Mărturii II

43 — Pericolul destăinuirii problemelor familiale

Pe 25 octombrie 1868, mi-a fost prezentat din nou cazul tău. Mi s-a arătat că gândurile rele și dorințele nelegiuite conduc la fapte nepotrivite și la încălcarea poruncilor lui Dumnezeu. Ai adus dezonoare asupra ta, asupra soției tale și asupra cauzei lui Dumnezeu. Ai fi putut să exerciți o influență în favoarea cauzei lui Dumnezeu, dar adoptarea unui comportament greșit în chestiuni pe care tu le considerai de mică importanță a condus la rele mai mari. 2M 299.1

Frate R, acum ești în pericol să naufragiezi cu totul în ceea ce privește credința. Ai păcătuit mult. Dar păcatul tău de a încerca să acoperi totul și să orbești ochii celor care te suspectau că greșești a fost de zece ori mai mare. Nimeni nu a acționat atât de prudent și cu atât de multă dragoste, pentru a căuta să te salveze, cum I-ar fi plăcut Domnului să acționeze. Dar când ai încercat să-ți iei un aer de nevinovăție jignită, ai crezut că Dumnezeu nu putea să-ți vadă purtarea greșită? Ai crezut că Cel care l-a făcut pe om din țărâna pământului și care i-a suflat în nări suflare de viață nu putea să discearnă intențiile și scopurile inimii? Te-ai gândit că, dacă va trebui să-ți mărturisești păcatul, îți vei pierde onoarea, viața de fapt. Te-ai gândit că frații tăi nu vor mai avea încredere în tine. Nu ai privit lucrurile într-o lumină corectă. Este o rușine să păcătuiești, dar este întotdeauna un lucru de onoare să-ți mărturisești păcatul. 2M 299.2

Îngerii lui Dumnezeu au ținut un raport fidel al fiecărei fapte, oricât de secret ai crezut că ai fost în comiterea ei. Dumnezeu cunoaște scopurile omului și toate lucrările lui. Orice om va fi răsplătit după faptele lui, fie acestea bune sau rele. Ceea ce seamănă omul, aceea va secera. Recolta nu va da greș. Secerișul este sigur și bogat. Ai încercat să-i orbești pe frații tăi cu privire la purtarea ta. Cum ai putut să faci astfel, când știai că erai vinovat în ochii lui Dumnezeu? Dacă ții la mântuirea sufletului tău, fă o lucrare desăvârșită, pentru veșnicie. 2M 299.3

Tu trebuie să lași urme curate, printr-o mărturisire completă. Ai nevoie de o mărturisire completă — de o transformare a eului prin înnoirea minții. Trebuie să-ți învingi înălțarea de sine. Trebuie să înveți să-i prețuiești pe alții mai mult decât pe tine. Trebuie să renunți la părerea ta înaltă cu privire la propriile realizări, trebuie să dobândești un spirit blând și liniștit, care este de mare preț în ochii lui Dumnezeu. 2M 300.1

Tu ai avut un spirit care te-a îndepărtat de calea corectitudinii și acum ai dat de necaz. Te-au cuprins îndoielile, teama și disperarea. Nu există decât o singură cale de scăpare, și aceasta este prin mărturisire. Singura ta speranță este să cazi pe Stâncă și să te lași zdrobit în bucăți; dacă nu faci astfel, cu siguranță aceasta va cădea asupra ta și te va spulbera. Acum poți să-ți îndrepți greșelile, poți să-ți răscumperi trecutul. Printr-o viață de bunătate și de adevărată umilință, încă poți să te porți în familia ta în așa fel, încât Dumnezeu să te aprobe. Fie ca Domnul să te ajute ca, în vederea judecății, să lucrezi ca pentru a-ți scăpa viața. Stimate frate, sunt profund interesată de cazul tău. De un timp încoace, tu umbli în întuneric. Nu ai ajuns în această stare de întuneric dintr-odată. Ai părăsit lumina treptat. Mai întâi, te-ai înălțat; apoi, când te-ai simțit suficient de puternic prin tine însuți, Domnul Și-a retras puterea de la tine. 2M 300.2

