Mărturii II

62 — O răscruce în acceptarea adevărului

Stimată soră U, 2M 487.1

îți cunosc într-o anumită măsură temperamentul deosebit, prudența ta, temerile tale, lipsa ta de speranță și de încredere. Simt împreună cu tine în chinul sufletesc prin care treci, pentru că nu poți să vezi nimic atât de clar pe cât ai dori, în legătură cu poziția și cu credința noastră. Te cunoaștem a fi foarte conștiincioasă și nu avem nicio îndoială că, dacă ai avea privilegiul să auzi toate punctele adevărului prezent și să cântărești singură dovezile, ai fi bine întemeiată, întărită și sigură, astfel că împotrivirea sau reproșurile nu te-ar putea clinti de pe această temelie sigură. Dar cum tu nu ai avut privilegiul pe care l-au avut mulți alții, de a participa la adunări și de a cunoaște tu însăți dovezile care însoțesc prezentarea adevărului pe care noi îl considerăm sfânt, ne simțim și mai neliniștiți în privința ta. Inimile noastre sunt atrase spre tine și dragostea noastră pentru tine este sinceră și arzătoare. Ne temem că, în mijlocul pericolelor acestor zile din urmă, ai putea să naufragiezi. Nu te supăra pe mine pentru ceea ce-ți scriu. Tu nu poți avea o perspectivă completă, așa cum am eu, asupra vicleniilor și amăgirilor lui Satana. Înșelăciunile lui sunt numeroase; cursele lui sunt pregătite cu grijă și cu iscusință, pentru a-i prinde pe cei neștiutori și neprevăzători. Noi vrem ca tu să scapi de vicleniile lui; vrem să fii cu totul de partea Domnului, iubind și așteptând cu dor venirea Mântuitorului nostru pe norii cerului. 2M 487.2

De la primele tale eforturi de a păzi Sabatul au apărut multe lucruri care să te descurajeze; totuși, noi sperăm că acestea nu-ți vor abate mintea de la importantele adevăruri pentru aceste zile de pe urmă. Cu toate că susținătorii adevărului nu fac întotdeauna ceea ce spun, deoarece nu sunt sfințiți de adevărul pe care îl mărturisesc, adevărul este același; strălucirea lui este neumbrită. Chiar dacă este posibil ca aceștia să stea între adevăr și cei care nu s-au prins cu toată puterea de el, iar umbra lor întunecată poate să pară pentru un timp că îi acoperă strălucirea, asemenea unui nor, în realitate lucrurile nu stau așa: adevărul de origine cerească este clar și luminos. Curăția și caracterul lui înalt sunt neschimbate. El continuă să trăiască, pentru că este nemuritor. 2M 488.1

Draga mea soră, rămâi credincioasă adevărului. Dobândește o experiență personală. Tu ai o anumită individualitate. Ești responsabilă doar pentru felul în care, indiferent de ceea ce fac toți ceilalți, folosești lumina care strălucește pe calea ta. Lipsa de consacrare a altora nu va fi o scuză pentru tine. Faptul că, prin purtarea lor greșită, ei denaturează adevărul, pentru că nu sunt sfințiți prin el, nu te va face pe tine mai puțin răspunzătoare. Asupra ta stă solemna obligație de a înălța stindardul adevărului, de a-l purta cât mai sus. Chiar dacă stegarul leșină și cade, nu lăsa ca prețiosul steag să fie târât prin praf. Apucă-l și ridică-l, chiar cu riscul bunului tău renume, al onoarei lumești sau al vieții, dacă ți s-ar cere. Mult respectata mea soră, te îndemn să privești în sus. Prinde-te strâns de mâna Tatălui tău ceresc. Isus, Apărătorul nostru, trăiește spre a mijloci pentru noi. Oricine poate să renege credința prin viața lui nesfințită, dar lucrul acesta nu schimbă adevărul în minciună. „Totuși temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: ‘Domnul cunoaște pe cei ce sunt ai Lui’”. „Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.” Uneori, mă tem că picioarele tale vor aluneca și că vei refuza să mergi pe calea umilă, dreaptă și îngustă, care duce la viața veșnică, în Împărăția slavei. 2M 488.2

