Solii alese 1
53- TRANSFORMAREA PRIN CREDINȚĂ ȘI ASCULTARE 64
Învățătura lui Hristos în Evanghelie este într-o armonie deplină cu învățătura dată de Hristos prin profeții din Vechiul Testament. Profeții din Vechiul Testament au vorbit ca soli ai lui Hristos la fel cum apostolii au dat glas soliilor Sale în Noul Testament și nu este nicio contradicție între învățăturile lor. Totuși Satana a lucrat întotdeauna și continuă să lucreze cu toată amăgirea nelegiuirii pentru a face Cuvântul lui Dumnezeu să fie lipsit de efect. El caută să facă să pară tainic tot ce este simplu și clar. Satana are o experiență îndelungată în lucrarea aceasta. El cunoaște caracterul lui Dumnezeu și a subjugat lumea prin această subtilitate. Păcatul a fost adus în lume tocmai prin anularea Cuvântul lui Dumnezeu. Adam a crezut minciuna lui Satana și, prin reprezentarea greșită a caracterului lui Dumnezeu de către Satana, viața lui Adam a fost schimbată și distrusă. El a călcat porunca lui Dumnezeu și a făcut tocmai lucrul pe care Domnul îi spusese să nu îl facă. Adam a căzut prin neascultare, dar, dacă ar fi suportat încercarea și ar fi fost credincios față de Dumnezeu, porțile potopului de [346] nelegiuire nu ar fi fost deschise pentru lumea noastră. SAa 171.1
Caracterul și destinul omului au fost schimbate pentru că el a crezut minciunile lui Satana despre Dumnezeu, dar, dacă oamenii vor crede Cuvântul lui Dumnezeu, caracterul și mintea lor vor fi schimbate și pregătite pentru viața veșnică. Credința că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3,16) va schimba inima și va reproduce în om chipul lui Dumnezeu. SAa 171.2
Asemenea multora din zilele noastre, înainte de convertire, apostolul Pavel era foarte încrezător într-o evlavie moștenită, dar încrederea lui se baza pe o idee falsă. Era o credință lipsită de Hristos, pentru că el se încredea în forme și ceremonii. Zelul lui față de Lege nu avea legătură cu Hristos și era fără valoare. El se lăuda că era desăvârșit în săvârșirea faptelor Legii, dar Îl respingea pe Hristos, care conferea valoare Legii. El se credea neprihănit. Apostolul Pavel spune: „Și eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret, și așa am și făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniță pe mulți sfinți, căci am primit puterea aceasta de la preoții cei mai de seamă; și, când erau osândiți la moarte, îmi dădeam și eu votul împotriva lor” (Fapte 26,9.10). Pentru o vreme, Pavel îndeplinise o lucrare foarte nemiloasă, crezând că Îi face un serviciu lui Dumnezeu, dar spune: „lucram din neștiință, în necredință!” (1 Timotei 1,13). Totuși sinceritatea nu i-a îndreptățit nici lucrarea, nici faptul că a crezut o idee falsă. SAa 171.3
Credința este mijlocul prin care fie adevărul, fie minciuna își găsește un loc în minte. Mintea primește în același fel adevărul sau minciuna, dar este o deosebire categorică între a crede Cuvântul lui Dumnezeu și a crede spusele oamenilor. Când Domnul Hristos i S-a descoperit și când a fost convins că Îl persecuta pe Isus în persoana sfinților Săi, Pavel a primit adevărul așa cum este el în Isus. În mintea și în caracterul lui s-a manifestat o putere de schimbare, iar el a ajuns să fie un om nou în Hristos Isus. El a primit adevărul pe deplin, așa încât nimic de pe pământ și nici din iad nu a fost în stare să-i zguduie credința. SAa 171.4
[347] Mulți strigă: „Crede, doar crede!” Întrebați-i ce ar trebui să credem. Să credem minciunile născocite de Satana împotriva Legii celei sfinte, drepte și bune a lui Dumnezeu? Dumnezeu nu Își folosește harul cel mare și prețios pentru a anula Legea Sa, ci pentru a o întări. Care este hotărârea apostolului Pavel? El spune: „Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege… Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar când a venit porunca, păcatul a înviat [deci s-a sfârșit porunca? Nu], și eu [Pavel] am murit… Așa că Legea, negreșit, este sfântă, și porunca este sfântă, dreaptă și bună” (Romani 7,7-12). SAa 171.5