Mărturii II

64 — Exercițiul fizic și aerul

Atunci când l-a creat pe om, Domnul a intenționat ca acesta să fie activ și folositor. Cu toate acestea, mulți trăiesc în lume ca niște mașinării nefolositoare, ca și când nici nu ar exista. Ei nu luminează calea nimănui, nu sunt o binecuvântare pentru nimeni. Trăiesc doar ca să fie o povară pentru alții. În ceea ce privește influența lor spre bine, aceasta este inexistentă; în schimb, vorbesc cu putere în favoarea răului. Cercetați îndeaproape viața unora ca aceștia și aproape că nu veți găsi vreun act de bunăvoință dezinteresată. Atunci când mor, moare și amintirea lor odată cu ei. Și numele li se uită în curând, pentru că nu pot continua să trăiască în afecțiunea prietenilor lor datorită bunătății lor autentice sau faptelor lor de generozitate. Pentru astfel de oameni, viața a fost o greșeală. Nu au fost niște ispravnici credincioși. Au uitat că Acela care este Creatorul lor are anumite cerințe și așteptări de la ei și că i-a creat pentru a fi activi în a face bine și pentru a-i binecuvânta pe alții prin influența lor. Interesele egoiste le captivează mintea și îi fac să-L uite pe Dumnezeu și scopul Creatorului lor. 2M 519.1

Toți cei care susțin că sunt urmași ai lui Isus trebuie să considere că asupra lor apasă datoria de a-și păstra corpul în cea mai bună stare de sănătate, astfel încât mintea să poată înțelege cu claritate lucrurile cerești. Mintea trebuie să fie ținută sub control, deoarece are o puternică influență asupra sănătății. Imaginația conduce adesea în direcții greșite, iar atunci când este lăsată în voia ei, aduce asupra celor tulburați forme severe de boală. Mulți mor de boli care sunt în mare măsură imaginare. Eu am cunoscut câteva persoane care au adus asupra lor o boală reală prin influența imaginației. 2M 519.2

O soră era purtată pe brațe de soțul ei, de pe scaun în pat și din cameră în cameră, deoarece se credea prea slăbită ca să poată merge. Dar, după cum mi-a fost prezentat cazul după aceea, ea ar fi putut să meargă la fel de bine ca mine, dacă ar fi crezut acest lucru. Dacă s-ar fi produs un accident — dacă ar fi luat casa foc sau dacă unul dintre copii ar fi fost într-un pericol iminent de a-și pierde viața, căzând de undeva — această femeie s-ar fi ridicat imediat, determinată de forța împrejurărilor, și ar fi mers foarte ușor, chiar repede. Atât cât ținea de puterea fizică, ea putea să meargă, dar imaginația bolnavă o condusese la concluzia că nu era în stare să meargă, iar ea nu își încordase puterea voinței pentru a se împotrivi acestei înșelăciuni. Imaginația îi spunea: Tu nu poți să mergi și ar fi mai bine să nu încerci. Stai liniștită; picioarele tale sunt atât de slăbite, încât nu te poți ridica. Dacă această soră și-ar fi exercitat puterea voinței și și-ar fi trezit energiile amorțite și adormite, și-ar fi dat seama de această înșelăciune. Ca urmare a faptului că s-a lăsat condusă de imaginație, ea crede probabil până în ziua de azi că, atunci când era atât de neajutorată, avea într-adevăr motive; dar totul nu a fost decât un capriciu al imaginației, care uneori le joacă feste ciudate celor bolnavi. 2M 520.1

Unii se tem atât de mult de aer, încât își înfofolesc capul și corpul, că ajung să arate ca niște mumii. Ei stau în casă, în general inactivi, temându-se că vor obosi și se vor îmbolnăvi, dacă vor face mișcare, fie înăuntru, fie afară, la aer curat. Ei ar putea să-și facă un obicei din a face mișcare în aer liber în fiecare zi frumoasă, dacă și-ar propune acest lucru. Inactivitatea continuă este una dintre principalele cauze de debilitate a corpului și de slăbiciune a minții. Mulți sunt bolnavi, deși ar trebui să se afle în cea mai bună stare de sănătate și, în felul acesta, în posesia uneia dintre cele mai mari binecuvântări de care se pot bucura. 2M 520.2

Mi-a fost arătat că mulți dintre cei care par slabi și neputincioși și care se plâng întotdeauna nu sunt chiar atât de bolnavi cum își imaginează ei că sunt. Unii dintre aceștia au o voință puternică — voință care, dacă ar fi exercitată în direcția potrivită, ar fi pentru ei un mijloc eficient de a-și controla imaginația și, în felul acesta, de a se împotrivi bolii. Dar foarte des se întâmplă ca voința să fie exercitată într-o direcție greșită și să refuze cu încăpățânare să se supună rațiunii. Această voința este cea care le determină starea: ei sunt niște invalizi și vor să beneficieze de atenția acordată celor invalizi, fără să țină seama de judecata altora. 2M 521.1