Prezint în fața ta viața de tăgăduire de sine, de umilință și de sacrificiu a divinului nostru Domn. Maiestatea cerului, Împăratul slavei, Și-a părăsit bogățiile, strălucirea, onoarea și slava și, ca să-l salveze pe omul păcătos, a acceptat o viață de umilință, de sărăcie și de rușine: „… pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea”. O, de ce oare suntem atât de sensibili la încercări și la ocară, la rușine și la suferință, când Domnul nostru ne-a dat un astfel de exemplu? Cine sunt cei care vor să intre în bucuria Domnului lor, fiind dispuși, totodată, să ia parte la suferințele Lui? Cum așa? Slujitorul nu este dispus să îndure umilința, rușinea și ocara pe care Stăpânul le-a îndurat în mod altruist în locul lui! Slujitorul se trage înapoi de la o viață de umilință și de sacrificiu, care este spre fericirea lui veșnică și prin care, în cele din urmă, poate obține răsplata aceea foarte mare, veșnică! Cuvintele inimii mele sunt: Lăsați-mă să fiu părtașă cu Hristos la suferințele Lui, pentru ca, în cele din urmă, să am parte cu El și la slavă! 2M 489.1

Adevărul lui Dumnezeu nu a fost niciodată popular pentru lume. Inima firească se împotrivește întotdeauna adevărului. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că trebuie să renunțăm la dragostea de lume, la mândrie și la tot ce conduce la idolatrie, ca să putem fi urmași ai Omului de pe Calvar. Cei care ascultă adevărul nu vor fi niciodată iubiți și onorați de lume. De pe buzele divinului Învățător, care a trăit în umilință în mijlocul copiilor oamenilor, am auzit cuvintele: Oricine vrea să fie ucenicul Meu, să-și ia crucea și să Mă urmeze. Da, să urmăm Exemplul nostru. Căuta El lauda și onoarea oamenilor? O, nu! Să căutăm noi atunci onoare și laudă de la cei lumești? 2M 489.2

Cei care nu-L iubesc pe Dumnezeu nu-i vor iubi nici pe copiii lui Dumnezeu. Ascultați cuvintele îndemnului ceresc: „Vai de voi, când oamenii vă vor grăi de bine”. „Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca pe ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucurați-vă în ziua aceea și săltați de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer.” „Dar vai de voi, bogaților, pentru că voi v-ați primit aici mângâierea.” În Evanghelia lui Ioan, găsim din nou cuvintele lui Hristos: „Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiți unii pe alții. Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteți din lume și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăște lumea. Aduceți-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: ‘Robul nu este mai mare decât stăpânul său’. Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit Cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi”. „Le-am dat Cuvântul Tău; și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.” 2M 489.3

În 1 Ioan, citim: „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume”. În Epistola către Romani, Pavel îi îndeamnă pe aceștia ca, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să-și aducă trupurile ca pe o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu, care să fie din partea lor o slujbă duhovnicească. „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.” Iar Iacov declară: „Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu”. 2M 490.1

Te rog stăruitor să ții seama de cuvintele lui Pavel din Epistola către Galateni: „Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoința oamenilor, sau bunăvoința lui Dumnezeu? Dacă aș căuta să plac oamenilor, n-aș fi robul lui Hristos”. Mă tem că ești în mare pericol să naufragiezi în credință. Tu te gândești că trebuie să faci sacrificii pentru a asculta de adevăr. Noi credem că tu ai făcut deja anumite sacrificii, dar, dacă ai fi fost mai conștiincioasă în această lucrare, picioarele tale nu s-ar poticni acum, credința ta nu ar șovăi. Nu mă refer la sacrificiile materiale, ci la ceea ce vine mai aproape decât atât, la ceea ce va da naștere unui conflict mai dureros decât acela de a da din banii tăi, la ceea ce atinge în special eul. Tu nu ți-ai supus mândria, dorința de a primi aprobarea lumii necredincioase. Îți place ca oamenii să te vorbească de bine. 2M 490.2

