Slujitorii Evangheliei

Pastorii tineri să lucreze cu pastorii mai în vârstă

În pregătirea pentru lucrarea de slujire pastorală, tinerii ar trebui să fie asociați cu pastorii mai în vârstă. Cei care au câștigat experiență în slujire trebuie să-i ia cu ei pe lucrătorii tineri și fără experiență și să lucreze împreună în câmpul de seceriș, învățându-i cum să aibă succes în convertirea sufletelor. Cu bunăvoință și dragoste, acești lucrători mai vârstnici trebuie să-i ajute pe cei tineri să se pregătească pentru lucrarea la care i-ar putea chema Domnul. Iar tinerii care se pregătesc trebuie să respecte sfatul îndrumătorilor lor, cinstindu-le devotamentul și aducându-și aminte că anii lor de muncă le-au dat înțelepciune. SEv 101.1

Apostolul Petru adresează bisericii și conducătorilor conferinței un sfat înțelept, în cuvintele următoare: “Păstoriți turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu, nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine. Nu ca și cum ați stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărțeală, ci făcându-vă pilde turmei. Și când Se va arăta Păstorul cel mare, veți căpăta cununa, care nu se poate veșteji, a slavei. Tot așa și voi, tinerilor, fiți supuși celor bătrâni. Și toți în legăturile voastre, să fiți împodobiți cu smerenie. Căci ‘Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har’.” (1 Petru 5, 2-5.) SEv 101.2

Lucrătorii mai vârstnici să fie niște educatori, păstrându-se ei înșiși sub disciplina lui Dumnezeu. Tinerii să simtă că este privilegiul lor să studieze sub îndrumarea unor lucrători mai vârstnici și să poarte orice povară pe care tinerețea și experiența lor îi vor face în stare să o poarte. Așa i-a educat Ilie pe tinerii poporului Israel în școlile profeților, iar tinerii de astăzi trebuie să beneficieze de o instruire asemănătoare. Nu este posibil să-i sfătuiești pe tineri cum să acționeze în fiecare situație specifică, dar ei trebuie să fie instruiți cu credincioșie de lucrătorii mai în vârstă și învățați să privească în permanență la Acela care este autorul și desăvârșitorul credinței noastre. SEv 101.3

Apostolul Pavel a înțeles importanța educării lucrătorilor mai tineri. După ce au încheiat o călătorie misionară, Pavel și Barnaba s-au întors pe același traseu și au vizitat bisericile pe care le întemeiaseră, alegând oamenii pe care i-au putut asocia cu ei pentru a-i instrui în vederea lucrării de propovăduire a Evangheliei. SEv 102.1

Pavel a făcut din educarea tinerilor în vederea predicării Evangheliei o parte integrantă a lucrării lui. I-a luat pe tineri cu el în călătoriile misionare și în felul acesta ei au câștigat o experiență care, mai târziu, i-a făcut capabili să ocupe poziții de răspundere. După ce s-a despărțit de ei, apostolul Pavel a continuat să păstreze legătura cu activitatea lor, iar scrisorile lui către Timotei și Tit dovedesc cât de profundă era dorința lui ca ei să aibă succes. “și ce-ai auzit de la mine, în fața multor martori, încredințează la oameni de încredere, care să fie în stare să învețe și pe alții”. (2 Timotei 2, 2.) SEv 102.2

Acest aspect al activității apostolului Pavel le oferă pastorilor din zilele noastre o lecție importantă. Pastorii cu experiență îndeplinesc o lucrare nobilă când, în loc de a încerca să poarte ei înșiși toate poverile, îi instruiesc pe cei mai tineri și așază poverile pe umerii lor. Este dorința lui Dumnezeu ca aceia care au câștigat experiență în lucrarea Lui să-i instruiască pe tineri în vederea slujirii. SEv 102.3

Lucrătorul mai tânăr nu trebuie să ajungă așa de acaparat de ideile și opiniile celui care răspunde de îndrumarea lui, încât să-și piardă personalitatea. El nu trebuie să-și piardă identitatea, conformându-se părerilor celui care îl instruiește într-o asemenea măsură, încât să nu îndrăznească a-și exercita propria judecată, și făcând doar ce i se spune, fără a lua în considerare propria înțelegere cu privire la ce este corect sau greșit. El are privilegiul de a învăța singur de la Marele Învățător. Dacă cel care este asociat cu el în lucrare urmează o cale care nu se află în armonie cu un “Așa a zis Domnul”, să nu discute despre aceasta cu persoane aflate în afara cercului pastoral, ci să meargă la superiorul său din conducere și să-i prezinte situația, exprimându-și părerea fără rețineri. În felul acesta, cel ce învață poate fi o binecuvântare pentru învățătorul lui. El trebuie să-și îndeplinească datoria cu credincioșie. Dumnezeu nu îl va considera fără vină dacă este de acord cu o cale greșită, indiferent cât de mare ar putea fi influența sau responsabilitatea celui care merge pe această cale. SEv 102.4

Tinerii vor fi îndemnați să intre în legătură cu bătrânii purtători ai stindardului, ca să poată fi întăriți și învățați de acești lucrători credincioși, care au trecut prin atâtea lupte și cărora Dumnezeu le-a vorbit adesea prin mărturiile Duhului Său, arătându-le calea dreaptă și condamnând greșeala. Când se ivesc pericole care pun la încercare credința poporului lui Dumnezeu, acești pionieri ai lucrării trebuie să-și relateze experiențele din trecut, când adevărul a fost contestat în perioade de criză asemănătoare și când au fost introduse idei ciudate, care nu veneau de la Dumnezeu. Astăzi, Satana caută ocazii de a dărâma pietrele de hotar ale adevărului, monumentele ridicate de-a lungul drumului parcurs până în prezent, iar noi avem nevoie de experiența lucrătorilor vârstnici, care și-au zidit casa pe stânca puternică și au rămas statornici în loialitatea lor față de adevăr atât pe vreme bună, cât și pe vreme rea. SEv 103.1