Lucrarea pastorală

SECȚIUNEA D - Instruirea laicilor

CAPITOLUL 26 - Recrutarea și instruirea voluntarilor

Acolo unde acum este numai un lucrător ar trebui să fie mai mult de 1 000. — Hristos ne spune: „Puțin credincioșilor!” Inimile noastre trebuie să fie modelate de Duhul Sfânt. Trebuie să credem că Domnul vrea să venim la El așa cum suntem, fără nicio întârziere, și, prin credință, să Îi cerem să lucreze pentru noi. Domnul dorește să-și arate puterea în mijlocul poporului Său. Acolo unde acum este numai un lucrător ar trebui să fie mai mult de 1 000, nu pastori hirotoniți, ci bărbați și femei ai credinței și ai rugăciunii, care pot lucra pentru Dumnezeu. — 5MR 336. LP 81.1

Dumnezeu le cere tuturor celor cărora le-a încredințat adevărul Său să-L slujească în mod personal. — Dumnezeu va cere din partea tuturor celor cărora le-a încredințat adevărul Său să-L slujească în mod personal. Nimeni nu este scutit. Unii ar putea crede că, dacă dau din averile lor, sunt scutiți de lucrarea personală. Ferească Dumnezeu să se amăgească în felul acesta! Faptul că oferiți din mijloacele materiale de care dispuneți nu înseamnă că întruniți cerința lui Dumnezeu, pentru că nu v-ați făcut datoria decât pe jumătate. El nu va primi nimic altceva decât o dedicare totală a întregii persoane. Trebuie să lucrați pentru a mântui suflete. Nu toți vor fi chemați să meargă în misiuni externe, dar fiecare poate fi misionar acasă, în familie și între vecini. — ST, 4 septembrie 1879. LP 81.2

Creștinii autentici se cunosc după eficiența lor. — Acum aș vrea să vă spun că Domnul mi-a făcut cunoscut că o mare slăbiciune a venit peste poporul nostru pentru că oamenii ajung să caute ajutor și să depindă cu totul de alți oameni, iar Domnul este lăsat în afara problemei. După cum gloria unui pom bun dă mărturie despre valoarea sa prin roadele pe care le aduce, și creștinul autentic va fi cunoscut după eficiența lui. Pentru el credința nu înseamnă să ajungă în plină floare și să etaleze cu mândrie o evlavie de fațadă, ci să aducă roade din răsputeri. Nu există nicio rămurică uscată și nicio creangă neroditoare în pomul care crește pe malurile apelor harului lui Hristos. Roadele pot fi de diferite soiuri. Se pot regăsi în câmpurile misiunilor externe sau în misiunile de acasă, însă ele se coc sub razele neprihănirii lui Hristos. „Dacă aduceți mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit” [Ioan 15:8]. — SpT-A11, 28. LP 81.3

În biserică există belșug de talente care ar trebui să fie puse la lucru. — În fiecare departament al cauzei lui Dumnezeu sunt destule ocazii pentru cei ce vor să lucreze în spiritul umilinței de care a fost caracterizat Învățătorul. Din fiecare direcție se aud voci care strigă la noi după ajutor. Singuri, pastorii nu pot îndeplini niciodată lucrarea aceasta. În biserică există belșug de talente care ar trebui să fie puse la lucru. Sunt bărbați și femei capabili, pe care Dumnezeu i-ar primi ca lucrători în cauza Sa; dar ei nu-și asumă responsabilități, scuzându-se că nu sunt potriviți pentru lucrare. Doamnele care, în salon, se pot angaja în conversații cu mare tact și zel se dau înapoi când e vorba de a-l îndrepta pe păcătos spre Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii și de a îngenunchea apoi în rugăciune, cerând ca lumina să strălucească în mintea și în inima acelui suflet prețios pentru care a murit Hristos. O, vai, o lucrare atât de mare pentru Dumnezeu și pentru suflete rămâne nefăcută pentru că e ca o cruce de dus și pentru că fiecare caută propriul amuzament și își vede de propriile interese egoiste! — RH, 7 octombrie 1884. LP 81.4

