Lucrarea pastorală

Vremea evanghelizării

Concentrați-vă mintea pe un singur lucru — mântuirea sufletelor. — Unii pastori sunt foarte ușor abătuți de la lucrarea lor. Se descurajează sau sunt distrași de legăturile de familie și lasă ca interesul tot mai crescând al oamenilor să se stingă din lipsă de atenție. Cu greu se poate estima pierderea suferită de lucrare în acest mod. Atunci când se începe o campanie de proclamare a adevărului, pastorul implicat ar trebui să se simtă responsabil să o ducă la bun sfârșit. Dacă eforturile sale par să nu aibă rezultate, el ar trebui ca, prin rugăciune stăruitoare, să caute să descopere dacă există vreunele și care sunt acestea. Ar trebui să se cerceteze și să-și smerească sufletul înaintea lui Dumnezeu și, prin credință, să se prindă de promisiunile divine, continuându-și în umilință eforturile până când va fi mulțumit că și-a îndeplinit cu credincioșie misiunea și că a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a obține rezultatul dorit. — 4T 265. LP 68.2

Pastorii care își tot cocoloșesc bisericile le fac rău. — Bisericile care nu au viață în ele însele și care și-au pierdut discernământul spiritual cheamă pastori care să le vină în ajutor, care să le aducă suflarea de viață. Dar pastorii au o altă lucrare de făcut. Ei trebuie să le ducă mesajul adevărului celor care nu îl cunosc. Acei pastori care își tot cocoloșesc bisericile, care nu au un mesaj clar și tăios ca o sabie cu două tăișuri, le vor face rău. Bisericile nu vor lucra pentru mântuirea acelor suflete care sunt în mare pericol pentru că nu cunosc adevărul, de aceea vor muri din punct de vedere spiritual; mai mult, îi vor tulbura și îi vor descuraja și pe cei care încearcă să le ajute. — 6MR 65. LP 68.3

Pastorii care câștigă suflete vor produce membri care câștigă suflete. — Când vor vedea că pastorii sunt cuprinși cu toții de spiritul lucrării, că simt profund forța adevărului și că se străduiesc să îi ajute și pe alții să-l cunoască, atunci membrii bisericii vor fi primi o infuzie nouă de viață și putere. Inimile le vor fi impulsionate să facă tot ce pot pentru a ajuta în lucrare. Nu există nicio altă categorie de oameni în lume care să fie mai dispuși să-și sacrifice mijloacele pentru lucrare decât adventiștii de ziua a șaptea. Dacă pastorii nu îi vor descuraja total prin indiferența, ineficiența și lipsa lor de spiritualitate, atunci ei vor răspunde aproape oricărui apel care se dovedește credibil în fața judecății și conștiinței lor. Dar ei vor să vadă roade. — 3T 49. LP 68.4