Mi-au fost arătate mame care se lasă stăpânite de o imaginație bolnavă, a cărei influență este resimțită și de soț, și de copii. Ferestrele trebuie să fie ținute închise, deoarece mama simte aerul. Dacă ei îi este frig și își schimbă îmbrăcămintea, crede că și copiii trebuie să fie tratați la fel și, astfel, întreaga familie este jefuită de rezistența fizică. Toți sunt afectați de judecata unuia singur și suferă fizic și mental, din cauza imaginației bolnave a unei femei care se consideră criteriu de conduită pentru toată familia. Corpul este îmbrăcat în funcție de capriciile unei imaginații bolnave și este înăbușit sub o grămadă de învelitori care slăbesc organismul. Pielea nu-și poate îndeplini rolul: obiceiul de a evita aerul curat și exercițiul fizic conduce la închiderea porilor — acele mici orificii prin care corpul respiră — făcând imposibilă eliminarea impurităților pe această cale. Povara acestei lucrări este aruncată asupra ficatului, a plămânilor, a rinichilor etc., iar aceste organe interne sunt obligate să facă și munca pielii. Astfel de persoane aduc singure boala asupra lor prin obiceiuri greșite; totuși, în fața luminii și a cunoștinței, ele își urmează în continuare propria cale. Argumentul lor este: „Nu am încercat noi și altfel și nu am văzut din proprie experiență cum stau lucrurile?” Dar experiența unei persoane a cărei imaginație este greșită nu ar trebui să aibă greutate în fața nimănui. 2M 521.2

Anotimpul de care trebuie să se teamă cel mai mult cineva care trăiește pe lângă acești invalizi este iarna. Pentru cei obligați să locuiască în aceeași casă și să doarmă în aceeași încăpere cu ei este într-adevăr iarnă, nu numai afară, ci și în casă. Aceste victime ale imaginației bolnave se închid în casă și închid și ferestrele, pentru că aerul le afectează plămânii și capul. Imaginația este activă; ei se așteaptă să răcească și vor răci. Niciun argument nu-i poate convinge că nu înțeleg corect filozofia completă a acestei probleme. Nu au încercat ei? vor motiva. Este adevărat că au încercat și au confirmat un aspect al acestei chestiuni — persistând pe calea lor — și răcesc la cea mai mică expunere. Sensibili ca niște copilași, ei nu rezistă la nimic; și totuși continuă să închidă ferestrele și ușile, să stea mereu pe lângă sobă și să se bucure în starea lor nenorocită. Cu siguranță au avut dovezi că modul acesta de a trăi nu i-a făcut să se simtă mai bine, ci, dimpotrivă, le-a sporit problemele. De ce unii ca aceștia nu îngăduie ca argumentele raționale să le influențeze gândirea și să le controleze imaginația? De ce nu încearcă acum și calea opusă și, cu chibzuință, să facă mișcare și să iasă la aer curat, în loc să rămână în casă zi de zi, semănând mai degrabă cu un morman de haine, decât cu o ființă vie? 2M 522.1

Principalul motiv, dacă nu chiar singurul, pentru care mulți se îmbolnăvesc este acela că sângele nu circulă liber, iar schimburile de fluide vitale, care sunt necesare vieții și sănătății, nu au loc. Ei nu îi dau corpului mișcare și nici plămânilor hrana lor, care este aerul curat, proaspăt; de aceea, este imposibil ca sângele să fie vitalizat, iar el continuă să circule greoi prin organism. Cu cât facem mai multă mișcare, cu atât circulația sângelui va fi mai bună. Mai mulți oameni mor din lipsă de exercițiu fizic, decât de epuizare fizică, de oboseală; mult mai mulți sunt cei care ruginesc de inactivitate, decât cei care se epuizează în urma suprasolicitării fizice. Cei care se obișnuiesc să practice o activitate potrivită în aer liber vor avea, în general, o circulație bună și viguroasă. Noi depindem mai mult de aerul pe care îl respirăm, decât de hrana pe care o mâncăm. Bărbați și femei, tineri și vârstnici, care doresc să fie sănătoși și să se bucure de o viață activă trebuie să nu uite nicio clipă că acestea nu sunt posibile fără o bună circulație a sângelui. Oricare le-ar fi ocupația și înclinațiile, ei trebuie să se hotărască să facă mișcare în aer liber cât mai mult cu putință. Ei trebuie să considere că este o datorie religioasă să învingă starea de boală care i-a ținut închiși în casă, privați de exercițiu fizic în aer liber. 2M 522.2

