Solii alese 2

50 - STÂLPII CREDINȚEI NOASTRE ^69*

În timpul ultimilor cincizeci de ani ai vieții mele, am avut ocazii prețioase de a câștiga experiență. Am avut o experiență cu privire la prima, a doua și a treia solie îngerească. Îngerii sunt reprezentați ca zburând prin mijlocul cerului, proclamându-i lumii o solie de avertizare și având o influență directă asupra oamenilor care trăiesc în ultimele zile ale istoriei lumii. Nimeni nu aude vocea acestor îngeri, deoarece ei sunt un simbol care reprezintă poporul lui Dumnezeu care lucrează în armonie cu universul. Oamenii, iluminați de Duhul lui Dumnezeu și sfințiți prin adevăr, propovăduiesc cele trei solii în ordinea lor. SA2 225.1

Eu am luat parte la lucrarea aceasta solemnă. Aproape toată experiența mea creștină este întrețesută cu lucrarea aceasta. Mai sunt și alții care au avut o experiență asemănătoare cu experiența mea. Ei au recunoscut adevărul care se descoperă pentru timpul acesta și au ținut pasul cu Marele Conducător, Căpetenia oștirii Domnului. SA2 225.2

În propovăduirea soliilor, fiecare detaliu precizat de profeție s-a împlinit. Cei ce au avut privilegiul de a lua parte la propovăduirea acestor solii [388] au câștigat o experiență care este de cea mai mare valoare pentru ei, iar acum, când suntem înconjurați de pericolele zilelor din urmă, când din toate părțile se vor auzi voci spunând: „Aici este Hristos”, „Aici este adevărul”, când preocuparea multora este aceea de a zdruncina temelia credinței noastre, care ne-a adus din biserici și din lume pentru a sta ca popor deosebit în mijlocul oamenilor, mărturia noastră va fi vestită asemenea mărturiei lui Ioan: SA2 225.3

„Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieții…, deci, ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim și vouă, ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos” (1 Ioan 1,1-3). SA2 225.4

Eu mărturisesc despre lucrurile pe care le-am văzut, lucrurile pe care le-am auzit, lucrurile pe care le-am pipăit cu mâinile mele cu privire la Cuvântul vieții. Iar despre mărturia aceasta știu că este de la Tatăl și de la Fiul. Noi am văzut și mărturisim că puterea Duhului Sfânt a însoțit prezentarea adevărului, avertizând prin scrieri și prin vorbire și vestind soliile în ordinea lor. A nega lucrarea aceasta ar însemna să-L negăm pe Duhul Sfânt și lucrul acesta ne-ar pune în grupul celor care s-au îndepărtat de la credință și „s-au alipit de duhuri înșelătoare”. SA2 225.5