Slujitorii Evangheliei

În regiunile îndepărtate

Biserica lui Hristos a fost organizată cu scopuri misionare. Lucrarea misionară creștină îi conferă bisericii o temelie sigură, o temelie care are pecetea aceasta: “Domnul cunoaște pe cei ce sunt ai Lui”. (2 Timotei 2, 19.) Prin ea, membrilor li se inspiră zelul de a renunța la ei înșiși și de a depune eforturi pline de sacrificiu, spre a vesti adevărul în regiunile îndepărtate. Biserica are o influență salvatoare asupra celor necredincioși, deoarece, atunci când slujitorii lui Dumnezeu lucrează sub conducerea divină, oamenii lumești sunt determinați să vadă măreția resurselor pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei care Îi slujesc. În misiunile creștine, avem obligația cea mai solemnă de a oferi o ilustrare a principiilor Împărăției lui Dumnezeu. Biserica trebuie să lucreze activ, ca un corp bine organizat, pentru a răspândi până departe influența crucii lui Hristos. SEv 464.1

Dumnezeu cheamă oameni care sunt dispuși să lase totul spre a deveni misionari pentru El. Iar chemarea Sa va primi răspuns. În fiecare veac, de la venirea Domnului Hristos, misiunea Evangheliei i-a determinat pe oameni să meargă până la marginile pământului, spre a le duce acelora care sunt în întuneric veștile bune ale mântuirii. Motivați de iubirea față de Hristos și de nevoile celor pierduți, ei au renunțat la confortul de acasă și la societatea prietenilor, chiar și la aceea a soției și copiilor, spre a merge în țări străine, printre idolatri și sălbatici, pentru a propovădui solia harului. În această lucrare, mulți și-au pierdut viața, dar s-au ridicat alții care au dus-o mai departe. În felul acesta, cauza lui Hristos a progresat pas cu pas, iar semințele semănate cu durere au adus un seceriș îmbelșugat. Cunoașterea lui Dumnezeu s-a răspândit și steagul crucii a fost înfipt în țările păgâne. SEv 464.2

În ochii lui Dumnezeu, nu există nimic mai prețios ca slujitorii Săi, care merg în locurile pustii ale pământului pentru a semăna semințele adevărului, așteptând secerișul. Nimeni în afară de Domnul Hristos nu poate înțelege grijile și necazurile slujitorilor Săi în căutarea celor pierduți. El le dă Duhul Său și, prin eforturile lor, sufletele sunt determinate să se întoarcă de la păcat la neprihănire. SEv 465.1

Pentru convertirea unui singur păcătos, pastorul trebuie să-și solicite la maximum toate resursele. Omul pe care Dumnezeu l-a creat și pe care Hristos l-a răscumpărat este de o mare valoare datorită posibilităților pe care le are, dacă avantajele spirituale care i-au fost acordate și capacitățile lui sunt vitalizate prin Cuvântul lui Dumnezeu, precum și datorită nemuririi pe care o poate obține prin nădejdea prezentată în Evanghelie. Dacă Domnul Hristos a lăsat cele nouăzeci și nouă de oi pentru a o căuta și a o salva pe cea pierdută, oare avem noi dreptul să facem mai puțin? Oare a neglija să lucrăm așa cum a lucrat Hristos și să sacrificăm așa cum a sacrificat El nu este o trădare a încrederii sfinte? SEv 465.2

Nevoile din țările străine mi-au fost descoperite și sunt foarte îngrijorată. În toate părțile lumii, îngerii lui Dumnezeu deschid porți care, cu puțin timp în urmă, erau închise pentru solia adevărului. Din India, din Africa, din China și din multe alte locuri se aude strigătul: “Vino și ajută-ne”. SEv 465.3

A manifesta un spirit generos, de renunțare la sine, pentru succesul misiunilor străine este o cale sigură de a dezvolta lucrarea misionară de acasă, deoarece, sub conducerea lui Dumnezeu, prosperitatea lucrării de acasă depinde într-o mare măsură de influența lucrării de evanghelizare din țările îndepărtate. Când lucrăm pentru a împlini nevoile altora, noi aducem propriile suflete în legătură cu Izvorul puterii. Domnul a notat fiecare dovadă a zelului misionar manifestat de poporul Său față de lucrarea în țările străine. Planul Său este ca în fiecare cămin, în fiecare biserică și în toate centrele lucrării să se manifeste un spirit de generozitate prin ajutorarea teritoriilor din străinătate, unde lucrătorii se confruntă cu mari greutăți pentru a le oferi celor care se află în întuneric lumina adevărului. SEv 465.4

Darurile oferite pentru a începe lucrarea într-un teritoriu va duce la consolidarea ei în alte locuri. Dacă lucrătorii sunt eliberați de dificultățile financiare, eforturile lor se pot extinde, iar pe măsură ce oamenii sunt aduși la adevăr și se înființează biserici, va avea loc o creștere a puterii financiare. Pe măsură ce vor deveni tot mai puternice, aceste biserici vor fi în stare nu numai să ducă mai departe lucrarea în locul în care se află, ci și să trimită ajutor în alte locuri. SEv 466.1