Unii bolnavi devin încăpățânați în această privință și refuză să se lase convinși de marea importanță a exercițiului fizic zilnic în aer liber, prin care pot să obțină o rezervă de aer curat. De teamă să nu răcească, ei persistă, an după an, în a-și urma propria cale, în a trăi într-o atmosferă aproape lipsită de vitalitate. Este imposibil pentru această categorie de oameni să aibă o circulație sănătoasă. Întregul organism suferă din lipsă de exercițiu fizic și de aer curat. Pielea devine slăbită și mai sensibilă la orice schimbare de atmosferă. Se adaugă îmbrăcăminte și se încălzește camera și mai mult. În ziua următoare, ei cer mai multă căldură și mai multă îmbrăcăminte, ca să se simtă perfect încălziți; astfel, ei își satisfac orice simțământ de schimbare, până când ajung să nu mai aibă vitalitate ca să reziste cât de puțin la frig. Unii ar putea întreba: „Ce să facem? Vreți să stăm în frig?” Dacă vă adăugați haine pe voi, acestea să fie puține și, pe cât posibil, pentru a vă încălzi corpul, faceți mișcare. Dacă în mod categoric nu puteți să faceți exerciții active, mergeți și încălziți-vă lângă foc; dar imediat ce v-ați încălzit, dați-vă jos haina pe care ați adăugat-o și îndepărtați-vă de foc. În general, dacă cei care sunt în stare s-ar angaja într-o ocupație activă, ca să-și abată gândurile de la ei înșiși, ar uita că le este frig și nu li s-ar întâmpla niciun rău. Ar trebui să coborâți temperatura în cameră imediat ce v-ați recâștigat căldura normală. Pentru cei bolnavi, care au plămânii slăbiți, nimic nu poate fi mai rău decât o atmosferă supraîncălzită. 2M 523.1

Foarte adesea, cei bolnavi se privează de lumina soarelui. Aceasta este unul dintre cei mai vindecători agenți naturali. Este un remediu foarte simplu, deși nu tocmai la modă, să ne bucurăm de razele soarelui creat de Dumnezeu și să ne înfrumusețăm căminul cu prezența lui. Moda are cea mai mare grijă să excludă lumina soarelui din saloane și din dormitoare, trăgând draperiile și lăsând storurile, ca și când razele lui ar fi dăunătoare vieții și sănătății. Nu Dumnezeu a adus asupra noastră multe dintre suferințele și afecțiunile pe care le moștenesc oamenii. Propria noastră nebunie ne-a făcut să ne privăm singuri de lucruri care sunt prețioase, de binecuvântări pe care Dumnezeu ni le-a dat și care, dacă sunt corect folosite, sunt de o inestimabilă valoare în redobândirea sănătății. Dacă vreți să aveți case plăcute și atrăgătoare, faceți-le să strălucească de aer și de soare. Îndepărtați draperiile grele, deschideți ferestrele, ridicați storurile și bucurați-vă de bogăția luminii soarelui, chiar dacă o faceți cu prețul culorii covoarelor. Poate că razele prețioase vă vor decolora covoarele, dar vor aduce o culoare sănătoasă în obrajii copiilor voștri. Dacă Dumnezeu este prezent și aveți o inimă sinceră și iubitoare, atunci un cămin modest, luminat de aerul curat și de soare și înveselit de dispoziția primitoare a unei ospitalități neegoiste, va fi pentru familia voastră și pentru călătorul istovit cerul pe pământ. 2M 524.1

Mulți au fost învățați încă din copilărie că aerul nopții este cât se poate de dăunător pentru sănătate și, de aceea, nu trebuie cu niciun chip să fie lăsat să intre în cameră. Spre răul lor, ei închid ferestrele și ușile dormitoarelor, ca să se protejeze de aerul nopții, despre care spun că este periculos pentru sănătate. În privința aceasta se înșală. S-ar putea să fie nevoie ca, în răcoarea serii, să adauge o haină în plus, ca să se apere de frig, dar trebuie să le dea plămânilor aer. 2M 524.2

Într-o seară de toamnă, călătoream într-un vagon aglomerat, unde aerul devenise foarte greu și îmbâcsit, din cauza amestecării atâtor răsuflări. Aerul eliminat din plămâni și miasmele eliberate de trupurile oamenilor mi-au generat o teribilă senzație de rău. Am deschis geamul din partea mea și mă bucuram de aerul curat de afară, când o doamnă a strigat, pe un ton serios și rugător: „Închide geamul! Vei răci și te vei îmbolnăvi, pentru că aerul nopții este foarte nesănătos”. I-am răspuns: „Doamnă, noi nu avem alt aer, nici aici, în vagon, și nici afară, decât aerul de noapte. Dacă refuzați să respirați aerul de noapte, atunci trebuie să încetați să respirați. Dumnezeu le-a asigurat creaturilor Sale aer pe care să-l respire ziua și, același aer, l-a făcut puțin mai răcoros, ca să fie respirat noaptea. În timpul nopții nu este posibil să respirați altceva decât aerul nopții. Întrebarea este: Să respirăm aerul nopții curat, așa cum este, sau el este îmbunătățit după ce a fost inspirat și expirat din nou și din nou? Este pentru binele sănătății noastre să respirăm aerul nopții poluat, din acest vagon? Emanațiile plămânilor și ale corpurilor oamenilor, îmbibate de tutun și de alcool, poluează aerul și pun sănătatea în pericol; dar aproape toți călătorii stau indiferenți, ca și când ar inhala cea mai curată atmosferă. În înțelepciunea Lui, Dumnezeu a lăsat ca noaptea să respirăm aerul de noapte, iar ziua, aerul de zi. Dacă nu vrem să ne conformăm planului lui Dumnezeu și sângele devine impur, aceasta este consecința obiceiurilor noastre greșite. Dar nu aerul nopții, respirat noaptea, este cel care otrăvește fluxul vieții omenești.” Mulți suferă de boli, pentru că refuză să primească în camera lor, în timpul nopții, aerul curat de noapte. Aerul liber, curat, al cerului este una dintre cele mai mari binecuvântări de care ne putem bucura. 2M 525.1