Ești interesat de muzică. Aceasta le-a dat ocazia femeilor imprudente și neînțelepte să-ți încredințeze necazurile lor. Lucrul acesta ți-a satisfăcut mândria, dar a fost o cursă pentru tine. A deschis ușa pentru sugestiile lui Satana. Tu nu ai procedat așa cum ar fi trebuit. Nu aveai niciun drept să auzi din acele familii ceea ce ți-a fost spus. Ceea ce ai aflat ți-a corupt gândirea, ți-a amplificat îngâmfarea și te-a condus la gânduri rele. Ți-ai permis să fii sfătuitorul unor femei sentimentale, care căutau compasiune și doreau să se sprijine pe alții. Dacă ar fi avut o judecată sănătoasă și ar fi stat pe propriile picioare, având o țintă în viață și căutând să facă bine altora, nu ar fi ajuns în situația de a avea nevoie să meargă la oricine pentru a găsi simpatie. 2M 300.3

Tu nu cunoști înșelăciunile inimii omenești. Nu cunoști metodele lui Satana. Unele dintre cele care ți-au atras în mare măsură simpatia au o imaginație bolnavă, nesănătoasă, tânjesc după dragoste, sunt sentimentale și chiar preocupate să creeze senzație și agitație în jurul lor. Unele sunt nemulțumite de viața lor de căsnicie. Nu există suficient romantism în ea. Citirea de romane le-a pervertit tot bunul simț pe care l-au avut cândva. Ele trăiesc într-o lume imaginară. Imaginația lor inventează pentru ele un soț precum cei care există doar în poveștile romantice prezentate în romane. Ele vorbesc despre o dragoste neîmpărtășită. Nu sunt niciodată mulțumite sau fericite, deoarece imaginația le zugrăvește o viață care nu este reală. Atunci când vor privi realitatea în față, coborând la simplitatea vieții reale și preluând în familiile lor poverile vieții care sunt partea femeii, vor găsi mulțumire și fericire. 2M 301.1

Tu ai cultivat gânduri greșite. Acestea au adus roade. „Din prisosul inimii vorbește gura.” Cuvintele tale nu sunt întotdeauna curate și înălțătoare. „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură.” Prea adesea, în gura ta se află viclenie — expresii josnice, care vin dintr-o inimă în care sunt nutrite gânduri corupte și dorințe rele. 2M 301.2

De ceva timp, picioarele tale s-au abătut de pe calea corectitudinii și a curăției. Tu știi că purtarea ta nu-I este plăcută lui Dumnezeu, deoarece calci Legea Lui cea sfântă; știi că aceste lucruri nu pot fi ascunse. Dumnezeu nu va îngădui ca poporul Său să fie înșelat în ceea ce privește cazul tău. Marele tău păcat stă în a atrage simpatia celor care nu înțeleg căile tale strâmbe; făcând astfel, aduci judecata asupra celor care mărturisesc adevărul. Ne este milă de tine. Mă doare inima pentru tine. În fața ta nu văd decât pierzare — nimic altceva decât naufragiul total al credinței. 2M 302.1

Îți vei acoperi păcatele și vei încerca să bravezi în fața situației? Dumnezeu spune că nu vei prospera. Dar cel care își mărturisește și își părăsește păcatele va găsi îndurare. Vei alege moartea? Îți vei închide singur porțile Împărăției cerurilor, pentru că nu vrei să renunți la mândria ta păcătoasă? Singura ta speranță este să-ți mărturisești greșelile. Dumnezeu a lăsat ca lumina să strălucească asupra ta. Îți vei alege propria cale coruptă? Vei arunca adevărul în spate, pentru că el nu te susține pe calea nelegiuirii? O, caută cu stăruință să-ți „sfâșii inima, nu hainele”. Fă o lucrare completă, pentru veșnicie. Dumnezeu va fi îndurător cu tine. El va stărui în favoarea ta. Nu va disprețui un duh zdrobit și pocăit. Te vei întoarce? Vei trăi? Sufletul tău merită să fie salvat; este prețios. Noi vrem să te ajutăm. 2M 302.2

Am văzut că nu ești fericit. Nu ai odihnă. Ești mâhnit și totuși refuzi să urmezi singura cale care ți-ar aduce alinare și speranță. Cel care își mărturisește și își părăsește păcatele va găsi îndurare. Ești într-o stare deplorabilă și aduci mari prejudicii cauzei lui Dumnezeu. Influența ta îi va distruge și pe alții, nu numai pe tine. 2M 302.3

