Mărturii I

Numărul 1—Mărturie Pentru Biserică

Păzitorul fratelui tău

Pe 20 noiembrie 1855, în timp ce mă rugam, Duhul Domnului a venit pe neașteptate asupra mea, cu putere, și am fost luată în viziune. 1M 116.1

Am văzut că Duhul Domnului se îndepărta de biserică. Slujitorii Domnului se încrezuseră prea mult în puterea argumentelor și nu se bizuiseră pe Dumnezeu, așa cum ar fi trebuit să facă. Am văzut că doar argumentele adevărului, singure, nu aveau să-i impresioneze pe oameni să ia poziție de partea rămășiței, deoarece adevărul este nepopular. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să aibă adevărul în suflet. Îngerul a spus: „Ei trebuie să primească acest adevăr cald, din slavă, să-l poarte în inimile lor și să-l prezinte cu căldura și sinceritatea sufletului celor care îi ascultă.” Foarte puțini dintre cei sinceri sunt pregătiți să se hotărască doar pe baza argumentelor; pe mulți este imposibil să-i impresionezi doar cu teoria adevărului. Trebuie să existe o putere care să însoțească adevărul, o mărturie vie, care să-i miște. 1M 116.2

Am văzut că vrăjmașul este preocupat să distrugă sufletele. Înălțarea de sine a pătruns în rândurile noastre; este nevoie de mai multă umilință. Mesagerii Săi își îngăduie să cultive o fire mult prea independentă. Aceasta trebuie îndepărtată, pentru că între slujitorii lui Dumnezeu trebuie să existe unitate. Prea mult s-a cultivat spiritul independent, încât s-a ajuns să se întrebe: „Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Îngerul a spus: „Da, tu ești păzitorul fratelui tău. Tu trebuie să veghezi cu grijă asupra fratelui tău, să fii interesat de binele lui și să cultivi față de el un spirit blând și iubitor. Fiți uniți, fiți uniți”. Planul lui Dumnezeu a fost ca omul să fie sincer și cu inima deschisă, fără prefăcătorie și fără mândrie, blând, umil și modest. Acesta este principiul cerului; Dumnezeu a rânduit să fie astfel. Dar omul plin de slăbiciuni și supus ispitei a căutat altceva — să-și urmeze propriul drum și să-și caute doar propriul interes. 1M 116.3

L-am întrebat pe înger de ce modestia fusese îndepărtată din biserică și mândria și înălțarea de sine îi luaseră locul. Am văzut că acesta era motivul pentru care am fost lăsați aproape cu totul în mâna vrăjmașului. Îngerul mi-a spus: „Privește și vei vedea că domină o atitudine: Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Apoi, îngerul a spus: „Tu ești păzitorul fratelui tău. Menirea ta, credința ta îți cer să renunți la tine și să te sacrifici pentru Dumnezeu; altfel, nu vei fi vrednică să primești viața veșnică; pentru că ea a fost cumpărată pentru tine cu un preț mare: cu agonia, cu suferințele și cu sângele preaiubitului Fiu al lui Dumnezeu”. 1M 117.1

Am văzut că mulți, în diferite locuri, din Est și din Vest, cumpărau fermă după fermă, teren după teren și casă după casă, pretinzând că fac aceasta ca să ajute cauza lui Dumnezeu. Ei se împovărează singuri, astfel încât nu mai pot fi de prea mare folos în lucrare. Unii cumpără o bucată de pământ și o lucrează din greu, ca să o poată plăti. Sunt atât de ocupați, încât aproape că nu le mai rămâne timp să se roage, să-I slujească lui Dumnezeu și să primească putere de la El pentru a obține biruință atunci când sunt asaltați. Sunt plini de datorii, iar atunci când lucrarea lui Dumnezeu are nevoie de ajutorul lor, ei nu pot contribui cu nimic, deoarece trebuie ca, mai întâi, să se elibereze de datoriile pe care le-au acumulat. Dar atunci când își achită datoriile, ei sunt și mai departe de a ajuta cauza lui Dumnezeu decât înainte, deoarece se angajează în continuare în acumularea de noi proprietăți. Se amăgesc singuri că procedează corect, că vor folosi avantajele astfel dobândite în folosul lucrării, când, de fapt, ei își strâng comori aici. Ei iubesc adevărul cu vorba, dar nu cu fapta. 1M 117.2