O altă binecuvântare prețioasă este exercițiul fizic adecvat. Sunt multe persoane indolente, inactive, care refuză munca fizică sau mișcarea, deoarece le obosește. Și ce dacă le obosește? Motivul pentru care obosesc este acela că nu-și întăresc mușchii prin exercițiu și, de aceea, resimt și cel mai mic efort. Femeilor și fetelor bolnăvicioase le place mai mult să se angajeze în ocupații ușoare, cum este croșetatul, brodatul sau făcutul dantelei, decât să efectueze o muncă fizică. Dacă vor să-și recapete sănătatea, cei bolnavi nu trebuie să întrerupă deloc exercițiul fizic, deoarece, în felul acesta, nu vor face altceva decât să-și agraveze slăbiciunea musculară și debilitatea generală. Legați-vă brațul și lăsați-l nefolosit, fie și pentru câteva săptămâni, și apoi dezlegați bandajul, și veți descoperi că brațul este mai slab decât cel pe care l-ați folosit moderat în tot acest timp. Lipsa de activitate produce același efect asupra întregului sistem muscular. Sângele nu este în stare să elimine impuritățile ca atunci când beneficiază de o circulație activă, indusă prin exercițiu fizic. 2M 525.2

Atunci când vremea permite, toți cei care pot ar trebui să meargă pe jos în aer liber în fiecare zi, vara și iarna. Dar îmbrăcămintea trebuie să fie adecvată pentru mișcare, iar picioarele trebuie să fie bine protejate. O plimbare pe jos, chiar și în timpul iernii, va fi mai benefică pentru sănătate decât toate medicamentele pe care le-ar putea prescrie doctorii. Pentru cei care pot să meargă, o plimbare pe jos este de preferat uneia călare. Mușchii și venele sunt făcute în stare să-și facă lucrarea mai bine. Vitalitatea lor va crește, lucru atât de necesar pentru sănătate. Plămânii vor avea activitatea de care au nevoie, pentru că este imposibil să ieși în aerul înviorător al unei dimineți de iarnă, fără să-ți umpli plămânii cu aer. 2M 526.1

Bogăția și inactivitatea sunt considerate de unii o adevărată binecuvântare. Dar când cineva dobândește avere sau o moștenește pe neașteptate, obiceiurile lui active sunt întrerupte, timpul îi rămâne nefolosit, trăiește comod și pare să nu mai fie deloc folositor; atunci devine neliniștit, frământat și nefericit, iar viața i se încheie curând. Cei care sunt întotdeauna ocupați și merg cu bucurie să-și îndeplinească îndatoririle zilnice sunt fericiți și sănătoși. Odihna și liniștea nopții aduc trupului lor obosit un somn profund și netulburat. Domnul a știut ce era spre fericirea omului, atunci când i-a dat de făcut o lucrare. Sentința ca omul să trudească pentru a-și câștiga pâinea și făgăduința fericirii și a slavei viitoare au fost date de pe același tron. Amândouă sunt binecuvântări. Femeile la modă sunt lipsite de orice valoare în ceea ce privește scopurile bune ale vieții. Ele nu au tărie de caracter și nici voință morală sau energie fizică. Cea mai înaltă țintă a lor este să fie admirate. Ele mor prematur și nu le duce nimeni dorul, deoarece nu au fost pentru nimeni o binecuvântare. 2M 526.2

Mișcarea va ajuta lucrarea de digestie. O plimbare după masă, cu capul drept, cu umerii trași spre spate și cu un ritm de mișcare moderat, va fi de mare folos. Mintea va fi abătută de la propria persoană către frumusețile naturii. Cu cât atenția va fi îndreptată mai puțin spre stomac, după masă, cu atât va fi mai bine. Dacă tot timpul îți este teamă că mâncarea îți va face rău, în mod sigur îți va face. Uită de tine și gândește-te la ceva vesel. 2M 527.1

