Solii alese 1
56 - UN ADEVĂR CARE POARTĂ ACREDITAREA DIVINĂ 67
O solie de la Dumnezeu 6868
Solia prezentă — îndreptățirea prin credință — este o solie de la Dumnezeu. Ea are acreditarea divină, deoarece roadele ei duc la sfințire. Unii au o mare nevoie de adevărurile prețioase care le-au fost prezentate, dar ne temem că nu au beneficiat de ele. Ei nu au deschis ușa inimii pentru a-I spune bun venit lui Isus ca oaspete ceresc și au suferit o mare pierdere. Într-adevăr, există o cale îngustă pe care trebuie să umblăm, iar crucea ne este prezentată la fiecare pas. Trebuie să învățăm să trăim prin credință, iar atunci orele cele mai întunecate vor fi luminate de razele binecuvântate ale Soarelui Neprihănirii. SAa 177.1
Dacă neglijăm să cercetăm zilnic Scripturile pentru a primi lumină și cunoaștere, nu suntem în siguranță. Binecuvântările pământești nu pot să fie obținute fără trudă, așadar, putem să ne așteptăm ca [360] binecuvântările spirituale și cerești să vină la noi fără niciun efort stăruitor din partea noastră? Minele adevărului trebuie să fie cercetate. Psalmistul spune: „Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate” (Psalmii 119,130). Cuvântul lui Dumnezeu nu trebuie să fie ținut în afara vieții noastre. El trebuie să fie cultivat în minte, primit în inimă, iubit și respectat. De asemenea, avem nevoie de mult mai multă cunoaștere, avem nevoie să fim iluminați cu privire la Planul de Mântuire. Nici unul dintr-o sută nu înțelege adevărul Bibliei cu privire la subiectul acesta, care este atât de necesar pentru binele nostru prezent și veșnic. Atunci când lumina începe să strălucească pentru a clarifica Planul de Mântuire a oamenilor, vrăjmașul lucrează sârguincios pentru ca lumina să fie îndepărtată din inimă. Dacă ne apropiem de Cuvântul lui Dumnezeu cu un spirit smerit, care se lasă învățat, gunoiul ideilor false va fi măturat, iar comorile adevărului, care au fost multă vreme ascunse dinaintea ochilor noștri, vor fi descoperite. SAa 177.2
Este o mare nevoie ca Domnul Hristos să fie predicat ca fiind singura nădejde și mântuire. Când învățătura îndreptățirii prin credință a fost prezentată în adunarea de la Roma, ea a fost pentru mulți ca apa pentru călătorul însetat. Gândul că neprihănirea lui Hristos ne este atribuită, nu datorită vreunui merit al nostru, ci asemenea unui dar fără plată al lui Dumnezeu, a fost primit ca un gând prețios. — Review and Herald, 3 septembrie 1889 SAa 177.3