Slujitorii Evangheliei

Secțiunea 10 — Responsabilitățile conferinței

Stimați președinți ai conferințelor^*

Domnul a avut plăcerea de a-mi prezenta multe lucruri cu privire la chemarea și lucrarea pastorilor noștri, îndeosebi ale acelora care au fost rânduiți ca președinți ai conferințelor. În alegerea oamenilor pentru aceste poziții de răspundere, trebuie să fie exercitată o mare grijă. Să fie înălțate rugăciuni fierbinți pentru iluminare divină. SEv 413.1

Cei care sunt rânduiți ca supraveghetori ai turmei ar trebui să fie niște oameni cu o reputație bună, care să dovedească nu numai o cunoaștere a Scripturilor, ci și o experiență în ce privește credința și răbdarea, ca să-i poată învăța pe cei care se împotrivesc adevărului. Ei ar trebui să fie oameni cu o integritate deplină, iar în domeniul Cuvântului lui Dumnezeu să nu fie niște începători, ci niște cercetători inteligenți, capabili să-i învețe pe alții și să scoată din vistierie lucruri vechi și lucruri noi. De asemenea, să fie oameni cu un caracter, o vorbire și un comportament care vor fi o onoare pentru cauza lui Hristos, învățându-i pe ceilalți calea adevărului și crescând până la statura plinătății lui Hristos Isus. Acest fapt presupune dezvoltarea și întărirea fiecărei însușiri, pentru ca, pe măsură ce lucrarea se extinde, să poată deveni capabili de a purta responsabilități tot mai mari. SEv 413.2

Domnul Isus i-a luat cu Sine pe Iuda și Petru nu pentru că aveau un caracter fără defecte, ci în ciuda defectelor lor. Domnul a dorit să le ofere posibilitatea de a învăța în școala Sa blândețea și smerenia inimii, ca să poată deveni conlucrători cu El. Dacă ei ar fi folosit aceste ocazii favorabile, dacă ar fi dorit să învețe, dacă ar fi fost dispuși să-și vadă propriile deficiențe și, în lumina unui exemplu curat, să devină așa cum ar fi dorit Domnul Hristos să fie, ei ar fi fost o mare binecuvântare pentru biserică. SEv 414.1

Domnul Isus continuă încă să-i trateze pe oameni în acest fel. Unii care au un caracter nedesăvârșit sunt puși în legătură cu interesele sfinte și solemne ale lucrării, iar când sunt aleși pentru o activitate specială, nu ar trebui să considere că propria înțelepciune este suficientă și că nu au nevoie să fie sfătuiți, mustrați și învățați. Fraților, dacă aveți astfel de simțăminte, vă veți despărți de Izvorul puterii și veți fi în pericol. Este posibil să fiți lăsați în voia presupusei voastre înțelepciuni și să faceți așa cum a făcut Iuda, adică să-L trădați pe Domnul vostru…. SEv 414.2