Mulți au concepția greșită că, dacă au răcit, trebuie să excludă cu grijă aerul proaspăt de afară și să crească temperatura în cameră, până când ajunge să fie excesiv de cald. Organismul poate fi dereglat, porii se închid din cauza reziduurilor acumulate, iar organele interne se inflamează, mai mult sau mai puțin, pentru că sângele este respins către ele în cantitate mare, de la suprafața pielii. Tocmai într-o astfel de stare, mai mult decât în oricare alta, plămânii nu trebuie să fie privați de aerul curat, proaspăt. Cel mai mult avem nevoie de aer curat atunci când o parte a organismului, cum sunt plămânii sau stomacul, este bolnavă. Exercițiul fizic adecvat va împinge sângele spre suprafață și, în felul acesta, va elibera organele interne. Mișcarea fizică vioaie, dar nu violentă, în aer liber, cu un spirit vesel și optimist, va îmbunătăți circulația, dând pielii o strălucire sănătoasă și trimițând sângele, vitalizat de aerul curat, către extremități. Stomacul bolnav va găsi alinare prin exercițiu fizic. Medicii îi sfătuiesc adesea pe bolnavi să meargă în țări străine, la diferite izvoare, sau să străbată oceanul, pentru a-și redobândi sănătatea, când, în nouă cazuri din zece, dacă ar fi cumpătați în mâncare și s-ar angaja în exerciții fizice sănătoase, cu un spirit optimist, și-ar redobândi sănătatea și ar economisi timp și bani. Exercițiul fizic și folosirea liberă și abundentă a aerului și a luminii soarelui — binecuvântări pe care Cerul le-a revărsat cu generozitate asupra tuturor — vor da viață și putere bolnavului secătuit de puteri. 2M 527.2

Sunt multe femei care se mulțumesc să stea pe lângă sobă și să respire aer viciat o jumătate sau chiar trei sferturi din timp, până când creierul se încălzește și devine pe jumătate amorțit. Ele ar trebui să iasă afară, în aer liber, și să facă mișcare, chiar dacă anumite treburi ale casei ar fi neglijate. Au nevoie de aer răcoros, care să le calmeze creierul buimăcit. Să nu se ducă la vecinele lor ca să bârfească și să pălăvrăgească, ci să-și propună să facă ceva bun, să lucreze cu scopul de a le fi de folos altora. Atunci, vor fi un exemplu pentru alții și vor avea și ele un real folos. 2M 528.1

Sănătatea perfectă depinde de o circulație perfectă. O atenție specială ar trebui acordată extremităților, ca acestea să fie la fel de bine îmbrăcate ca zona pieptului și regiunea de deasupra inimii, unde este cea mai mare cantitate de căldură. Părinții care își lasă copiii cu extremitățile goale sau aproape goale sacrifică sănătatea acestora de dragul modei. Dacă aceste părți nu sunt încălzite ca și restul corpului, circulația nu este egalizată. Atunci când extremitățile, care sunt mai îndepărtate de organele vitale, nu sunt acoperite în mod adecvat, sângele este trimis către cap, dând naștere la dureri de cap și sângerări nazale; sau apare o senzație de încărcare în zona pieptului, generând tuse și palpitații ale inimii, din cauza cantității prea mari de sânge acumulate în acea zonă; sau stomacul are prea mult sânge și apare indigestia. 2M 528.2

Ca să urmeze moda, mamele îi îmbracă pe copii în așa fel, încât le lasă membrele aproape goale, iar sângele este respins de la periferie și împins spre organele interne, întrerupând circulația și provocând îmbolnăvire. Membrele nu au fost făcute de Creator pentru a rămâne goale, asemenea feței. Domnul a înzestrat fața cu o circulație foarte bogată, pentru că ea rămâne goală. În același timp, El a prevăzut mâinile și picioarele cu vene largi și cu nervi, pentru a conține o cantitate mare din fluxul vieții umane, astfel încât membrele să fie la fel de calde ca și restul corpului. Ele trebuie să fie atât de bine îmbrăcate, încât să atragă sângele către extremități. Satana a inventat diferitele curente ale modei care lasă membrele expuse, abătând fluxul vieții de la cursul lui inițial, iar părinții se închină pe altarul modei și îi îmbracă pe copii în așa fel, încât nervii și venele lor se contractă și nu mai răspund scopului stabilit de Dumnezeu. Rezultatul este ceea ce numim picioare și mâini reci în mod obișnuit. Acei părinți care urmează moda, în locul rațiunii, vor trebui să dea socoteală în fața lui Dumnezeu, pentru că i-au jefuit pe copiii lor de sănătate. Viața însăși este adeseori sacrificată zeului modei. 2M 528.3

Copiii care sunt îmbrăcați după modă nu pot să reziste expunerii în aer liber, dacă vremea nu este caldă. De aceea, părinții și copiii rămân în încăperi prost aerisite, temându-se de aerul de afară; și acolo pot să se simtă bine cu stilul lor modern de îmbrăcăminte. Dacă s-ar îmbrăca înțelept și ar avea curajul moral de a lua poziție de partea a ceea ce este corect și bun, nu și-ar mai pune în pericol sănătatea ieșind din casă — atât vara, cât și iarna — și făcând exercițiu fizic în aer liber. Dar, dacă vor fi lăsați să-și urmeze netulburați calea, mulți vor ajunge în curând să sacrifice definitiv atât viața lor, cât și pe cea a copiilor lor. Iar cei care sunt obligați să aibă grijă de ei au, la rândul lor, de suferit. Femeia neputincioasă care se lasă stăpânită de imaginație este de temut. Toți cei care trăiesc în casă cu ea devin slăbiți. Soțul își pierde energia nervoasă și se îmbolnăvește, pentru că o parte considerabilă din timp este privat de aerul vital al cerului, ca să stea lângă soția lui. Dar bieții copiii, care sunt convinși că mama lor știe ce este cel mai bine pentru ei, sunt cei care suferă cel mai mult. Din cauza căii ei greșite, mama și-a slăbit singură organismul și, dacă îi este puțin rece, se înfășoară în și mai multe învelitori și procedează și cu copiii la fel, gândind că și lor trebuie să le fie frig. Ușile și ferestrele sunt închise, iar temperatura în cameră este crescută. Copiii sunt adesea slabi și piperniciți și nu au o valoare morală prea înaltă. În felul acesta, soțul și copiii sunt închiși în casă pe perioada iernii, sclavi ai concepțiilor unei femei stăpânite de imaginație și care, uneori, este și încăpățânată. Membrii unei astfel de familii sunt în fiecare zi niște martiri. Ei își sacrifică sănătatea din cauza capriciilor unei femei care trăiește din închipuiri, și care se plânge și murmură tot timpul. Într-o mare măsură, ei sunt privați de aerul care i-ar înviora și le-ar da energie și vitalitate. 2M 529.1