Toți pot sluji. — Poate că nu toți pot fi predicatori, dar toți pot sluji, arătându-le altora cum să fie ordonați și plini de speranță. Aceasta este ca un medicament pentru trup și suflet. Astfel putem adăuga har peste har, pregătindu-ne neîncetat pentru cer. Îți trimit această scrisoare pentru a o citi bisericii. — Lt 106, 1898 (PC 49). LP 82.1

Membrii care nu simt nicio povară pentru suflete vor fi într-un continuu regres spiritual. — Cei care declară că ei cred adevărul, dar care nu simt nicio povară pentru sufletele celor din jurul lor vor fi într-un continuu regres spiritual și va fi nevoie de timpul și energia pastorului pentru a le salva credința de la faliment, când ei ar trebui să lucreze cu toată puterea pentru a le prezenta calea vieții și a mântuirii prietenilor și vecinilor lor. Sute de bărbați și de femei care, la momentul actual, pretind că sunt angajați în lucrarea lui Dumnezeu nu fac nici măcar o zecime din ceea ce ar putea face dacă și-ar folosi puterile pe care li le-a dat Dumnezeu. Unii nu fac efectiv nimic pentru adevăr și, prin exemplul lor de indiferență, îi fac și pe alții să fie la fel de inutili și se îndepărtează astfel de Hristos. În această ultimă categorie de credincioși se includ de departe majoritatea celor din biserică. Ei se gândesc și fac planuri doar pentru ei. Tați și mame cu copiii pe lângă ei fac din micul lor cerc toată lumea lor. Orice putere a ființei lor este focalizată pe „mine și ai mei” și devin din ce în ce mai închistați și mai limitați cu fiecare an ce trece. Nu-și deschid inima în fața harului și a dragostei lui Hristos, nu devin mai generoși și mai nobili manifestând compasiune față de semenii lor. — RH, 10 iunie 1880. LP 82.2

Cel care lucrează pentru prietenii și rudele sale crește în credință. — În acești primi ucenici a fost pusă, prin eforturi individuale, temelia bisericii creștine. Mai întâi, Ioan [Botezătorul] i-a îndrumat pe doi dintre ucenicii săi spre Hristos. Apoi, unul dintre ei l-a găsit pe fratele său și l-a adus la Hristos. După care l-a chemat pe Filip să-L urmeze și acesta a mers în căutarea lui Natanael. Aici este o lecție plină de învățăminte pentru toți urmașii lui Hristos. Ea ne învață cât de importante sunt eforturile personale, cât de mult contează să le faci o chemare directă rudelor, prietenilor și cunoștințelor. Sunt unii dintre cei care pretind că Îl cunosc pe Hristos de-o viață întreagă și care nu au făcut niciun efort personal pentru a determina vreun suflet să vină la Mântuitorul. Ei au lăsat totul în seama pastorului. S-ar putea ca el să fie calificat pentru aceasta, dar nu poate face lucrarea pe care Dumnezeu a pus-o pe umerii membrilor bisericii. Foarte mulți nu se arată interesați de mântuirea celor ce sunt departe de Hristos și se mulțumesc să se bucure în mod egoist de beneficiile harului lui Dumnezeu fără a face niciun efort direct de a-i aduce și pe alții la Hristos. În via Domnului este o lucrare de făcut pentru fiecare, iar lucrătorii neegoiști, interesați și credincioși vor gusta din belșug din harul Său aici, pe pământ, și din binecuvântarea pe care El le-o va da în veșnicie. Credința este pusă la lucru prin fapte bune, iar curajul și speranța sunt în armonie cu o astfel de credință lucrătoare. Motivul pentru care mulți dintre pretinșii urmași ai lui Hristos nu au o experiență luminoasă și vie este că nu fac nimic pentru a o obține. Dacă s-ar implica în lucrarea pe care Dumnezeu vrea ca ei să o facă, credința le-ar crește, iar ei ar progresa în viața spirituală. — 2SP 66. LP 82.3