Ei iubesc lucrarea lui Dumnezeu doar atât cât o arată faptele lor. Iubesc lumea mai mult și cauza lui Dumnezeu mai puțin; atracția acestui pământ devine tot mai puternică, iar atracția cerului, tot mai slabă. Inima lor este acolo unde este și comoara lor. Prin exemplul lor, ei le spun celor din jur că vor să rămână aici, că lumea aceasta este căminul lor. Îngerul mi-a spus: „Tu ești păzitorul fratelui tău”. 1M 118.1

Mulți s-au complăcut în cheltuieli inutile doar pentru a-și satisface dorințele, gustul și ochiul, când lucrarea lui Dumnezeu avea nevoie tocmai de banii folosiți astfel și când unii dintre slujitorii lui Dumnezeu erau sărac îmbrăcați și nu puteau să-și îndeplinească lucrarea din cauza lipsei de mijloace. Îngerul mi-a spus: „Timpul lor de a lucra va trece în curând. Faptele lor arată că eul este idolul lor și că pentru el se sacrifică”. Eul trebuie mulțumit mai întâi; atitudinea lor este: „Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Mulți au primit avertizare după avertizare, dar nu le-au dat atenție. Eul este obiectivul lor principal și toate celelalte trebuie să se plece în fața lui. 1M 118.2

Am văzut că biserica aproape că a pierdut spiritul tăgăduirii de sine și al sacrificiului de sine; frații pun pe primul loc eul și interesele egoiste și apoi fac pentru cauză ceea ce cred ei că pot face, aceasta fiind uneori aproape nimic. Am văzut că un astfel de sacrificiu nu este întreg și Dumnezeu nu îl acceptă. Toți ar trebui să fie interesați să facă tot ce pot mai bine pentru înaintarea lucrării. Am văzut că cei care nu au proprietăți, dar au un organism puternic, sunt responsabili înaintea lui Dumnezeu pentru felul în care folosesc această putere. Ei trebuie să fie harnici în lucrul lor și plini de zel; nu trebuie să-i lase să facă sacrificii doar pe cei care au proprietăți. Am văzut că și ei pot face sacrificii și că este de datoria lor să le facă, în aceeași măsură ca aceia care dispun de mijloace materiale. Dar, adesea, cei care nu dețin proprietăți nu-și dau seama că ar putea da dovadă de tăgăduire de sine în multe feluri, că ar putea să se preocupe mai puțin de corpul lor, pentru a-și satisface gusturile și plăcerile, și să ofere mai mult pentru cauza lui Dumnezeu, adunându-și, astfel, o comoară în cer. Am văzut că adevărul este minunat și plin de frumusețe; dar îndepărtați de la el puterea lui Dumnezeu, și va rămâne fără nicio putere. 1M 118.3

Când începe Sabatul 1M 118.4

Am văzut că scrie astfel: „De seara... până în seara următoare, să prăznuiți Sabatul vostru”. Îngerul a spus: „Luați Cuvântul lui Dumnezeu, citiți-l, înțelegeți-l și nu veți putea greși. Citiți-l cu atenție, și acolo veți găsi ce înseamnă seara și când este aceasta.” L-am întrebat pe înger dacă Dumnezeu a privit cu neplăcere la modul în care poporul Său începea Sabatul. Am fost dusă înapoi, la originea Sabatului, și am urmărit poporul lui Dumnezeu până în timpul nostru, dar nu am văzut că Domnul l-ar fi privit dezaprobator din această cauză. Am întrebat de ce lucrurile stătuseră astfel până atunci și de ce tocmai acum trebuia să schimbăm timpul începerii Sabatului. Îngerul mi-a spus: „Vei înțelege, dar nu încă; nu încă”. Îngerul mi-a spus: „Dacă lumina este dată și este îndepărtată sau respinsă, atunci urmează condamnarea și dezaprobarea lui Dumnezeu; dar, înainte să fie dată lumina, nu este păcat, pentru că nu a existat o lumină pe care poporul să o respingă”. Am văzut cum unii credeau că Domnul arătase că Sabatul ar începe la ora șase, când eu văzusem că începe „seara” și doar se presupusese că seara era la ora șase. Am văzut că slujitorii lui Dumnezeu trebuie să caute unitatea, să fie uniți. 1M 119.1