Cei care nu-și folosesc membrele în fiecare zi, când vor încerca să facă mișcare, se vor simți slăbiți. Venele și mușchii nu sunt într-o condiție potrivită pentru a-și face lucrarea și pentru a păstra într-o stare de funcționare bună mașinăria vie, ca întreg, cu fiecare organ făcându-și partea lui. Membrele se întăresc prin folosire. Exercițiul fizic zilnic și moderat va da tărie mușchilor care, fără mișcare, devin slabi și neputincioși. Prin exercițiu activ în aer liber, în fiecare zi, ficatul, rinichii și plămânii vor fi, la rândul lor, întăriți pentru a-și îndeplini lucrarea. Aduceți în ajutorul vostru puterea voinței, care va rezista frigului și va da energie sistemului nervos. În scurt timp, vă veți da seama atât de mult de beneficiile mișcării și ale aerului curat, încât nu veți mai vrea să trăiți fără aceste binecuvântări. Plămânii voștri, privați de aer, vor fi asemenea unei persoane flămânde private de hrană. Într-adevăr, noi putem trăi mai mult fără mâncare, decât fără aer, care este hrana pe care Dumnezeu a asigurat-o pentru plămâni. De aceea, nu îl priviți ca pe un dușman, ci ca pe o prețioasă binecuvântare dată de Dumnezeu. 2M 530.1

Dacă cei bolnavi își îngăduie să-și încurajeze o imaginație bolnavă, nu-și vor irosi doar propria energie, ci și vitalitatea celor care au grijă de ei. Le sfătuiesc pe surorile bolnăvicioase, care s-au obișnuit să se îmbrace cu multe haine, să renunțe treptat la o parte din ele. Unele dintre voi trăiți doar ca să mâncați și să respirați, fără să răspundeți scopului pentru care ați fost create. Ar trebui să aveți o țintă înaltă în viață și să căutați să fiți folositoare și eficiente în familiile voastre, devenind, în același timp, membri utili ai societății. Nu ar trebui să cereți ca atenția familiei să fie concentrată asupra voastră și nici să vă străduiți să atrageți compasiunea celorlalți. Faceți-vă partea în a le oferi dragoste și simpatie celor defavorizați, aducându-vă aminte că ei trec prin necazuri și încercări deosebite. Vedeți dacă este posibil ca, prin cuvinte de compasiune și de iubire, să le ușurați poverile. Fiind o binecuvântare pentru alții, veți fi voi înșivă binecuvântate. 2M 530.2

Cele care, atât cât le stă în putință, se angajează în lucrarea de a face bine altora, demonstrând în mod practic interesul pe care îl au pentru ei, nu numai că ușurează suferința oamenilor, ajutându-i să-și poarte poverile, dar, în același timp, contribuie în mare măsură la propria sănătate a sufletului și a trupului. A face bine este o lucrare de care beneficiază atât dătătorul, cât și primitorul. Dacă uiți de tine în interesul altora, câștigi biruința asupra propriilor infirmități. Satisfacția pe care o veți obține făcând bine altora vă va ajuta în mare măsură să vă redobândiți atitudinea sănătoasă a imaginației. Plăcerea de a face bine animă mintea și vibrează prin întregul corp. În timp ce fețele oamenilor generoși sunt luminate de bucurie și chipul lor exprimă înălțimea morală a cugetului, cei care sunt egoiști și zgârciți sunt deprimați, abătuți și posomorâți. Defectele de caracter li se văd pe chip. Egoismul și iubirea de sine își pun amprenta asupra înfățișării exterioare a omului. Persoana care este motivată de o generozitate autentică și dezinteresată este părtașă de fire dumnezeiască, după ce a scăpat de stricăciunea care este în lume prin pofte, în timp ce oamenii egoiști și avari și-au cultivat egoismul până când acesta le-a ofilit simpatiile sociale, iar fața lor reflectă chipul vrăjmașului căzut, în loc să reflecte curăție și sfințenie. 2M 531.1

