Solii alese 1

Hristos, nădejdea și exemplul nostru

Umilirea și suferințele Domnului Hristos până la agonie în pustia ispitirii au fost pentru neamul omenesc. În Adam, totul a fost pierdut prin păcătuire. Singura speranță a omului de a recâștiga favoarea lui Dumnezeu era Hristos. Omul se despărțise de Dumnezeu și se îndepărtase atât de mult de El, prin călcarea Legii Sale, încât nu putea să se umilească înaintea lui Dumnezeu într-o măsură proporțională cu păcatul lui grav. Fiul lui Dumnezeu putea să înțeleagă pe deplin păcătoșenia tot mai mare a celui nelegiuit și, prin caracterul Său fără păcat, numai El putea să aducă o jertfă de ispășire pentru om, care să fie primită de Dumnezeu, îndurând până la agonie [284] neplăcerea manifestată de Tatăl Său față de păcat. Necazul și chinul suportate de Fiul lui Dumnezeu pentru păcatele lumii erau direct proporționale atât cu excelența și curăția Sa divină, cât și cu gravitatea păcatului. SAa 139.4

Domnul Hristos a fost exemplul nostru în toate lucrurile. Când vedem umilința Sa în încercarea îndelungată și în postul din pustie pentru a birui în locul nostru ispitele poftei, noi trebuie să ne însușim lecția aceasta și să o aplicăm când suntem ispitiți. Dacă puterea poftei este atât de mare asupra familiei omenești, iar îngăduirea ei este așa de temut, încât Fiul lui Dumnezeu S-a supus la o asemenea încercare, cât de important este să simțim nevoia de a ține apetitul sub controlul rațiunii. Mântuitorul nostru a postit aproape șase săptămâni, ca să poată câștiga pentru om o biruință cu privire la apetit. Cum pot cei ce se declară a fi creștini cu o conștiință iluminată și care Îl au pe Domnul Hristos ca model al lor să cedeze îngăduirii acelor pofte care au o influență iritantă asupra minții și inimii? Este dureros că obiceiul satisfacerii poftelor cu prețul sănătății și al slăbirii puterii morale ține în legăturile sclaviei, în prezent, o mare parte din lumea creștină. SAa 139.5

Mulți care pretind a fi evlavioși nu se întreabă care a fost motivul postului îndelungat al Domnului Hristos și al suferințelor Sale din pustie. Chinul pe care l-a îndurat nu a fost cauzat atât de mult de foame, cât de înțelegerea urmărilor îngrozitoare pentru om ale îngăduirii poftelor și patimilor. El a știut că apetitul va fi un idol și îl va determina pe om să-L uite pe Dumnezeu, stând chiar în calea mântuirii lui. SAa 139.6