Tu nu ai primit și nu ai practicat adevărul în simplitatea lui. Mă tem că simți oarecum că faci o concesie primind adevărul nepopular, așa cum este el susținut de adventiștii păzitori ai Sabatului. Ai căutat, într-o anumită măsură, să păstrezi spiritul lumii și totuși să adopți adevărul. Lucrul acesta nu este posibil. Hristos nu va accepta nimic mai puțin decât inima întreagă, decât toată dragostea. Prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu. Atunci când vrei să trăiești în așa fel, încât să eviți orice mustrare, orice ocară, tu cauți să ai o poziție mai înaltă decât cea a Domnului tău, care a suferit; și, în timp ce ești preocupată de aceasta, te îndepărtezi de Tatăl tău ceresc și schimbi dragostea Lui pentru ceva ce nu merită să fie obținut. 2M 491.1

Am simțit o apăsare sufletească în legătură cu tine, sora mea, și cu soțul tău. Când mi-am luat tocul să scriu, cazurile voastre au fost clar prezentate înaintea mea. Sunt pe deplin conștientă de pericolele în care vă aflați, de starea voastră de confuzie și de îndoială. Totul a fost nefavorabil pentru tine, soră U, de când ai încercat să asculți de Legea lui Dumnezeu. Dar nimic nu a fost o piedică atât de mare pentru voi amândoi, ca mândria voastră. Amândoi iubiți etalarea; aceasta nu-și are locul în religia curată, smerită. Am văzut că amândoi veți avea de trecut o încercare teribilă, că veți fi puși la probă. În acest conflict, Satana se va strădui din greu să vă orbească ochii față de interesul vostru veșnic și să vă prezinte avantajele timpului prezent, ale acestei vieți scurte și atât de nesigure. Veți vedea atracțiile acestei lumi și, dacă nu renunțați la iubirea voastră pentru etalare și pentru aprecierea lumii, nu veți putea păstra dragostea lui Dumnezeu. Isus mi-a fost prezentat ca arătând către farmecul cerului, căutând să vă atragă privirile de la această lume și spunându-vă: „Pe cine veți alege, pe Mine sau lumea? Nu puteți să Mă aveți pe Mine și să iubiți și lumea. Îl veți sacrifica pe Cel care a murit pentru voi, de dragul mândriei vieții și al comorilor acestei lumi? Alegeți între Mine și lume; lumea nu are nimic în Mine.” 2M 491.2

Am văzut că picioarele voastre se clătinau, credința voastră șovăia. Îndoiala și necredința vă împresurau din toate părțile, iar lumina lui Isus se îndepărta de voi. Vanitatea este unul dintre cele mai puternice principii ale firii voastre pervertite și Satana apelează mereu la ea cu succes. Nu lipsesc persoanele gata să-L ajute pe Satana în lucrarea lui — să vă flateze, să vă prezinte capacitățile și influența pe care o puteți avea în societate, să vă convingă că ar fi o mare pierdere pentru voi să vă uniți interesele cu ale unui popor care are o credință umilă și să vă amestecați cu o categorie a societății care este sub demnitatea voastră, după cum consideră ele. Vi se pare că faceți un mare sacrificiu pentru adevăr. Este adevărat că mulțimile care au influență nu aleg să-și sacrifice ambițiile lumești, să se desprindă de lume și să-și orienteze pașii pe calea cea îngustă și umilă pe care a mers Omul suferinței de pe Calvar. Ei consideră că talentele și influența lor sunt prea prețioase, pentru a fi devotate cauzei lui Dumnezeu; prea prețioase, pentru a fi consacrate slăvirii Dătătorului, care le-a dat acești talanți ca să fie investiți și apoi să-I fie înapoiați cu dobândă. Pentru avantajele vremelnice pe care speră să le obțină, ei sunt dispuși să le sacrifice pe cele veșnice. De dragul măgulirii venite din partea oamenilor, ei renunță la aprobarea Domnului, a Făcătorului cerurilor și al pământului, și sunt dispuși să piardă și dreptul la onoarea care vine de sus. Cât de puțini știu ce este pentru binele lor suprem! Voi nu apreciați lucrul acesta. Isus, prin viața Sa de suferință inegalabilă și prin moartea Sa înjositoare, a deschis o cale pe care omul să poată călca pe urmele Lui și , în cele din urmă, să poată fi înălțat la tronul Său și să primească răsplata nemuririi și a vieții veșnice. Pentru o viață de ascultare, va primi o nemurire veșnică, o comoară care nu se deteriorează, care nu piere. 2M 492.1

