Lucrarea pastorală

CAPITOLUL 10 - Înfățișarea exterioară

Hainele lucrătorului nu reprezintă un aspect lipsit de importanță. — Cuvintele noastre, faptele noastre și hainele noastre sunt, zi de zi, predicatori vii, care adună împreună cu Hristos sau risipesc. Subiectul îmbrăcămintei nu este un aspect lipsit de importanță, peste care să se treacă în glumă, ci necesită reflecții serioase și multă rugăciune. Multor necredincioși li se pare că nu procedează corect atunci când devin sclavii modei. Însă, când îi văd pe unii dintre cei care susțin că sunt oameni ai lui Dumnezeu că se îmbracă asemenea celor din lume, bucurându-se de o companie ușuratică, ei ajung la concluzia că nu poate să fie ceva rău într-un astfel de comportament. — 4T 641. LP 33.1

Sanctuarul arată că lui Dumnezeu nu-I este indiferent modul în care se îmbracă cei care Îi slujesc. — Nu ar trebui să manifestăm neglijență în ce privește îmbrăcămintea. De dragul lui Hristos, ai cărui martori suntem, ar trebui să ne străduim să arătăm cât mai bine. Pentru serviciul de la Sanctuar, Dumnezeu a specificat în mod precis fiecare detaliu din îmbrăcămintea celor care slujeau înaintea Lui. Învățăm astfel că Lui nu-I este indiferentă problema hainelor celor care Îi slujesc. Indicațiile legate de hainele lui Aaron au fost foarte precise, deoarece îmbrăcămintea lui avea o valoare simbolică. Tot astfel, hainele celor care Îl urmează pe Hristos ar trebui să fie simbolice. Noi trebuie să fim reprezentanții Lui în toate lucrurile. În fiecare detaliu, înfățișarea noastră ar trebui să fie caracterizată de curățenie, modestie și puritate. Cuvântul lui Dumnezeu însă nu aprobă nicăieri schimbările vestimentare făcute doar de dragul modei, ca să ne asemănăm lumii. Creștinii nu trebuie să facă paradă de haine costisitoare sau de podoabe scumpe. — Ev 268. LP 33.2