Un apel solemn

Căsătorii nenorocite

Societatea este compusă din familii, iar capii de familie sunt răspunzători pentru formarea societății. Acei care se hotărăsc să intre în căsătorie, fără să țină seama că nu vor avea de suferit numai ei singuri, gândesc că relele nu ar fi atât de mari și păcatele lor ar fi relativ mici. Dar mizeria care pornește din căsătoriile nenorocite e simțită în odraslele provenite din aceste uniri. Ei au moștenit o viață de mizerie; și deși nevinovați, totuși suferă consecințele blestemate ale lipsei de prevedere a părinților. Bărbații și femeile n-au niciun drept să urmeze după pornirile, sau patimile lor oarbe, în raporturile lor conjugale, și să aducă în lume copii nevinovați, doar ca să-și dea seama, că din diferite motive, viața nu are decât puține bucurii, și puține fericiri, și de aceea ea este o povară. Copiii moștenesc, în general, trăsăturile de caracter deosebite, pe care le posedă părinții; și ca adaos la toate acestea, mulți cresc mari fără să aibă în jurul lor vreo influență salvatoare. Ei sunt prea îngrămădiți și murdari, din cauza sărăciei. Și cu un astfel de anturaj și exemple, ce se poate aștepta de la astfel de copii, când pășesc și ei în societate? Nimic alta decât că ei vor decădea și mai adânc pe scara morală, decât părinții lor, și defectele lor vor fi în orice privință, mai evidente decât ale părinților. În felul acesta, asemenea clasă de oameni perpetuează defectele lor, și lasă posterității blestemul sărăciei, al tâmpeniei și al degradării. Cel puțin, să nu fi mai adus copii nevinovați la existență, care să se împărtășească de mizeria lor, și să transmită defectele lor, cu o mizerie și mai mare, din generație în generație. Aceasta este o mare cauză a degenerării rasei. AS 64.1

Dacă femeile generațiilor trecute s-ar fi călăuzit de considerațiuni înalte și ar fi înțeles, că generațiile viitoare vor fi înnobilate, sau corupte prin umblarea lor, atunci ele ar fi luat poziție hotărâtă, și nu și-ar fi putut uni interesele vieții lor cu bărbați care au fost stăpâniți de o poftă pătimașă după băuturi alcoolice și după tabac, (tutun), care este o otravă înceată, dar sigură și mortală, care slăbește sistemul nervos și degradează facultățile nobile ale Spiritului. Dacă bărbații rămân alipiți de aceste obiceiuri josnice, atunci femeile ar trebui să-i lase să-și petreacă viața singuri, bucurându-se de fericirea acestei tovărășii pe care și-au ales-o. Femeile nu trebuie să se considere pe ele însele de o valoare atât de mică, încât să-și unească destinul cu bărbați, care nu sunt stăpâni pe poftele lor, și a căror, fericire constă din a mânca, a bea și a-și satisface poftele lor animalice. Femeile n-au urmat întotdeauna după poruncile rațiunii. De multe ori, ele au fost conduse de porniri oarbe. Ele n-au simțit, într-o măsură înaltă, răspunderile care zac asupra lor, de a încheia astfel de legături de viață care să nu pună asupra odraslelor lor pecetea unei morale josnice, și a patimii după satisfacerea unui apetit stricat, care distrug sănătatea și chiar viața. Dumnezeu le consideră răspunzătoare, într-o mare măsură, pentru sănătatea fizică și pentru caracterul moral, pe care îl transmit asupra generațiilor viitoare. AS 65.1