În prima Epistolă a lui Pavel către Corinteni, citim: „Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. Căci este scris: ‘Voi prăpădi înțelepciunea celor înțelepți și voi nimici priceperea celor pricepuți’”. „De pildă, fraților, uitați-vă la voi, care ați fost chemați: printre voi nu sunt mulți înțelepți în felul lumii, nici mulți puternici, nici mulți de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de rușine pe cele înțelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari. Și Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii și lucrurile disprețuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” Aveți exemplul lui Hristos, viața Sa caracterizată de modestie, lipsită de etalare și de strălucire. Oare este servul mai presus decât Domnul lui? 2M 493.1

Stimată soră, tu ai un suflet bun și poți face mult bine. Poți fi o ancoră pentru soțul tău și o tărie pentru mulți alții. Dar, dacă stai și oscilezi între două păreri, nemulțumită de lucrarea umilă a lui Dumnezeu, influența ta împreună cu cea a soțului tău vor fi exercitate într-o direcție greșită. Ce scrie în Cuvântul lui Dumnezeu? Întoarce-te de la părerile oamenilor la Lege și la mărturie. Respinge orice considerație lumească. Ia o hotărâre pentru veșnicie. Cântărește dovezile în acest timp important. Cu siguranță, nu trebuie să ne așteptăm să fim scutiți de încercări și de persecuție, atunci când Îl urmăm pe Mântuitorul nostru; pentru că aceasta este partea celor care Îl urmează. El declară clar că vom suferi persecuție. Interesele noastre pământești trebuie să fie subordonate celor veșnice. Ascultă cuvintele Domnului Hristos: „Petru a început să-I zică: ‘Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat.’ Isus a răspuns: ‘Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde pentru Mine și pentru Evanghelie, și să nu primească acum, în viața aceasta, de o sută de ori mai mult case, frați, surori, mame, copii și holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viața veșnică”. Aici sunt implicate interesele veșnice. 2M 493.2

Nu vă amăgiți cu gândul că, dacă veți renunța la adevăr, vor fi îndepărtate toate obstacolele din calea voastră către îmbogățire. Satana vă spune acest lucru; este înșelătoria lui. Dacă binecuvântarea lui Dumnezeu va rămâne asupra voastră, pentru că voi I-ați predat Lui totul, atunci veți prospera. Dacă vă îndepărtați de Dumnezeu, și El Se va îndepărta de voi. Mâna Lui va risipi mai repede decât puteți voi aduna. „Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” 2M 494.1

Tu, dragă soră, ai nevoie de o completă convertire la adevăr, în urma căreia eul să moară. Nu poți să ai încredere în Dumnezeu? Te rog să citești Matei 10,25-40. Te rog să citești cu rugăciune și Matei 6,24-34. Lasă ca aceste cuvinte să se imprime în inima ta: „Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana și trupul mai mult decât îmbrăcămintea?” Aici se face referire la viața veșnică. Prin trup se înțelege podoaba lăuntrică, prin care muritorii păcătoși care au blândețea și neprihănirea lui Hristos devin prețioși în ochii Lui, așa cum a fost Enoh, fiind îndreptățiți să primească atingerea desăvârșitoare a nemuririi. Mântuitorul nostru ne amintește de păsările cerului, care nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare, și totuși Tatăl ceresc le hrănește. Apoi, El spune: „Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? ... Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși, vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei”. În simplitatea și nevinovăția lor, crinii aceștia împlinesc mai bine planul lui Dumnezeu decât Solomon, cu toate podoabele lui scumpe, dar lipsit de podoaba cerească. „Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor?” Nu poți să te încrezi în Tatăl tău ceresc? „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra.” Prețioasă făgăduință! Nu ne putem încrede în ea? Nu putem avea încredere absolută, știind că Acela care a făcut făgăduința este credincios? Te îndemn stăruitor să-ți lași credința tremurândă să se prindă din nou de făgăduințele lui Dumnezeu. Lasă-te cu toată greutatea pe ele, cu o credință neșovăitoare; pentru că ele nu vor da greș, nu pot să dea greș. 2M 494.2