Solii alese 1

O descoperire a iubirii lui Dumnezeu

Domnul Hristos a venit pentru a arăta dragostea lui Dumnezeu față de lume și pentru a atrage inimile tuturor oamenilor la Sine. El a zis: „Și, după ce voi fi înălțat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toți oamenii” (Ioan 12,32). Primul pas către mântuire este acela de a răspunde atracției exercitate de dragostea lui Hristos. Dumnezeu le trimite oamenilor solie după solie, îndemnându-i să se pocăiască, pentru ca El să-i poată ierta și să poată scrie „iertat” în dreptul numelor lor. Oare nu va avea loc nicio pocăință? Oare apelurile Sale vor rămâne neascultate? Oare chemările milei Sale vor fi ignorate, iar dragostea Sa va fi respinsă întru totul? Oh, atunci omul se desparte singur de unicul mijloc prin care [324] poate să aibă viața veșnică, deoarece Dumnezeu îi iartă numai pe cei ce se pocăiesc! Prin manifestarea iubirii Sale, prin îndemnurile Duhului Său, El încearcă să-i întoarcă pe oameni la pocăință, deoarece pocăința este darul lui Dumnezeu, iar pe acela pe care îl iartă, Dumnezeu îl face mai întâi să se pocăiască. Bucuria cea mai plăcută vine în inima omului prin pocăința lui sinceră pentru că a călcat Legea lui Dumnezeu și prin credința în Hristos ca Răscumpărător și Apărător al celor păcătoși. Domnul Hristos îi atrage pe oameni prin manifestarea dragostei Sale, pentru ca ei să poată înțelege bucuria iertării și pacea lui Dumnezeu. Dacă ei răspund atracției Sale, supunându-și inima față de harul Său, El îi va conduce pas cu pas la o cunoaștere deplină a Sa, iar aceasta este viața veșnică. SAa 159.3

Domnul Hristos a venit pentru a-i descoperi celui păcătos dreptatea și dragostea lui Dumnezeu, ca să-i poată da lui Israel pocăința și iertarea păcatelor. Când păcătosul privește la Isus cel înălțat pe cruce, suferind pentru vina celor nelegiuiți și suportând pedeapsa păcatului, când vede repulsia lui Dumnezeu față de rău, manifestată prin moartea îngrozitoare pe cruce, și când vede dragostea Sa față de omul căzut, el este determinat să se pocăiască înaintea lui Dumnezeu pentru călcările Legii celei sfinte, drepte și bune. El exercită credința în Hristos, pentru că Mântuitorul divin a ajuns să fie Înlocuitorul lui, Garantul și Apărătorul lui, Acela în care își are centrul viața însăși. Dumnezeu poate să-i arate păcătosului pocăit mila și adevărul Său și poate să reverse asupra lui iertarea și dragostea Sa. SAa 159.4

Dar Satana nu-i va îngădui niciunui suflet să scape din robia păcatului, dacă poate să împiedice lucrul acesta prin orice mijloc. Deși tot cerul a fost revărsat într-un unic dar îmbelșugat — pentru că, atunci când Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său, a dat darul cel mai ales al cerului și toate comorile cerului sunt la dispoziția noastră — totuși, sufletului care se pocăiește, vrăjmașul va căuta să i-L prezinte pe Dumnezeu ca fiind aspru și neînduplecat, lipsit de bunăvoința de a-l ierta pe cel păcătos. În diferite ocazii, am primit scrisori de la persoane care erau disperate din cauza păcatelor lor. Unul după altul au scris: „Mă tem că nu mai există niciun ajutor pentru mine. Oare mai este vreo speranță pentru mine?” Acestor suflete sărmane le este adresată solia: „Nădăjduiește în Dumnezeu! Tatăl are suficientă pâine pentru toți. Ridică-te și mergi la Tatăl tău. [325] El te va întâmpina de departe. El îți va da dragostea și mila Sa.” SAa 160.1

Când vrăjmașul vine ca un potop și caută să te copleșească, făcându-te să te gândești la păcatul tău, spune-i: „Știu că sunt păcătos. Dacă nu aș fi păcătos, nu aș putea să merg la Mântuitorul, deoarece El spune: «Eu am venit să chem la pocăință nu pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși» (Marcu 2,17). Pentru că sunt păcătos, am dreptul să vin la Hristos. Sunt păcătos și întinat, dar El a suferit umilința și moartea și a înlăturat blestemul care trebuia să vină asupra mea. Eu vin la El. Eu cred. Eu cer împlinirea făgăduinței sigure, care spune: «Oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică»” (Ioan 3,16). SAa 160.2

Va fi respinsă o asemenea pledoarie făcută cu umilință? Nu, niciodată. Prin suferința și moartea lui Hristos, este dovedită dragostea Sa nemărginită față de om. El dorește și este în stare să-i mântuiască până la capăt pe toți cei ce vin la Dumnezeu prin El. SAa 160.3

Apoi, vino la Dumnezeu asemenea unui copilaș, înfățișându-te la picioarele Sale în rugăciune, pentru că nu este nevoie să ne înălțăm până la cer pentru a-L aduce pe Isus jos, pe pământ, nici să-L căutăm pe pământ, deoarece El este mereu lângă noi. El spune: „Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine” (Apocalipsa 3,20). Cât de doritor este Domnul Hristos să ia în stăpânire templul sufletului, dacă Îi vom îngădui să facă lucrul acesta! El este reprezentat ca așteptând și bătând la ușa inimii. Prin urmare, de ce nu intră? Pentru că dragostea față de păcat a închis ușa inimii. Îndată ce suntem de acord să renunțăm la păcat, să ne recunoaștem vinovăția, bariera dintre sufletul nostru și Mântuitorul este înlăturată. SAa 160.4