Cei care se împotrivesc adevărului 1M 119.2

Mi-a fost arătat cazul lui Stephenson și al lui Hall, din Wisconsin. Am văzut că, în timp ce noi ne aflam la Wisconsin, în iunie 1854, ei erau convinși că viziunile erau de la Dumnezeu; dar apoi le-au analizat și le-au comparat cu concepțiile lor despre veacul viitor și, deoarece nu se potriveau cu acestea, au sacrificat viziunile de dragul teoriei veacului viitor. În timpul călătoriei lor în Est, în primăvara trecută, amândoi au avut o poziție greșită și făceau planuri pentru a și-o susține. S-au poticnit în concepția lor despre veacul viitor și sunt gata să facă orice pentru a aduce prejudicii revistei Review; cei care o susțin trebuie să aibă grijă și să facă tot ceea ce le stă în putere pentru a-i feri pe copiii lui Dumnezeu de această amăgire. Bărbații aceștia se unesc cu niște oameni mincinoși și corupți. Ei au avut dovezi în această privință. Și, în timp ce pretindeau că-l simpatizează pe soțul meu și că îl susțin, ei (în special Stephenson) îl mușcau pe la spate, asemenea unei vipere. În timp ce îi vorbeau blând și lingușitor, instigau Wisconsinul împotriva revistei Review și a conducătorilor ei. În special Stephenson a făcut acest lucru. Scopul lor era acela de a-și publica teoria veacului viitor în revista Review sau de a distruge influența acesteia. Soțul meu a fost deschis față de ei, fără să bănuiască nimic, căutând căi prin care să le îndepărteze invidia și prezentându-le sincer lucrarea editorială, încercând să îi ajute, dar ei, în acest timp, urmăreau să-i facă rău, privind totul cu o inimă plină de invidie. În timp ce priveam la ei, îngerul a spus: „Crezi tu, omule slab și neputincios, că poți să stai în calea lucrării lui Dumnezeu? Omule slab, o singură atingere a degetului Său te poate doborî la pământ. El nu te va mai îngădui decât puțină vreme”. 1M 119.3

Am fost îndreptată către începutul doctrinei advente și chiar înainte de acest timp, și am văzut că nu mai existase altceva care să se poată compara cu amăgirea, cu înșelăciunea și cu minciuna practicate de gruparea „Messenger” și nici o altă asociere de astfel de inimi corupte, adăpostite sub mantaua religiei. Unele inimi sincere fuseseră influențate de ei, ajungând la concluzia că nu se putea să nu existe măcar unele motive pentru afirmațiile lor, crezându-i incapabili să născocească asemenea minciuni, care băteau la ochi. Mi s-a arătat că acești oameni aveau să primească dovada adevărului în această privință. Biserica lui Dumnezeu trebuie să meargă înainte, neabătut, ca și când nu ar exista astfel de oameni în lume. 1M 120.1

Am văzut că trebuie făcute eforturi hotărâte pentru a le arăta celor care nu duc o viață creștină care le sunt greșelile și faptul că, dacă nu fac o reformă în viața lor, vor fi separați de cei prețioși și sfinți, pentru ca Dumnezeu să poată avea un popor curat și nepătat, în care să-Și găsească plăcerea. Nu-L dezonorați pe Dumnezeu asociind ceea ce este curat cu ceea ce este necurat. 1M 120.2

Mi-au fost arătați unii oameni care veneau din Est în Vest: am văzut că scopul pentru care aceștia părăseau Estul pentru a veni în Vest nu trebuia să fie acela de a se îmbogăți, ci acela de a câștiga suflete la adevăr. Îngerul a spus: „Faptele voastre să arate că nu pentru onoare omenească sau pentru a vă aduna o comoară pe pământ v-ați mutat voi în Vest, ci pentru a înălța și susține stindardul adevărului”. Am văzut că aceia care se mută în Vest trebuie să fie asemenea unor oameni care Îl așteaptă pe Domnul lor. Îngerul a spus: „Fiți un exemplu viu pentru cei din Vest. Lăsați ca faptele voastre să arate că sunteți un popor deosebit al lui Dumnezeu și că aveți de îndeplinit o lucrare deosebită — aceea de a transmite ultimul mesaj de har pentru această lume. Lăsați ca faptele voastre să le arate celor din jur că nu lumea aceasta este căminul vostru”. Am văzut că aceia care s-au lăsat prinși în cursă trebuie să rupă lațul vrăjmașului și să se elibereze. Nu vă adunați comori pe pământ, ci arătați, prin viața voastră, că voi vă adunați o comoară în cer. Dacă Dumnezeu v-a chemat în Vest, înseamnă că El are o lucrare pentru voi, o lucrare măreață. Faceți ca, prin credința și experiența voastră, să-i ajutați pe aceia care nu au o experiență vie. Să nu vă atragă această fărâmă de lume, sărmană și întunecată, ci îndreptați-vă privirea către Dumnezeu, către slava Lui și către cer. Nu îngăduiți ca grijile și neliniștile legate de fermele voastre să vă preocupe mintea și să vă acapareze atenția, ci lăsați-vă cu toată încrederea absorbiți în contemplarea fermei lui Avraam. Noi suntem moștenitori ai unei moșteniri nemuritoare. Desprindeți-vă afecțiunea de la pământul acesta și meditați asupra lucrurilor cerești. 1M 121.1