Pe voi, cei care sunteți bolnăvicioși, vă îndemn să îndrăzniți să faceți ceva. Treziți-vă puterea voinței sau, cel puțin, faceți o încercare în această privință. Îndepărtați-vă gândul și afecțiunea de la voi înșivă. Porniți prin credință. Sunteți înclinați să vă concentrați gândurile asupra voastră, fiindu-vă teamă să faceți mișcare, ca nu cumva să vă expuneți la aerul proaspăt și să vă pierdeți viața? Împotriviți-vă acestor gânduri și sentimente. Nu vă supuneți propriei imaginații bolnave. Dacă nu vă reușește încercarea, cel mult puteți muri. Și ce dacă veți muri? Mai bine o viață pierdută, decât mai multe sacrificate. Capriciile și ideile pe care vi le cultivați nu numai că vă distrug viața, dar le fac rău și altora, a căror viață este mai valoroasă decât a voastră. Dar calea pe care v-o recomandăm nu vă va priva de viață și nici nu vă va face rău. Veți avea de beneficiat de pe urma ei. Nu trebuie să fiți pripiți sau nechibzuiți; începeți cu moderație, la început având mai mult aer decât exercițiu fizic, și continuați-vă reforma până când deveniți folositori, o binecuvântare pentru familiile voastre și pentru cei din jur. Lăsați-vă convinși de faptul că exercițiul fizic, lumina soarelui și aerul sunt binecuvântări pe care Cerul le-a oferit, pentru ca cei bolnavi să se însănătoșească, iar cei sănătoși să nu se îmbolnăvească. Nu Dumnezeu vă privează de aceste binecuvântări gratuite, pe care Cerul vi le-a dăruit, ci voi înșivă v-ați pedepsit, închizând ușile în fața lor. Folosiți în mod corespunzător, acești agenți simpli, dar puternici, vor ajuta natura să învingă dificultățile reale, dacă există, și vor da un tonus sănătos minții și vigoare corpului. 2M 531.2

În acest veac al lumii, când viciul și moda îi stăpânesc pe oameni, bărbați și femei, creștinii trebuie să aibă caractere neprihănite și multă înțelepciune. Dacă lucrurile ar sta astfel, chipurile care astăzi sunt întunecate, purtând semnele bolii și ale degradării, ar fi pline de speranță și de bucurie, luminate de adevărata bunătate și de o conștiință curată. 2M 532.1

Concepția aceasta, de a nu face nimic, este cel mai mare blestem care a căzut vreodată asupra neamului omenesc. Copiii care au avut neșansa de a fi născuți și crescuți de mame care nu au o valoare morală autentică, ci care sunt stăpânite de o imaginație bolnavă și suferă de boli închipuite, au nevoie de simpatie, de o educație făcută cu răbdare și de o îngrijire plină de afecțiune din partea tuturor celor care pot fi de ajutor. Nevoile acestor copii nu sunt împlinite, iar educația lor este de așa natură, încât îi împiedică să devină membri folositori ai societății, cât timp trăiesc, și îi conduce la mormânt prematur. Dacă viața lor ar fi prelungită, ei nu ar uita niciodată lecțiile învățate de la mama lor. Greșelile vieții ei și-au lăsat amprenta asupra lor, prin cuvintele și prin faptele ei și, în multe cazuri, copiii vor călca pe urmele mamei. Mantia ei cade ca un văl întunecat asupra sărmanilor ei copii. Purtarea ei inconsecventă i-a impregnat caracterul în viețile lor și ei nu pot învinge atât de ușor educația primită în copilărie. 2M 532.2

Cea mai gingașă legătură pământească este cea care se formează între mamă și copilul ei. Copilul este mult mai ușor impresionat de viața mamei, de exemplul ei, decât de cel al tatălui, pentru că pe ei îi unește o legătură mai puternică și mai afectuoasă. Mamelor le revine o grea responsabilitate. Dacă le-aș putea convinge cu privire la lucrarea pe care o pot face în modelarea minții copiilor lor, aș fi fericită. 2M 533.1

Dacă părinții ar dobândi cunoștințe și ar simți cât este de important să le pună în practică în educarea dragilor lor copii, am vedea o stare de lucruri cu totul diferită în mijlocul tinerilor și al copiilor. Copiii trebuie să fie învățați cu privire la corpul lor. Sunt foarte puțini tineri care au cunoștințe serioase cu privire la tainele vieții omenești. Aproape că nu știu nimic despre această mașinărie vie. David spune: „Te laud că sunt o făptură atât de minunată”. Învățați copiii să judece de la cauză la efect; arătați-le că, dacă vor încălca legile ființei lor, vor trebui să plătească pedeapsa prin aceea că se vor îmbolnăvi. Dacă, în urma eforturilor voastre, nu vedeți nicio îmbunătățire semnificativă, nu fiți descurajați; învățați-i cu răbdare, învățătură după învățătură, poruncă după poruncă, puțin aici, puțin dincolo. Dacă, făcând astfel, reușiți să uitați de voi înșivă, înseamnă că ați făcut un pas în direcția cea bună. Insistați până când obțineți biruința. Continuați să vă învățați copiii în legătură cu corpul lor și cu modul în care trebuie să aibă grijă de el. Neglijența în ceea ce privește sănătatea fizică tinde să conducă la neglijență în ceea ce privește caracterul moral. 2M 533.2

