Lucrarea pastorală

Persoanele defavorizate

Bisericile trebuie să le aducă speranță celor disperați. — Este o lucrare pe care o au de făcut bisericile noastre și de care puțini sunt conștienți. […] Va trebui să oferim din mijloacele noastre pentru a sprijini lucrătorii din câmpul secerișului și, astfel, ne vom bucura de grânele adunate. Dar, cu toate că e bine să facem așa, mai este o lucrare, neîncepută încă, ce trebuie făcută. Misiunea lui Hristos a fost aceea de a-i vindeca pe bolnavi, de a-i încuraja pe cei lipsiți de speranță, de a-i ridica pe cei cu inima zdrobită. Trebuie să îndeplinim și noi această lucrare de refacere în rândul oamenilor nevoiași și suferinzi. Dumnezeu nu ne cere doar gesturi de dărnicie, ci și o înfățișare zâmbitoare, cuvinte pline de speranță, o atingere și o strângere de mână. Alinați-le suferința acelora dintre copiii lui Dumnezeu care au un handicap! Unii sunt bolnavi și și-au pierdut speranța. Aduceți înapoi în viața lor razele soarelui! Sunt suflete care și-au pierdut curajul; vorbiți-le și rugați-vă pentru ele! Sunt unii care au nevoie de pâinea vieții. Citiți-le din Cuvântul lui Dumnezeu! Există o boală a sufletului pe care niciun balsam nu o poate alina și niciun medicament nu o poate vindeca. Rugați-vă pentru acești oameni și aduceți-i la Isus Hristos! Și, în toată lucrarea voastră, Hristos va fi prezent pentru a mișca inimile oamenilor. — WM 71. LP 79.4

A sluji așa cum a făcut-o Isus înseamnă a le sluji persoanelor cu dizabilități. — Dar ce scenă i-a izbit atunci când au intrat din nou în curțile Templului! Hristos le slujea celor săraci, celor suferinzi și celor cu diverse handicapuri. Aceștia strigaseră în agonia lor pentru că nu putuseră găsi vindecare de boala și păcatul lor. Auziseră despre acest om, Isus, auziseră zvonuri despre compasiunea și dragostea Lui. Auziseră cum i-a vindecat pe bolnavi, cum le-a deschis ochii orbilor, cum i-a făcut pe cei șchiopi să umble, și de pe buzele lor s-a înălțat un strigăt după îndurare. Unul după altul, au început să-și spună povestea handicapului lor, iar El S-a aplecat asupra lor așa cum o mamă grijulie se apleacă asupra copilului ei suferind. Pe cei bolnavi și pe cei cu dizabilități i-a îndemnat să vină la El pentru a găsi sănătate și pace. Celor suferinzi le-a oferit alinare. Pe cei mici i-a luat în brațe și i-a eliberat de boală și de suferință. Celor orbi le-a redat vederea, celor surzi — auzul, celor bolnavi — sănătatea, iar celor suferinzi — alinarea. — RH, 27 august 1895. LP 79.5

Avem datoria de a avea grijă de cei săraci, ciungi, șchiopi și orbi. — În discuția de la masă, Domnul nu spunea un adevăr nou, nu oferea doctrine noi și nu expunea principii noi. El repeta o poruncă veche, pe care, mai înainte, i-o dăduse lui Moise ca să le-o transmită. Voia ca ei să înțeleagă că învățăturile Sale nu diminuau sub nicio formă forța poruncilor date anterior. Petrecerile și mesele pe care le dădeau preoții, fariseii și conducătorii slujeau doar pentru satisfacerea unei plăceri egoiste. Ei își invitau favoriții, rudele sau prietenii bogați, care, la rândul lor, aveau să îi invite la petrecerile pe care urmau să le organizeze și care, dacă era posibil, aveau să pună pe masă și mai multe bunătăți. Isus a căutat să le extindă viziunea, să le arate că au o datorie, o obligație valabilă pentru totdeauna, și anume aceea de a avea grijă de cei săraci, ciungi, șchiopi și orbi. În același timp, voia ca ei să ia în calcul faptul că nicio datorie îndeplinită față de cei în nevoie, de cei cu diverse handicapuri și de cei amărâți nu avea să își piardă răsplata. — ST, 14 mai 1896. LP 79.6

Hristos răspunde rugăciunilor înălțate de cei cu dizabilități trimițându-i la ei pe urmașii Săi. — El nu face o minune trimițând mană din cer, nu trimite corbi să le aducă de mâncare, ci face o minune în inimile oamenilor: alungă egoismul din suflet și deschide zăgazurile dărniciei. El pune la probă dragostea celor ce mărturisesc că sunt urmașii Lui încredințându-i în mila lor pe cei handicapați și amărâți, pe săraci și pe orfani. Aceștia sunt, într-un sens special, acei micuți asupra cărora Hristos Își are privirea îndreptată și, neglijându-i pe ei, Îl ofensăm de fapt pe El. Cei ce îi neglijează pe copiii Săi cu dizabilități Îl neglijează pe Hristos în persoana lor. Orice faptă bună făcută față de ei în numele lui Isus, El o consideră ca și cum I-ar fi fost făcută Lui, pentru că El Își identifică interesele cu cele ale oamenilor suferinzi și a încredințat bisericii Sale marea lucrare de a-I sluji Lui prin ajutorarea și binecuvântarea celor nevoiași și suferinzi. Peste toți cei ce, cu inimi binevoitoare, vor avea grijă de acești oameni va coborî binecuvântarea Domnului. — RH, 27 iunie 1893. LP 80.1

Învățați-i pe cei cu dizabilități să-și poarte singuri de grijă. — Înseamnă să-i înveți pe cei nechibzuiți importanța economiei. Sunt mii de văduve și de orfani, de tineri și de bătrâni, de persoane cu dizabilități care ar trebui să fie învățați cum să se ajute singuri. Mulți sunt țintuiți la pat și nu pot lucra. Dar cei ce pot lucra ar trebui ajutați să înțeleagă că, dacă nu lucrează, nu li se va da de mâncare. Oricine este în stare să mănânce o porție de mâncare este în stare să și muncească pentru a o plăti. Dacă va fi pus să plătească pentru mâncarea sa, va aprecia valoarea în bani a puterii și a timpului. Un astfel de act de binefacere este însoțit de lecții valoroase. Nu doar că slujește nevoilor celor săraci, dar îi și învață cum să-și poarte singuri de grijă. — Ms 156a, 1901 (BCL 46). LP 80.2