Lucrarea pastorală

Începutul serviciului de închinare

Atunci când urcă la amvon, pastorii ar trebui să se plece în rugăciune tăcută. — Când intră, pastorul ar trebui să aibă o expresie demnă și solemnă. Ar trebui să se plece în rugăciune tăcută de îndată ce urcă la amvon și să ceară în mod serios ajutorul lui Dumnezeu. Ce impresie va face lucrul acesta! Peste oameni va coborî un sentiment de solemnitate și respect. Pastorul lor vorbește cu Dumnezeu; se consacră lui Dumnezeu înainte de a îndrăzni să stea înaintea poporului. Solemnitatea îi cuprinde pe toți, iar îngerii lui Dumnezeu se apropie foarte mult. De asemenea, toți cei din adunare care se tem de Dumnezeu ar trebui, cu capul plecat, să se unească în rugăciune tăcută împreună cu el, ca Dumnezeu să binecuvânteze întâlnirea cu prezența Lui și să dea putere adevărului Său proclamat de buze omenești. — 5T 492. LP 100.6

La amvon ar trebui să se manifeste o atitudine de rugăciune. — Adesea, lucrurile care se văd la amvon sunt nepotrivite. Pastorii care vorbesc între ei în spatele amvonului, înaintea adunării, râzând și părând că nu poartă deloc povara lucrării sau fiind lipsiți de sentimentul solemn al sfintei lor chemări, dezonorează adevărul și aduc lucrurile sacre la același nivel cu lucrurile obișnuite. Exemplul acesta îi va face pe oameni să nu mai aibă respect pentru Dumnezeu și va diminua demnitatea sfântă a Evangheliei, pentru a cărei înălțare Hristos Și-a dat viața. Conform luminii care mi-a fost dată, lui Dumnezeu i-ar plăcea ca ei să se plece imediat ce urcă la amvon și să ceară în mod solemn ajutor de la Dumnezeu. — RH, 30 mai 1871. LP 101.1