Dacă refuzi să vii la Dumnezeu și să-ți mărturisești greșelile repetate, pentru ca El să te poată vindeca, nu mai este nicio speranță în viitor pentru tine sau pentru sărmana ta familie. După păcat urmează nenorocirea. Mâna lui Dumnezeu va fi împotriva ta și te va lăsa în stăpânirea lui Satana, ca să fii sclav la voia lui. Tu nu știi până unde vei merge și unde te vei opri. Vei fi ca un om pe mare, care nu are ancoră. Adevărul lui Dumnezeu este o ancoră. Tu te separi de această ancoră. Interesele tale veșnice sunt sacrificate pentru pofta firii pământești, pentru pofta ochilor și pentru lăudăroșenia vieții. Ești pe punctul de a rupe legăturile care te-ar salva de la o distrugere completă. Căutând să-ți scapi viața tăinuindu-ți greșelile, o vei pierde. Dacă acum te umilești înaintea lui Dumnezeu, dacă îți mărturisești greșelile și te întorci la El cu toată inima, familia ta încă mai poate fi o familie fericită. Dacă nu vei face lucrul acesta, ci îți vei alege propria cale, fericirea ta se va sfârși. 2M 302.4

Ai o lucrare importantă de făcut. Ai fost prea indolent în comportarea ta. Cuvintele tale nu sunt înălțătoare și curate. Te-ai separat de cele sfinte și ai cultivat pasiuni josnice. Puterile nobile ale intelectului au fost făcute să se supună patimilor degradante. De un timp încoace, tu nu mai mergi pe calea cea dreaptă. Nu te abții de la tot ce pare rău. Nu ești în siguranță, dacă mai mergi pe această cale. 2M 303.1

Tu nu ți-ai iubit soția așa cum ar fi trebuit să o iubești. Este o femeie bună. Ea a văzut, într-o mică măsură, pericolul în care te aflai, dar tu ți-ai închis urechile la avertismentele ei. Ai crezut că este geloasă, dar nu stă în firea ei să fie astfel. Ea te iubește și te suportă, te iartă și ține la tine, în ciuda faptului că i-ai greșit profund, și așteaptă ca tu să te apropii de lumină și să-ți speli trecutul. Tu trebuie să te convertești pe deplin. Dacă nu vei face acest lucru, toate eforturile tale din trecut de a asculta de adevăr nu te vor salva și nici nu-ți vor acoperi greșelile trecutului. Isus cere din partea ta o reformă completă; atunci, El te va ajuta, te va binecuvânta, te va iubi și îți va șterge păcatele cu sângele Său prețios. Tu poți să-ți răscumperi trecutul. Poți să-ți corectezi căile și să aduci onoare cauzei lui Dumnezeu. Poți să faci bine, atunci când te prinzi de puterea lui Dumnezeu, și să lucrezi în Numele Său — să lucrezi pentru propria mântuire și pentru binele altora. 2M 303.2

Încă puteți fi o familie fericită. Soția ta are nevoie de ajutorul tău. Ea este ca o viță-de-vie agățătoare; ea vrea să se sprijine pe puterea ta. Tu poți să o ajuți și să o conduci de-a lungul drumului. Nu ar trebui să o critici niciodată. Nu o mustra niciodată, dacă eforturile ei nu sunt cum crezi tu că ar trebui să fie. În loc de aceasta, încurajeaz-o prin cuvinte de tandrețe și de iubire. Tu poți să o ajuți pe soția ta să își păstreze demnitatea și respectul de sine. Nu lăuda niciodată lucrarea sau faptele altora în fața ei, ca s-o faci să-și simtă deficiențele. În această privință, ai fost aspru și insensibil. Ai arătat mai multă amabilitate față de servitorii voștri angajați, decât față de ea, și i-ai pus mai presus de ea în administrarea casei. 2M 304.1

Dumnezeu o iubește pe soția ta. Ea a suferit, dar El a observat totul, a notat totul și nu te va considera nevinovat pentru rănile pe care i le-ai provocat. Nici bogăția și nici inteligența nu aduc fericirea, ci valoarea morală. Adevărata bunătate este considerată de Cer ca fiind adevărata măreție. Starea sentimentelor morale determină valoarea omului. Un om poate să aibă bogăție și inteligență, și totuși să fie lipsit de valoare, pentru că focul incandescent al bunătății nu a ars niciodată pe altarul inimii lui, iar conștiința a fost adormită, insensibilizată și înăsprită de egoism și de păcat. Atunci când omul este stăpânit de pofta trupului, patimile rele ale firii pământești sunt lăsate să domnească, este încurajat scepticismul în ceea ce privește realitățile religiei creștine și sunt exprimate îndoieli, ca și când ar fi o virtute specială să te îndoiești. 2M 304.2

