Solii alese 2

Îmbrăcați în neprihănirea lui Hristos

Cei ce alcătuiesc rămășița își curățesc sufletul prin ascultarea de adevăr și acumulează putere din procesul de încercare, dând pe față frumusețea sfințeniei în mijlocul apostaziei care îi înconjoară. Tuturor acestora, Domnul le spune: „Iată că te-am săpat pe mâinile Mele” (Isaia 49,16). Ei sunt păstrați în raportul amintirii veșnice și nepieritoare. Acum avem nevoie de o credință vie. Trebuie să vestim o mărturie vie care să străpungă inima celor păcătoși. Se țin prea multe predici, dar este prea puțină păstorire. Trebuie să avem ungerea sfântă. Avem nevoie de spiritul și de zelul adevărului. Mulți pastori sunt pe jumătate paralizați din cauza propriilor defecte de caracter. Ei au nevoie de puterea de convertire pe care o dă Dumnezeu. SA2 220.4

Înainte de cădere, Dumnezeu i-a cerut lui Adam [381] o ascultare desăvârșită de Legea Sa. Dumnezeu cere acum același lucru pe care i l-a cerut lui Adam, o ascultare desăvârșită, o neprihănire deplină, fără nicio pată, fără niciun cusur înaintea ochilor Săi. Dumnezeu să ne ajute să împlinim tot ce este cerut de Legea Sa. Nu putem să facem lucrul acesta fără acea credință care aduce neprihănirea lui Hristos în practica vieții de zi cu zi. SA2 220.5

Iubiți frați, Domnul vine! Înălțați-vă capetele și gândurile și bucurați-vă! Oh, am dori să credem că aceia care aud veștile îmbucurătoare și declară că Îl iubesc pe Isus vor fi plini de slavă și de o bucurie de nedescris. Acestea sunt veștile bune și fericite care ar trebui să umple de fior fiecare suflet, care ar trebui să fie repetate în căminele noastre și să le fie spuse celor cu care ne întâlnim pe stradă. Ce alte vești mai pline de bucurie pot să fie transmise? Criticile și certurile cu cei credincioși sau necredincioși nu constituie lucrarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu. SA2 220.6

Dacă Hristos este Mântuitorul meu, jertfa mea de ispășire, atunci nu voi pieri niciodată. Deoarece cred în El, am viața veșnică. Oh, ce bine ar fi dacă toți cei care cred adevărul ar crede în Domnul Isus ca Mântuitor al lor! Nu mă refer la acea credință ieftină, care nu este dovedită prin fapte, ci la o credință serioasă, vie, continuă, stăruitoare, care se hrănește cu trupul Fiului lui Dumnezeu și bea sângele Său. Vreau nu numai să fiu iertată de călcarea Legii sfinte a lui Dumnezeu, ci și să fiu înălțată în lumina strălucitoare a feței Sale. Nu doar să fiu acceptată în cer, ci să fiu primită acolo cu brațele deschise. SA2 220.7