cărei sân s-a revărsat dragostea maternă, au suferit o pierdere care nu va putea fi niciodată înlocuită. Dar atunci când cineva se încumetă să se așeze în locul mamei, pentru mica turmă lovită, pe umerii ei apasă o grijă și o povară duble, de a fi chiar mai iubitoare, dacă este posibil, de a se abține de la critică și de la amenințări mai mult decât ar fi putut să o facă mama lor adevărată și, în felul acesta, de a suplini pierderea suferită de mica turmă. Tu, frate G, ai fost ca un om adormit. Apropie-ți copiii de inima ta, înconjoară-i cu brațele tale ocrotitoare, iubește-i cu gingășie. Dacă nu vei face acest lucru, în dreptul tău se va scrie „Găsit prea ușor”. 2M 59.2

Aici amândoi aveți de făcut o lucrare. Încetați-vă pentru totdeauna murmurele. Frate G, nu îngădui ca spiritul avar, îngust și egoist al soției tale să-ți controleze acțiunile. Voi ați băut din același spirit și amândoi L-ați jefuit pe Dumnezeu. Pe buzele voastre se află scuza sărăciei, dar Cerul știe că ea este falsă; totuși, cuvintele voastre se vor adeveri: Veți fi săraci cu adevărat, dacă veți continua să cultivați iubirea de lume, așa cum ați făcut-o până acum. „Se cade să înșele un om pe Dumnezeu cum Mă înșelați voi? Dar voi întrebați: ‘Cu ce Te-am înșelat?’ ‘Cu zeciuielile și darurile de mâncare’. Sunteți blestemați”. Îndepărtați acest blestem cât mai repede posibil. 2M 60.1

Frate G, ca ispravnic al lui Dumnezeu, privește la El. Lui va trebui să-I dai socoteală pentru isprăvnicia ta, nu soției tale. Mijloacele pe care le administrați voi sunt ale lui Dumnezeu. El doar vi le-a împrumutat pentru puțină vreme, ca să vă pună la probă, să vă încerce, să vadă dacă veți fi „bogați în fapte bune, darnici și gata de a simți împreună cu alții”, strângând astfel, pentru voi, drept comoară, o bună temelie pentru viitor, ca să puteți primi viața veșnică. Dumnezeu vă va cere înapoi cu dobândă ceea ce este al Său. El să vă ajute să vă pregătiți pentru judecată. Lăsați ca eul să fie răstignit. Lăsați ca darurile prețioase ale Duhului să trăiască în inimile voastre. Izgoniți lumea, cu pofta ei, care corupe. „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El.” Dacă declarațiile voastre de credință sunt înalte cât cerul, dar voi sunteți egoiști și iubitori de lume, nu veți avea parte în Împărăție împreună cu cei curați și sfinți. „Unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.” Dacă în cer este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră. Veți vorbi despre cer, despre viața veșnică, despre coroana nepieritoare. Dacă vă adunați comoara pe pământ, veți vorbi despre lucruri pământești, vă veți îngrijora de pierderi și de câștiguri. „Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?” 2M 60.2

Pentru voi există lumină și mântuire doar dacă simțiți că trebuie să le aveți sau, altfel, veți pieri. Isus poate să mântuiască în mod desăvârșit. Dar, soră G, dacă Dumnezeu a vorbit vreodată prin mine, atunci tu te înșeli teribil în ceea ce te privește și trebuie să te convertești pe deplin; altfel, nu vei fi niciodată în numărul acelora care vor trece cu bine prin timpul de mare strâmtorare, după ce și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului. 2M 61.1