Solii alese 1

Nu încetați să progresați

Noi nu trebuie să ne odihnim într-o stare de mulțumire, încetând să facem progrese și spunând: „Sunt mântuit.” Când ideea aceasta este cultivată, motivele pentru veghere, rugăciune și efort stăruitor în vederea înaintării spre realizări mai înalte încetează să existe. Nicio limbă sfințită nu va fi găsită rostind cuvintele acestea înainte ca Domnul Hristos să vină și înainte ca noi să intrăm pe porțile cetății lui Dumnezeu. Atunci se va cuveni pe deplin să-I dăm slavă lui Dumnezeu și Mielului pentru eliberarea cea veșnică. Atâta vreme cât este plin de slăbiciuni — pentru că nu-și poate mântui singur sufletul — omul nu trebuie să îndrăznească niciodată să spună: „Sunt mântuit.” [315] SAa 155.5

Nu acela care îmbracă armura poate să fie mândru de biruință, pentru că încă mai are o luptă de dus și o biruință de câștigat. Acela care rabdă până la sfârșit este cel ce va fi mântuit. Domnul spune: „Dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el” (Evrei 10,38). Dacă nu înaintăm din biruință în biruință, sufletul va da înapoi spre pierzare. Nu trebuie să stabilim niciun standard omenesc prin care să măsurăm caracterul. Am văzut destule lucruri pe care oamenii le numesc „desăvârșire” pe pământul acesta. Legea sfântă a lui Dumnezeu este singurul standard prin care putem să stabilim dacă mergem sau nu pe calea Sa. Dacă suntem neascultători, caracterul nostru nu este în armonie cu Legea morală a guvernării lui Dumnezeu, iar a spune: „Sunt mântuit” înseamnă a declara o minciună. Niciun călcător al Legii lui Dumnezeu, care este temelia guvernării Sale în cer și pe pământ, nu este mântuit. SAa 155.6

Aceia care, din neștiință, intră în rândurile vrăjmașului și repetă cuvintele pe care învățătorii lor religioși le spun la amvoane, și anume că Legea lui Dumnezeu nu mai este obligatorie pentru familia omenească, vor primi lumina care le va descoperi ideile lor greșite, dar cu condiția să accepte dovada Cuvântului lui Dumnezeu. Domnul Isus a fost îngerul ascuns în stâlpul de nor din timpul zilei și în stâlpul de foc din timpul nopții, iar El a dat o poruncă specială, cerându-le evreilor să-i învețe [pe copiii lor] Legea lui Dumnezeu, care a fost dată încă de la întemeierea lumii, când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie și când toții fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie. SAa 155.7

Aceeași Lege a fost proclamată cu măreție de vocea Sa pe muntele Sinai. El a spus: „Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere-aminte la mâini și să-ți fie ca niște fruntarii între ochi” (Deuteronomul 6,6-9). Cât de agitați ajung să fie călcătorii Legii lui Dumnezeu când este menționată Legea! Ei sunt iritați de faptul că s-a vorbit despre ea. SAa 156.1

Prin tradiții și idei false, Cuvântul lui Dumnezeu este făcut fără valoare. Satana i-a prezentat lumii Legea lui Dumnezeu în versiunea lui, iar aceasta a fost primită în locul unui clar: „Așa [316] zice Domnul.” Conflictul cu privire la Legea lui Dumnezeu a început în cer și a continuat fără încetare pe pământ, încă de la alungarea lui Satana din cer. SAa 156.2

Ca să-L prețuim pe Mântuitorul nostru și să-L facem cunoscut altora, trebuie să înțelegem, clipă de clipă, marea noastră nevoie. Putem să înțelegem adâncimile nelegiuirii noastre numai văzând lungimea lanțului care a fost coborât pentru a ne scoate din prăpastie. Trebuie să ne punem la lucru toate puterile minții pentru a pricepe ruina îngrozitoare în care ne-a adus păcatul și să căutăm să înțelegem planul divin prin care putem fi din nou plăcuți lui Dumnezeu. Faptul că Fiul cel iubit al lui Dumnezeu a trebuit să vină în lumea noastră să ducă pentru noi luptele noastre, ca să avem puterea de a birui în Numele Său, ar trebui să umilească fără încetare inima noastră mândră. Când privim la crucea de pe Golgota, orice laudă de sine va pieri de pe buzele noastre, iar noi vom striga: „Sunt necurat, sunt nevrednic de suferința atât de mare care a fost îndurată pentru mine și de prețul atât de mare care a fost plătit pentru răscumpărarea mea!” SAa 156.3

Neștiința și mulțumirea de sine merg mână în mână. Legea lui Dumnezeu a fost dată pentru a reglementa comportamentul nostru, iar principiile ei sunt foarte cuprinzătoare. Niciun păcat, nicio lucrare nelegiuită nu scapă de condamnarea Legii. Marele cod de legi constituie adevărul și numai adevărul, pentru că el descrie cu o acuratețe totală cum Satana i-a amăgit pe oameni, precum și distrugerea urmașilor lui. Satana a pretins că este în stare să dea legi mai bune decât legile și judecățile lui Dumnezeu și, ca urmare, a fost alungat din cer. El a făcut o încercare asemănătoare pe pământ. Încă de la căderea lui, el a depus eforturi pentru a înșela lumea, pentru a-i duce pe oameni la ruină, ca să se poată răzbuna pe Dumnezeu pentru faptul că a fost biruit și alungat din cer. Eforturile lui de a se așeza pe sine și propriile planuri în locul unde trebuie să stea Dumnezeu sunt cât se poate de perseverente și de insistente. El a prins lumea în capcana lui și, chiar dintre copiii lui Dumnezeu, mulți nu cunosc strategiile lui și îi dau ocazia pe care o cere el pentru a le distruge sufletul. Ei nu manifestă un zel arzător de a-L înălța pe Isus și a-L predica mulțimilor de oameni care pier, spunându-le: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1,29). SAa 156.4

Aceia care nu sunt familiarizați cu legile guvernării lui Dumnezeu, [317] așa cum au fost prezentate pe munte, nu sunt familiarizați cu adevărul așa cum este el în Isus. Domnul Hristos a descoperit principiile vaste și cuprinzătoare ale Legii. El a prezentat fiecare poruncă și a exemplificat în viața Sa fiecare cerință a Legii. Acela care cunoaște adevărul așa cum este arătat în Lege cunoaște adevărul așa cum este el în Isus și, dacă ascultă poruncile lui Dumnezeu, prin credința în Hristos, viața lui este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. SAa 156.5

Cunoașterea cerințelor Legii ar spulbera până și ultima rază de speranță din suflet, dacă omului nu I-ar fi fost asigurat un Mântuitor, dar adevărul, așa cum este el în Isus, este o mireasmă de viață spre viață. Fiul cel iubit al lui Dumnezeu a murit ca să-i poată atribui omului neprihănirea Sa, nu ca să-i poată da omului libertatea de a călca Legea sfântă a lui Dumnezeu, așa cum încearcă Satana să-i facă pe oameni să creadă. Prin credința în Hristos, omul poate avea puterea morală de a se împotrivi răului. SAa 156.6