Nu neglijați să îi învățați pe copii cum să gătească. Făcând astfel, voi le împărtășiți principiile de care au nevoie în educația lor religioasă. Dându-le copiilor voștri lecții de fiziologie și învățându-i cum să gătească simplu, dar cu pricepere, voi așezați temelia pentru cele mai folositoare ramuri ale educației. Este nevoie de pricepere pentru a face o pâine bună. Într-o bună pregătire a mâncării există religie și mă întreb ce religie are acea categorie de oameni care sunt prea ignoranți și prea nepăsători pentru a învăța să gătească. 2M 534.1

Pretutindeni pe unde mergem, întâlnim fețe palide și dispeptici gemând. Atunci când stăm la mesele oamenilor și mâncăm o mâncare gătită în același fel de luni de zile și poate de ani, mă mir că aceste persoane sunt în viață. Pâinea și biscuiții sunt galbeni din cauza bicarbonatului. Se recurge la bicarbonat pentru a scuti puțină grijă; pentru că se uită de ea, pâinea ajunge de multe ori să se acrească înainte de a fi coaptă, iar pentru a repara răul produs se mai adaugă o cantitate mare de bicarbonat, care o face și mai nepotrivită pentru stomacul unui om. Bicarbonatul, sub orice formă, nu ar trebui introdus în stomac, pentru că efectul este îngrozitor. El roade învelișurile stomacului, provoacă inflamație și, de multe ori, otrăvește întregul organism. Unele femei invocă drept scuză: „Eu nu pot face pâine sau prăjiturele, dacă nu folosesc bicarbonat”. În mod sigur ai să poți, dacă ai să studiezi și ai să înveți. Oare nu este sănătatea familiei tale suficient de prețioasă pentru tine, ca să-ți inspire ambiția de a învăța cum să gătești și cum să mănânci? 2M 534.2

Ceea ce mâncăm nu poate fi convertit în sânge bun, dacă nu este de o calitate potrivită, dacă nu este simplu și hrănitor. Stomacul nu va putea transforma niciodată pâinea acră în pâine dulce. Hrana sărăcăcios pregătită nu este nutritivă și nu poate produce un sânge bun. Lucrurile acestea, care irită și deranjează stomacul, vor avea o influență de amorțire asupra simțămintelor mai delicate ale inimii. Mulți dintre cei care adoptă reforma sănătății se plâng că aceasta nu li se potrivește; dar, după ce am stat la masa lor, am ajuns la concluzia că nu reforma sănătății este greșită, ci hrana nepotrivit preparată. Mai mult decât toți ceilalți, cei care promovează reforma sănătății trebuie să se ferească de extreme. Corpul trebuie să aibă suficientă hrană. Noi nu putem supraviețui doar cu aer; nici nu putem rămâne sănătoși, dacă nu consumăm o hrană nutritivă. Mâncarea trebuie să fie pregătită bine, cu grijă, astfel încât să fie gustoasă. Mamele trebuie să fie niște fiziologi practicanți, astfel încât să-i poată învăța pe copiii lor să se cunoască pe ei înșiși și să aibă acel curaj moral de a trăi după principii corecte, sfidând moda care distruge sănătatea și viața. Încălcarea inutilă a legilor ființei noastre este o încălcare a Legii lui Dumnezeu. 2M 534.3

Proasta pregătire a hranei este cauza epuizării energiei de viață a mii de oameni. Este periculos pentru sănătate și pentru viață să mănânci chiar și ocazional pâine grea, acră, și alte mâncăruri pregătite în același fel. Mamelor, în loc să vă străduiți să le dați fiicelor voastre educație muzicală, instruiți-le în aceste ramuri folositoare, care sunt cel mai strâns legate de viață și de sănătate. Învățați-le toate tainele bucătăriei. Arătați-le că aceasta face parte din educația lor și că este esențială pentru a deveni creștine. Dacă hrana nu este preparată astfel încât să fie sănătoasă și gustoasă, ea nu poate fi convertită în sânge bun, pentru a reface țesuturile distruse. Fiicele voastre iubesc muzica, și lucrul acesta poate fi bun, poate contribui la fericirea familiei; dar cunoștințele muzicale fără cele legate de gătit nu valorează prea mult. Când fiicele voastre vor avea familia lor, cunoștințele muzicale și lucrul de mână nu le vor așeza pe masă o cină bine gătită, preparată cu gust și rafinament, astfel încât să nu le fie rușine să o așeze chiar și în fața celor mai stimați prieteni ai lor. Mamelor, lucrarea voastră este sfântă. Fie ca Dumnezeu să vă ajute să o îndepliniți având în vedere slava Lui și să lucrați cu seriozitate, cu răbdare și cu dragoste pentru binele prezent și viitor al copiilor voștri, având ca țintă doar slava lui Dumnezeu. 2M 535.1