Solii alese 2

Încrederea pusă la încercare

Vrăjmașul va pune în acțiune toate mijloacele pentru a zdruncina încrederea credincioșilor în stâlpii credinței noastre cu privire la soliile din trecut, care ne-au așezat pe platforma înaltă a adevărului veșnic, au consolidat lucrarea și i-au adus o reputație. Domnul, Dumnezeul lui Israel, Și-a condus poporul, descoperindu-i adevărul de origine divină. Vocea Sa a fost auzită și continuă să fie auzită spunând: „Mergeți înainte, din putere în putere, din har în har și din slavă în slavă.” Lucrarea se întărește și se extinde, pentru că Domnul, Dumnezeul lui Israel, este apărătorul poporului Său. SA2 225.6

Cei care au susținut adevărul doar din punct de vedere teoretic, atingându-l doar cu vârful degetelor, dar nu au adus principiile lui [389] în sanctuarul lăuntric al sufletului, ci au ținut adevărul dătător de viață în curtea de afară, nu vor vedea nimic sfânt în istoria celor ce alcătuiesc acest popor, nu vor vedea ce i-a făcut să fie ce sunt astăzi și i-a întărit ca misionari serioși și hotărâți în lume. SA2 226.1

Adevărul pentru timpul acesta este prețios, dar cei a căror inimă nu a fost zdrobită, căzând pe Stânca Isus Hristos, nu vor vedea și nici nu vor înțelege ce este adevărul. Ei vor accepta lucrurile care se potrivesc ideilor lor și vor începe să conceapă o altă temelie, în locul celei puse. Ei se vor flata plini de sine și de vanitate, crezând că sunt în stare să dea la o parte stâlpii credinței noastre și să pună în locul lor stâlpii pe care i-au plănuit ei. SA2 226.2

Lucrarea aceasta va continua până la sfârșitul timpului. Oricine a fost un cercetător atent al Bibliei va vedea și va înțelege poziția solemnă pe care se află cei ce trăiesc în perioada evenimentelor finale ale istoriei pământului. Ei își vor simți propria slăbiciune și lipsă de eficiență, iar preocuparea lor principală va fi aceea de a avea nu doar o formă de evlavie, ci o legătură vitală cu Dumnezeu. Ei nu vor îndrăzni să-și găsească liniștea până când chipul lui Hristos nu va fi modelat în ei, ca nădejde a slavei. Eul va muri, mândria va fi alungată din suflet, iar ei vor avea blândețea și bunătatea lui Hristos. — Manuscrisul 28, 1890 SA2 226.3