Solii alese 1

Împotrivirea hotărâtă față de ispită

Domnul Isus i-a zis acestui vrăjmaș viclean: „Pleacă, Satano! Căci este scris: «Domnului, Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești»” (Matei 4,10). Satana Îi ceruse Domnului Hristos să-i dovedească faptul că era Fiul lui Dumnezeu și, în ocazia aceasta, a avut dovada pe care o ceruse. La porunca divină a lui Hristos, el a fost obligat să se supună. El a fost respins și adus la tăcere. El nu a avut puterea care să-l facă în stare să reziste când a fost alungat poruncitor. El a fost constrâns să înceteze imediat, fără niciun alt cuvânt, și să-L lase în pace pe Răscumpărătorul lumii. SAa 141.3

Prezența lui era dezgustătoare și Satana a fost nevoit să se retragă. Conflictul a încetat. Biruința lui Hristos în pustie, câștigată cu o suferință imensă, a fost totală, după cum și greșeala lui Adam a fost totală. Pentru un timp, Hristos a fost eliberat de prezența vrăjmașului Său puternic și a legiunilor lui de îngeri. SAa 141.4

După ce și-a încetat ispitele, Satana s-a îndepărtat de Isus pentru puțin timp. Vrăjmașul a fost învins, dar conflictul fusese prea îndelungat și excesiv de greu. După ce s-a încheiat, Domnul Hristos a rămas epuizat, foarte slăbit. El a căzut la pământ, ca și cum era pe moarte. Îngerii cerești, care se închinaseră înaintea Lui în curțile din cer și care Îl priviseră pe Comandantul lor iubit cu un interes puternic, dar dureros, și asistaseră uimiți la conflictul îngrozitor pe care îl avusese cu Satana, au venit acum și I-au slujit. Ei I-au pregătit mâncare și L-au întărit, pentru că zăcea ca și cum ar fi murit. Îngerii au fost plini de uimire și admirație când au văzut că Mântuitorul lumii a trecut printr-o suferință de nedescris pentru a-l răscumpăra pe om. Acela care a fost egal cu Dumnezeu în curțile regale Se afla înaintea lor epuizat după cele aproape șase săptămâni de post. Izolat și [289] singur, El fusese urmărit de marele răzvrătit, care fusese alungat din cer. El suportase o încercare mai aspră decât orice altă încercare la care avea să fie supus omul vreodată. Războiul cu puterea întunericului fusese lung și foarte chinuitor pentru natura omenească a lui Hristos în starea Sa de slăbiciune și suferință. Îngerii I-au adus Fiului lui Dumnezeu solii de dragoste și de mângâiere de la Tatăl Său și, de asemenea, asigurarea că tot cerul triumfa pentru biruința deplină pe care o câștigase pentru om. SAa 141.5

Prețul răscumpărării neamului omenesc nu va putea fi înțeles pe deplin, decât atunci când cei răscumpărați vor sta alături de Răscumpărătorul lor, lângă scaunul de domnie al lui Dumnezeu. Când vor avea capacitatea de a aprecia valoarea vieții nemuritoare și răsplata veșnică, ei vor intona cântecul biruinței și al triumfului veșnic: „Vrednic este Mielul care a fost înjunghiat să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda!” (Apocalipsa 5,12). „Și pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare și tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: «A Celui ce șade pe scaunul de domnie și ale Mielului să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!»” (Apocalipsa 5,13) SAa 141.6

Deși dăduse greș în eforturile lui cele mai intense și în ispitele lui cele mai puternice, totuși Satana nu a renunțat întru totul la speranța că ar putea să aibă mai mult succes cândva, în viitor. El aștepta perioada lucrării de slujire a Domnului Hristos, când spera să aibă ocazii favorabile pentru a-și încerca puterea și viclenia împotriva Sa. Satana a făcut planuri pentru a orbi înțelegerea iudeilor, poporul ales al lui Dumnezeu, ca să nu vadă în Hristos pe Răscumpărătorul lumii. El a crezut că va putea să le umple atât de mult inima cu invidie, gelozie și ură împotriva Fiului lui Dumnezeu, încât să nu-L primească și să-I facă viața pe pământ cât mai amară cu putință. SAa 141.7