Responsabilitatea părintească 1M 121.2

Am văzut că asupra părinților apasă o mare responsabilitate. Ei nu trebuie să se lase conduși de copiii lor, ci ei trebuie să-i conducă și să-i îndrume pe aceștia. Mi-a fost amintit cazul lui Avraam. El a fost credincios în toată casa lui. A poruncit casei lui după el, și Dumnezeu nu a uitat acest lucru. 1M 121.3

Apoi, mi-a fost amintit cazul lui Eli. El nu și-a ținut în frâu copiii, iar aceștia au devenit răi și ticăloși și, prin nelegiuirea lor, au dus poporul Israel în rătăcire. Atunci când i-a făcut cunoscut lui Samuel păcatul lor și greul blestem care avea să urmeze, din cauză că Eli nu îi ținuse în frâu, Dumnezeu a spus că fărădelegea lor nu avea să fie ispășită niciodată, nici prin jertfe și nici prin daruri de mâncare. Când Samuel i-a spus lui Eli ce îi descoperise Domnul, Eli s-a supus, zicând: „Domnul este Acesta, să facă ce va crede!” Blestemul lui Dumnezeu a urmat în curând. Acei preoți nelegiuiți au fost uciși și treizeci de mii din Israel au fost uciși împreună cu ei, iar chivotul lui Dumnezeu a fost luat de dușmani. Când a auzit că, în luptă, chivotul lui Dumnezeu fusese luat, Eli a căzut pe spate și a murit. Tot răul acesta a fost consecința neglijenței lui Eli de a-și înfrâna fiii. Am văzut că, dacă a fost atât de atent ca să observe aceste lucruri în vechime, Dumnezeu nu va fi mai puțin atent în aceste zile de pe urmă. 1M 122.1

Părinții trebuie să-și stăpânească în mod atent copiii, să le corecteze pornirile, să îi supună, pentru că, altfel, Dumnezeu îi va nimici cu siguranță pe copii în ziua mâniei Sale aprinse, iar părinții care nu și-au ținut în frâu copiii nu vor fi socotiți fără vină. În special, aceia care sunt slujitorii lui Dumnezeu trebuie să-și conducă bine propriile familii și să le țină în supunere. Am văzut că ei nu sunt pregătiți să judece sau să hotărască în problemele bisericii, dacă nu sunt în stare să-și conducă propria casă. Mai întâi, ei trebuie să facă ordine în căminul lor, și de-abia apoi înțelepciunea și influența lor vor avea un cuvânt de spus în biserică. 1M 122.2

Am văzut că motivul pentru care viziunile nu au fost prea dese în ultimul timp este acela că ele nu au fost apreciate de biserică. Biserica aproape că și-a pierdut spiritualitatea și credința, iar mustrările și avertizările nu au avut efect asupra ei. Mulți dintre cei care susțineau a crede în ele nu le-au acordat deloc atenție. 1M 122.3

Unii au apucat pe căi necugetate; când le-au vorbit celor necredincioși despre credința lor și aceștia le-au cerut dovada, ei au citit o viziune, în loc să le prezinte Biblia. Am văzut că o astfel de atitudine nu era înțeleaptă și că le stârnea celor necredincioși prejudecăți împotriva adevărului. Viziunile nu pot avea greutate în fața celor care nu au fost niciodată martori la ele și nici nu cunosc nimic despre spiritul în care au fost date. În astfel de cazuri, nu trebuie să faceți referire la ele. 1M 122.4