Viața lui Solomon ar fi putut fi remarcabilă până la sfârșit, dacă el și-ar fi păstrat virtutea. Dar Solomon a lăsat ca acest har deosebit să fie învins de pofta păcătoasă. În tinerețe, el privea la Dumnezeu pentru călăuzire și se încredea în El; Dumnezeu a ales pentru el și i-a dat o înțelepciune care a uimit lumea. Puterea și înțelepciunea lui erau lăudate în toată țara. Dar păcatul lui a fost dragostea pentru femei. El nu și-a controlat această patimă când a ajuns la maturitate și ea s-a dovedit o cursă pentru el. Soțiile l-au dus la idolatrie și, când a început să coboare pe povârnișul vieții, înțelepciunea lui Dumnezeu a fost luată de la el; și-a pierdut tăria de caracter și a ajuns asemenea unui tânăr ușuratic și nechibzuit, șovăind între bine și rău. Renunțând la principii, s-a așezat singur în calea diavolului și, în felul acesta, s-a despărțit de Dumnezeu — temelia și sursa puterii lui. Înainte, acționa din principiu. Prețuia înțelepciunea mai mult decât aurul din Ofir. Dar, vai! Patima păcătoasă a câștigat biruința. A fost înșelat și ruinat de femei. Ce lecție de veghere! Ce mărturie cu privire la faptul că avem nevoie de puterea lui Dumnezeu până la sfârșit! 2M 305.1

În lupta cu patima lăuntrică și cu ispitele exterioare, chiar și înțeleptul și puternicul Solomon a fost învins. Nu există siguranță în a îngădui chiar și cea mai mică îndepărtare de la cea mai strictă integritate. „Feriți-vă de orice se pare rău.” Atunci când o femeie povestește despre necazurile familiei ei sau se plânge de soțul ei unui alt bărbat, ea își încalcă legământul căsătoriei, își dezonorează soțul și dărâmă zidul ridicat pentru a păstra sfințenia relației de căsătorie. În felul acesta, ea deschide larg ușa și îl invită pe Satana să intre cu ispitele lui perfide. Aceasta este tocmai ce își dorește el. Dacă o femeie vine la un frate creștin să-i povestească nefericirea, dezamăgirile și încercările ei, acesta trebuie întotdeauna să o îndemne ca, dacă simte că trebuie să-i încredințeze cuiva necazurile ei, să aleagă drept confident o soră, și atunci nu va mai exista nicio aparență de rău, prin care cauza lui Dumnezeu să fie făcută de rușine. 2M 305.2

Adu-ți aminte de Solomon. Între toate popoarele, n-a fost niciun rege ca el, iubit de Dumnezeul lui. Dar el a căzut. A fost îndepărtat de Dumnezeu și a devenit corupt prin îngăduirea patimilor păcătoase. 2M 305.3

Acesta este păcatul dominant al acestui veac și extinderea lui este înfricoșătoare. Unii dintre cei care se declară păzitori ai Sabatului nu sunt curați. Printre cei care mărturisesc a crede adevărul sunt unii care au inima coruptă. Dumnezeu îi va pune la încercare și le va da pe față nebunia și păcatul. Nimeni în afară de cei curați și smeriți, nu poate locui în prezența Sa. „Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel sfânt? Cel ce are mâinile nevinovate și inima curată, cel ce nu-și dedă sufletul la minciună și nu jură ca să înșele.” „Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt? Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu și spune adevărul din inimă. Acela nu clevetește cu limba lui, nu face rău semenului său și nu aruncă ocara asupra aproapelui său. El privește cu dispreț pe cel vrednic de disprețuit, dar cinstește pe cei ce se tem de Domnul. El nu-și ia vorba înapoi, dacă face un jurământ în paguba lui. El nu-și dă banii cu dobândă și nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce se poartă așa nu se clatină niciodată.” 2M 306.1